„Dacă vrem să facem ceva cu educaţia românească, trebuie să schimbăm ceva în profunzime“

Ziarul „Curentul“ a stat de vorbă, săptămâna aceasta, cu unul dintre cei mai tineri europarlamentari români de la Bruxelles. În ciuda tinereţii, eurodeputatul Cristian Buşoi se află deja la al doilea mandat în Parlamentul European şi susţine că Legislativul european este o provocare pentru el, provocare care îl stimulează pentru a munci mai mult şi mai bine în slujba cetăţenilor europeni, în special pentru cei români. Cristian Buşoi ne-a vorbit despre unul dintre cele mai importante proiecte la care lucrează, şi anume reţeaua SOLVIT, care este un instrument prin care cetăţenii europeni îşi pot rezolva mai repede problemele legate de funcţionarea deficitară a legislaţiei privind piaţa internă şi de a ocoli calea birocratică a unor procese în justiţie ce ar putea dura foarte mult. Un alt proiect la care Cristian Buşoi lucrează este legat de sectorul farmaceutic şi are ca ţintă informarea pacienţilor cu privire la medicamentele eliberate prin prescripţie medicală. El doreşte ca, prin acest proiect, pacienţii să aibă un mai mare acces la informaţiile legate de medicamentele pe care le iau pentru a se putea îngriji mai bine. Dânsul ne-a mai declarat că este de părere că sistemul educaţional din România trebuie reformat, dar discuţia trebuie să fie una aşezată şi bazată pe nevoile elevilor. În viziunea sa, sistemul educaţional românesc trebuie să devină unul flexibil, bazat pe creativitate şi pe stimularea elevilor şi studenţilor în direcţia materiilor la care dau cel mai bun randament. De asemenea, eurodeputatul s-a arătat rezervat în ceea ce priveşte condiţiile de achiziţie a avioanelor F-16. Despre destinul european al Republicii Moldova, europarlamentarul ne-a declarat că teritoriul de peste Prut beneficiază de a doua susţinere financiară a UE, pe cap de locuitor, după teritoriile palestiniene. Vă lăsăm să urmăriţi câteva fragmente din interviul cu eurodeputatul Cristian Buşoi, pentru ca varianta integrală să poată fi vizionată pe site-ul ziarului „Curentul“ la www.curentul.ro:

- Domnule Buşoi, care sunt preocupările d-voastră în Parlamentul European şi care este contribuţia d-voastră pentru ca românii să fie cât mai bine reprezentaţi în Legislativul European?

- Sunt membru în Comisia de piaţă internă şi protecţia consumatorilor (IMCO) în cadrul căreia am devenit, din iulie 2009, coordonatorul Grupului ALDE, iar activitea mea se concentreză pe aceste două subiecte. Sunt, de asemenea, membru în Comisia de mediu şi sănătate şi în Comisia de buget. În Comisia de piaţă internă şi protecţia consumatorilor am avut deja şansa de a înainta Parlamentului European (PE) un proiect care a fost şi adoptat şi care se referă la reţeaua SOLVIT, reţea creată de Comisia Europeană (CE) pentru a ajuta cetăţenii europeni, dar şi firmele, să îşi rezolve problemele legate de proasta funcţionare a legislaţiei privind piaţa internă. Astfel, oamenii nu mai sunt nevoiţi să meargă în justiţie pentru a-şi rezolva aceste probleme.

- Practic, să îşi rezolve mai repede problemele.

- Da, aşa este. Durata medie de rezolvare a unei probleme este de şase săptămâni, iar cele mai multe cazuri rezolvate sunt cele legate de recunoaştere a calificărilor profesionale şi sunt destule cazuri de cetăţeni români care şi-au rezolvat problema de recunoaştere a calificărilor profesionale sau a diplomelor în această reţea SOLVIT. Raportul de care vă vorbeam mai sus a fost de a scoate în evidenţă câteva dintre realizările reţelei SOLVIT, dar şi problemele cu care se confruntă, şi anume numărul mic al persoanelor angajate în reţeaua SOLVIT. De asemenea, dorim ca această reţea să fie mai bine cunoscută la nivel european pentru că sunt destui cetăţeni care ignoră acest instrument care i-ar putea ajuta şi am cerut PE şi CE să facă mai mult pentru cunoaşterea acestei reţele. Aceasta este una dintre realizările la care am început să lucrez în acest mandat şi, evident, vreau să fac mai mult pentru ca românii să afle de această reţea. Un al doilea subiect la care lucrez şi care se va materializa într-un aviz pe care îl pregătesc în numele Comisiei IMCO este, în cadrul pachetului farmaceutic, directiva privind informarea pacienţilor cu privire la medicamentele eliberate prin prescripţie medicală. Este o problemă, pentru că în unele ţări ale UE, precum Franţa sau Suedia, pacienţii au acces la un număr variat de informaţii despre medicamentele eliberate cu reţetă, dar sunt şi ţări în care singura sursă de informaţie este vizita la medic. Cred că tocmai medicul trebuie să fie principala sursă de informaţii şi cred că un pacient care ştie mai multe se îngrijeşte mai bine de sănătatea sa. Cu toate acestea, publicitatea va fi interzisă, dar pot exista site-uri sau broşuri şi pliante care pot fi consultate.

- Ce aţi prefera mai mult, Parlamentul naţional sau cel european şi care ar fi motivele?

- Spre deosebire de unii colegi, eu am şansa să pot face o comparaţie, pentru că am fost în amândouă. Lucrurile sunt destul de diferite, iar pentru mine este mult mai stimulantă munca în PE, chiar dacă puterea pe care o are un parlamentar naţional este una mai consistentă doar pentru faptul că are dreptul de iniţiative legislative şi poate propune legi, ceea ce nu este cazul în PE, unde iniţiativele legislative nu pot fi propuse decât de către CE. Pe de altă parte, în PE lucrurile sunt mult mai bine organizate, mai previzibile, poţi să lucrezi cu atenţie pe dosarele pe care le ai sau pe directivele pe care trebuie să faci un raport. Nu m-am întâlnit niciodată în PE cu situaţia pe care o întâlneam în Parlamentul României, de a fi pus în faţa unui text de lege la care trebuia să faci amendamente şi să iei decizii în următoarele două ore. În PE, termenele sunt foarte clare şi ai timp suficient pentru a-ţi fundamenta o poziţie. De asemenea, sunt foarte multe subiecte interesante la care nu ai acces din Parlamentul naţional, mă refer la anumite chestiuni de pe scena internaţională, la politica energetică, la chestiuni legate de fondurile europene, la criza financiară, la extinderea UE etc. Pe mine, aceste activităţi mă stimulează mai mult şi cred că pot face mai multe din Parlamentul European.

- Domnule Buşoi, ce alte activităţi aveţi în afara vieţii de europarlamentar, ce hobby-uri aveţi?

- Sincer, foarte mult timp în afara programului nu am, asta din cauza faptului că încerc să fiu foarte activ şi în ţară unde încerc să particip la cât mai multe dezbateri, emisiuni şi încerc să prezint cât mai mult ceea ce se întâmplă la Bruxelles. La fel, aproape în fiecare weekend merg şi la Timişoara, în afara acţiunilor din Bucureşti. Vă spun sincer că profit de experienţa din PE pentru a citi cât mai mult şi încerc să rup puţin timp pentru a descoperi câteva lucruri şi din locurile pe care le vizitez.

- Credeţi că este nevoie de reformarea sistemului educaţiei din România şi voiam să vă întrebăm care este, în linii mari, viziunea d-voastră pentru atingerea acestui deziderat?

- Eu cred că este nevoie de o reformă, dar această reformă trebuie bazată pe cât mai mult consens, pentru că, aşa cum se încearcă acum să se facă o dezbatere în pripă şi o adoptare rapidă în Parlament, lucrurile nu au cum să rămână trainice. E foarte probabil ca, în 2014, actualul Guvern să fie înlocuit de cei care vor succeda, iar aceştia să dorească să îşi impună o cu totul altă strategie. Eu cred că dacă vrem să facem ceva cu educaţia românească, trebuie să schimbăm ceva în profunzime. Nu e un lucru uşor şi au încercat şi ţări mai avansate din punct de vedere al sistemului educaţiei decât România de a copia modelul american, acela bazat pe iniţiativa elevului sau studentului, bazat pe creativitate, cu un număr mai mic de materii, dar pe care să le stăpânească mai bine, bazat pe cunoştinţe care să îi folosească în viaţă şi mai puţin pe cele teoretice, pe care poate le va uita la fel de uşor cum le-a învăţat în cazul în care nu le foloseşte. Gândiţi-vă acum câte noţiuni de algebră, trigonometrie sau altele învăţate în liceu ne mai sunt folositoare acum. Cred că o educaţie civică mai consistentă, poate înclinată pe învăţarea mai multor limbi străine, de exemplu, ar putea să fie mai de folos. Asta nu înseamnă că cei care vor să îmbrăţişeze mai multe chestiuni tehnice nu pot intra în adâncul unor ştiinţe exacte de exemplu, dar cred că ar trebui puţin mai mult lăsat deoparte sistemul acesta bazat pe memorie şi pe repetarea a ceea ce ţi-a explicat profesorul cu o oră înainte şi am merge mai mult pe dezvoltarea creativităţii tinerilor. Cred, de asemenea, că trebuie depolitizată conducerea şcolilor. Cred că, dacă vom continua aşa, vom asista din nou la faptul ca universităţile din România să nu se regăsească iar în top 500 al acestora.

- Am citit în CV-ul d-voastră că la absolvirea Colegiului Naţional de Apărare aţi scris lucrarea „Reforma serviciului militar în România“. Cum vedeţi această reformare şi ce părere aveţi despre intenţia de achiziţie a avioanelor F-16?

- Titlul lucrării mele era într-adevăr cel menţionat de d-voastră, iar la acea dată, când am scris-o, serviciul militar era încă obligatoriu, dacă nu mă înşel. Eu încă din 2002-2003 am adus în discuţie această problemă la liga studenţilor liberali şi vă zic cu surprindere că mulţi dintre colegii liberali o priveau cu suspiciune şi sigur că, în mai puţin de 3-4 ani, conducătorii Armatei au înţeles că acesta este viitorul şi România nu mai trebuie să ţină o armată de recruţi şi să mai scoată de la carierele lor atâţia tineri, doar că trebuie scoşi din circuit şase luni sau un an ca să devină bărbaţi, cu măcar câteva luni de armată în viaţă. Din acest punct de vedere, pot să am bucuria că, în timpul guvernării liberale, acest deziderat pe care l-am explicat eu în acea lucrare a fost atins, chiar dacă încă în acest moment ţări din întreaga lume şi chiar din UE păstrează acest sistem. În ceea ce priveşte F-16, eu îmi exprim dubiile în privinţa faptul că România are, în acest moment, posibilităţile financiare pentru a cumpăra astfel de avioane. Spun acest lucru pentru că luna februarie a adus cel mai trist record după 1990 din istoria României, un deficit bugetar pe bugetul consolidat de 6 miliarde de lei noi. Or, în aceste condiţii de rămânere pe axa macroeconomică, dicutată cu FMI şi UE, mi-e teamă că o astfel de achiziţie e greu de realizat. Totodată, un semn de întrebare este ce se întâmplă cu clauza aceea de offset, nu e clar dacă în contrapartidă, cei de la care le achiziţionăm vor face unele investiţii în România, iar dacă nu se va face cmpărarea pe actuala lege a achiziţiei militare şi se va face printr-un acord interguvernamental care ocoleşte legislaţia şi care nu obligă la compensare, mi-e teamă că lucrul acesta nu se va întâmpla. Atfel, orice decizie ar lua România, va nemulţumi una dintre părţi, fie americană, fie europeană.

- Cum vedeţi rezolvarea conflictului transnistrean şi care credeţi că ar fi rolul UE în soluţionarea acestuia? Credeţi că ar trebui introdusă şi România în această ecuaţie ca actor separat?

- Nu cred că România ar trebui să intre ca actor separat în rezolvarea acestui conflict. Cred că vrem să ajutăm cu adevărat Republica Moldova, trebuie să o facem în interiorul UE pentru că dacă vom face din Republica Moldova un interes românesc şi nu unul al UE, nu vom avea mari şanse să îi sprijinim. Eu am văzut şi atunci când încercam cu acea rezoluţie să ajutăm forţele democratice care au fost supuse persecuţiei după evenimentele din aprilie de anul trecut, mai multe reticenţe din partea unor membri ai PE, de altfel oameni ataşaţi ideilor de democraţie, libertate, economie de piaţă, dar care tocmai pentru că eram noi foarte implicaţi şi pentru că noi eram cei care pregăteam materialele şi eram în prima linie, priveau cu suspiciune şi considerau că este un interes românesc şi că vrem noi acolo să ne impunem influenţa. Atunci încercam cu toată forţa să le explicăm că nu este doar un interes al României, sigur că noi avem o relaţie privilegiată acolo, dar că este un interes al UE să fie un spaţiu al libertăţii şi stabilităţii. Or, acest lucru este îngreunat de situaţia din Transnistria care, după cum bine spuneţi, este un conflict îngheţat şi care nu are o rezolvare foarte simplă. Deşi negocierile se poartă de ceva vreme în formatul pe care îl cunoaştem, totuşi Rusia nu dă semne foarte clare că ar dori să rezolve acea situaţie. Atât timp cât regimul mafiot de acolo se simte puternic sub protecţia trupelor Federaţiei Ruse, în mod evident nu va avea niciun fel de dorinţă de a găsi o rezolvare paşnică. Transnistria este parte integrantă a RM, iar acolo este un stat artificial, sigur că s-ar putea imagina o situaţie de largă autonomie, pentru ca anumite sensibilităţi locale să fie protejate, dar în niciun caz nu putem vorbi de un stat separat.

- Care forţe politice parlamentare şi extraparlamentare credeţi că au un mesaj clar proeuropean?

- Un mesaj clar european îl au cele patru partide din Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE), care sunt cele mai multe de orientare liberală. Acum, din vorbe, şi partidul comuniştilor încerca să meargă spre UE, numai că faptele au contrazis acest lucru, pentru că asta înseamnă să faci reforme, să depolitizezi instituţiile publice, cel puţin pe cele din domeniul justiţiei şi afacerilor interne, de a deschide economia către competiţie şi nu către monopolul unor firme apropiate puterii, ori toate aceste lucruri nu s-au întâmplat în timpul guvernării comuniste, ceea ce a arătat că nu era sinceră dorinţa lor de apropiere de UE. Pe de altă parte, cu satisfacţie am văzut că, în cele câteva luni de când AIE este la guvernare, au fost făcute progrese importante în aceste domenii şi chiar dacă nu au reuşit să atingă stabilitatea politică din cauza felului în care constituţional se alege acum preşedintele ţării, totuşi în mod evident s-au făcut progrese importante.

- Credeţi că suma de aproximativ 2 miliarde de euro adunate la Conferinţa donatorilor europeni pentru RM va ajunge la destinaţie sau va fi doar pe hârtie?

- O parte din aceşti bani sunt împrumuturi sau împrumuturi cu dobânzi foarte reduse şi cred că, din aceşti bani, cei mai mulţi vor fi la dispoziţia autorităţilor pentru că au nevoie de infuzie de capital pentru a rezolva deficitul bugetar şi problemele grave cu care se confruntă economia. Altele sunt granturi, fonduri nerambursabile pe diferite proiecte şi care în mod evident depind de capacitatea autorităţilor şi a sectorului nonguvernamental de a absorbi aceşti bani. În trecut, cel puţin cu bani europeni, este una pozitivă. Cele mai multe dintre ONG-uri au realizat acele proiecte propuse, au fost şi obiective clare mai ales pe sistemul de sănătate şi transporturi din RM care au fost sprijinite cu bani europeni şi nu avem o experienţă negativă din acest punct de vedere. Oricum, procedurile sunt mult mai simple decât atunci când vorbim noi (România - n. red.) de fondurile europene.

Nu este aceeaşi birocraţie

Da, nu este aceeaşi birocraţie pentru că sunt granturi de la diferite guverne şi nu sunt atât de mulţi paşi de realizat. Dar deocamdată sunt doar nişte angajamente care sunt foarte serioase şi de apreciat, mai ales că UE, pe cap de locuitor, dă în Moldova, după Palestina, cei mai mulţi bani, ceea ce în mod evident înseamnă o recunoaştere din partea UE cum că Republica Moldova este prioritară.

vezi si: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010040141882/Interviu/Daca-vrem-sa-facem-ceva-cu-educatia-romaneasca-trebuie-sa-schimbam-ceva-in-profunzime.html