„Mi-am concentrat atenţia pe ridicarea barierelor de pe piaţa muncii pentru lucrătorii români“

Portret de europarlamentar: Corina Creţu

Săptămåna aceasta, cotidianul „Curentul“ a avut plăcerea să stea de vorbă cu unul dintre cei mai activi europarlamentari ai delegaţiei social-democraţilor la Bruxelles, Corina Creţu. Europarlamentarul PSD ne-a explicat că munca din Legislativul European îi răpeşte foarte mult timp, dar cu toate acestea preferă Bruxelles-ul în detrimentul Bucureştiului, pentru că, ne-a declarat ea, „activitatea din Parlamentului European este mult mai stimulantă“. Deşi şi-a început activitea profesională ca jurnalist, la începutul anilor ‘90, la scurt timp, a decis să treacă de graniţa informării şi să participe activ la viaţa politică din Romånia, pentru ca mai apoi să se alăture colegilor săi romåni din Parlamentul European. Activă în special pe partea socio-economică a Legislativului de la Bruxelles, Corina Creţu ne-a explicat că printre preocupările sale majore se află protejarea numărului extrem de mare al romånilor care au ales să muncească în afara frontierelor Romåniei, dar în interiorul celor ale Uniunii Europene. În această direcţie, ea ne-a precizat că a iniţiat, împreună cu încă doi colegi, un proiect de rezoluţie menit să înlesnească accesul muncitorilor romåni pe piaţa forţei de muncă din Europa, în condiţiile în care 9 din 27 de ţări membre UE încă mai menţin restricţii de muncă pentru lucrătorii romåni şi bulgari. Vă invităm să urmăriţi în continuare fragmente ale acestui interviu, pentru ca varianta intergrală să poată fi vizionată pe site-ul web al ziarului „Curentul“, la adresa www.curentul.ro:

- Doamna Corina Creţu, spuneţi-ne, vă rog, care sunt priorităţile mandatului dumneavoastră şi pe ce teme insistaţi în Parlamentul European?

- În primul rând, aş dori să vă spun că sunt vicepreşedinte al Comisiei de Dezvoltare a PE, iar acest lucru presupune întărirea relaţiilor cu ţările în curs de dezvoltare şi, din acest punct de vedere, ne axăm pe ţările cele mai afectate, iar Haiti este un bun exemplu în acest sens. De asemenea, avem o situaţie specială şi în teritoriile palestiniene pe ordinea de zi. Aş mai vrea să precizez că sunt membru supleant în Comisia de Muncă şi Afaceri Sociale, iar aici mi-am concentrat atenţia pe ridicarea barierelor de pe piaţa muncii pentru lucrătorii români şi bulgari. Chiar am iniţiat un proiect în această direcţie împreună cu colegii mei europarlamentari Daciana Sârbu şi Ioan Enciu. Am făcut un proiect de rezoluţie care, sperăm noi, să întrunească jumătate plus unu din numărul total al europarlamentarilor (736 de eurodeputaţi numără în prezent PE - n.r.) pentru a deveni mai apoi poziţia oficială a PE asupra acestei chestiuni. Este vorba de ridicarea restricţiilor pe piaţa muncii, pentru că din 27 de ţări membre ale UE, 9 dintre ele mai menţin încă restricţii pentru muncitorii români şi bulgari. Aceasta cred că este o chestiune extrem de importantă la care ar trebui să ne aliniem cu toţii. Mai fac parte şi din delegaţia PE pentru relaţia cu SUA, unde problema vizelor pentru intrarea pe teritoriul acestei ţări ne vizează în mod direct, dar şi relaţiile în sens mai larg între UE şi SUA.

- Credeţi că este posibil să intrăm în viitorul apropiat în acel program Visa Waiver?

- Din păcate, România este una dintre ţările cu cea mai mare rată de respingere, iar în ultimii ani această cifră mai mult a crescut decât să scadă. Totuşi, cred că este încurajator şi pentru noi faptul că Grecia îşi rezolvă deja această chestiune, iar noi am insistat la Bruxelles ca UE să fie mult mai solidară şi mai vocală în apărarea intereselor noastre şi cred că UE trebuie să aibă o poziţie mult întărită pentru ca membrele ei să aibă parte de un tratament egal din partea Washingtonului. Am primit, bineînţeles, şi reproşuri din partea UE, cum că unele ţări încearcă să îşi rezolve pe cale bilaterală aceste probleme făcând tot feluri de înţelegeri cu SUA şi atunci solidaritatea UE este inutilă. Dar eu cred că este important să insistăm pe această chestiune. Totul depinde de Congresul SUA care este destul de rigid în această privinţă a primirii de noi persoane în ţară.

- Ştim că PE a primit recent o petiţie din partea unui ONG italian prin care se cerea ca România să ridice o parte din restricţiile impuse pentru piaţa adopţiilor. Ce ne puteţi spune despre acest lucru?

- Acea petiţie a fost respinsă de către PE. Colegul meu Victor Boştinaru face parte din Comisia de Petiţii şi s-a ocupat de acest subiect, dar, din câte am înţeles, acest demers a avut un scop mai mult comercial, dacă îi pot spune aşa. Cred că este foarte important ca şi copiii români să fie cât mai protejaţi de legislaţie. Noi ne supunem normelor europene, presiuni în acest sens au fost şi vor mai fi, şi, din păcate, cred că este o afacere foarte profitabilă. Nu doresc să fac nimănui procese de intenţie, dar atâta timp cât se poate asigura copiilor un viitor aici în ţară este foarte important ca ei să rămână aici. Totuşi, dacă sunt cazuri de adopţie, ele trebuie să se realizeze foarte clar şi transparent. În Parlamentul European a fost o voce importantă în acest sens, în persoana doamnei baronese Emma Nicholson, care am înţeles că se ocupă şi acum de această problemă, dar de la Londra. Respingerea petiţiei formulate de „Amici dei bambini“ a fost un succes al Comisiei de Petiţii a PE.

- Doamna Creţu, aţi fost jurnalistă, vă este dor de meseria asta? Vă gândiţi că aţi putea reveni vreodată în branşă?

- Nu, nu mă mai gândesc la acest lucru, dar îmi face plăcere să scriu şi colaborez şi acum cu presa. Mai am şi un blog personal pe care scriu destul de des. Mai trimit şi acum materiale la ziare, dar cred că perioada aceea a fost foarte potrivită vârstei pe care o aveam atunci. De abia terminasem facultatea, imediat după Revoluţie, şi poate era şi o altă atmosferă. Acum, toată lumea este pe cont propriu, atunci, eram aşa un fel de mare familie şi parcă atunci erau şi pasiuni politice mult mai mari. Am învăţat meserie şi mi-a plăcut foarte mult. Dacă m-aţi fi întrebat dacă voi ajunge în politică v-aş fi răspuns că este exclus. Dar în viaţă e bine să nu spui niciodată „niciodată“, pentru că nu ştii ce se poate întâmpla. Poate doar să colaborez, dar să fiu, ca să zic aşa, cu carte de muncă, nu prea mă mai văd în această postură.

- Ce faceţi cu timpul liber, să spunem, mergeţi la shopping ca majoritatea femeilor?

- Am avut o perioadă când eram observator, când nu aveam drept de vot sau să iau cuvântul, practic, eram mult mai liberă. Aceea a fost şi perioada în care am vizitat mai mult oraşe ca Brugge sau Anvers. Acum, cred că m-am implicat în multe proiecte şi nu mai am timp de nimic. Doar când primim grupuri de vizitatori. Săptămâna aceasta am un grup de la Zalău şi atunci ies cu ei la o masă şi de abia atunci ajung şi eu în Grand Place (centrul turistic al Bruxelles-ului, n.r.). Am preluat şi această sarcină de secretar internaţional şi, practic, acest lucru este o muncă în plus aici în Bucureşti, deci este destul de limitat timpul şi am devenit, din cauza oboselii probabil, mult mai statică, dacă pot spune aşa. Oricum, când e vreme frumoasă, merită să te plimbi la Bruxelles.

- Dar unde vă place să vă faceţi cumpărăturile, la Bruxelles sau la Bucureşti?

- Sincer, cred că le fac mai mult din magazinele din aeroport, pentru că există acel timp de aşteptare care trebuie consumat. Oricum, preţurile sunt mai mici acolo (la Bruxelles - n.r.) şi la haine, şi la alte obiecte cosmetice, de exemplu. Totuşi, şi preţurile de pe Aeroportul din Bucureşti sunt mai bune decât pe altele similare.

- Doamna Creţu, sunt semne de ieşire din criză pentru UE, în general, şi România, în special?

- Cred că ţările UE nu pot fi evaluate ca un tot unitar pentru că statele din vestul Europei au fost cele mai afectate, dar ele ies deja din criză, pe când, în opinia mea, România mai avea încă de tras cel puţin 2-3 ani cu mari sacrificii şi apoi vor începe oricum dările către organismele internaţionale, care sunt, după cum ştiţi, cele mai mari din istoria României. Mi se pare că aceşti bani împrumutaţi nu se văd în economia României. Vorbim, totuşi, de 10 miliarde de euro de la FMI sau Banca Mondială şi nu mi se pare că se văd în mod corespunzător în economia României. Va fi o povară care va fi dusă inclusiv de generaţiile viitoare, pentru că o astfel de sumă imensă va trebui plătită tot din bani publici. Am o mare admiraţie pentru ţări ca Bulgaria sau Polonia pentru că au strâns din dinţi şi au mers mai departe. Noi nu am făcut decât să amânăm cumva efectele crizei, poate pentru că a fost şi an electoral, dar cred că trebuia să avem un dialog mai larg despre consecinţele acestui împrumut. Este foarte important să avem o viziune pe termen lung, cred că asta ne lipseşte. Poate ar trebui să lăsăm puţin politica şi să le permitem economiştilor să îşi facă treaba. Ar fi mai bine să existe mai puţine scandaluri politice pentru că până la urmă este în joc viaţa românului de zi cu zi.

- Are UE vreo strategie pentru integrarea rromilor?

- Există o strategie care a fost adoptată acum vreo doi ani. Totuşi, roadele ei s-au văzut mai puţin. Este clar că este o problemă care depăşeste graniţele unei singure ţări. Este nevoie de o strategie comună, pentru că este vorba de o comunitate care are cu totul alte obiceiuri, pentru care e nevoie de o nouă viziune. Părerea mea este că s-au făcut paşi importanţi, dar, legat de ce se întâmplă în Italia, cred că este nevoie ca şi ţiganii să se supună legilor ţării respective. Totuşi, dacă cineva comite o infracţiune, trebuie să plătească indiferent de etnie. Sunt multe discriminări şi multe prejudecăţi, atât la adresa ţiganilor, cât şi a românilor. Noi am fost recent la o conferinţă la Paris şi am văzut în tren acele afişe care avertizau călătorii despre „hoţii români“ şi am fost foarte vocali în PE împotriva lor. Din păcate, s-au format unele prejudecăţi în privinţa românilor. Chiar îmi spunea un coleg spaniol cum că a avut loc un jaf la o bancă în Spania, iar televiziunile relatau că este vorba despre români după modul în care s-a acţionat. S-a dovedit, un pic mai târziu, că erau albanezi. Deci iată că există astfel de prejudecăţi. Este de datoria noastră să luptăm pentru acest lucru, pentru că singuri ne-am făcut acest „renume“. Este adevărat că astfel de tendinţe extremiste sunt alimentate şi de criza economică, iar străinii, printre care şi românii, sunt primii afectaţi de disponibilizări. Trebuie să luptăm pentru ei, pentru că au drepturi la fel ca şi ceilalţi cetăţeni europeni. Sunt destui politicieni şi ziarişti în România care vorbesc despre statutul emigranţilor, când noi suntem cetăţeni europeni cu drepturi depline. Îmi vine în minte acum, probabil şi de la tragedie, exemplul Poloniei, iar domnul Kaczinsky a devenit incomod la Bruxelles tocmai pentru că bătea cu pumnul în masă când venea vorba de interesele ţării sale. La fel trebuie să luptăm şi noi pentru nevoiele românilor. Pe lângă problema rromilor, există şi altele, poate mai importante, cum ar fi cea a satului românesc, care nu se compară nici pe departe cu unul din Franţa, spre exemplu. Totuşi, oricât de muncitori am fi noi acolo, nu putem substitui politica naţională, iar ajutorul trebuie să vină şi de la Bucureşti în aceste privinţe.

- Despre Strategia UE pentru Dunăre ce ne puteţi spune? Care sunt beneficiile pentru România?

- Este o bătălie care s-a dat în Parlamentul European. Vă pot spune că Adriana Ţicău, colega mea, se ocupă foarte mult de acest proiect şi face parte din acel grup de lucru pentru această strategie. De asemenea, ea este şi vicepreşedinta Comisiei de Transporturi din PE. Din câte ştiu, dânsa doreşte să organizeze la Bruxelles o întâlnire cu toţi primarii din oraşele-porturi riverane Dunării din ţara noastră. Ridicarea nivelul economic pentru aceste oraşe nu poate fi decât în beneficiul României.

- Cum doreşte UE să se implice în rezolvarea conflictului israeliano-palestinian? Este poziţia UE favorabilă creării statului Palestina?

- Eu cred că nu mai există factor politic care să nu mai agreeze ideea creării a două state diferite, respectiv Israel şi Palestina. Pe 22 martie, chiar am prezidat o întâlnire pe acest subiect, la care l-am avut invitat pe fostul premier britanic Tony Blair, care este în acelaşi timp şi reprezentantul Cvartetului pentru Orientul Mijlociu. Aş vrea să vă spun că Uniunea Europeană este cel mai important donator pentru palestinieni, cu peste un miliard de euro donaţi anual, bani care s-au dus în infrastructură, educaţie sau locuinţe, fonduri care au fost suportate practic din bani publici, iar din cauza conflictului din Fåşia Gaza de la începutul anului 2009, aceste proiecte au rămas în aer. În opinia mea, cred că UE nu îşi joacă rolul de cel mai important jucător în acest dosar, pentru că e clar faptul că în plan politic SUA sunt mult mai active, deşi noi (UE - n.r.) suntem cel mai important donator. UE nu ştie să joace rolul principal în această problemă, şi, la fel ca şi în cazul Haiti, şefa diplomaţiei europene, Catherine Ashton, a fost criticată la Bruxelles. Şi acolo, UE a fost cel mai mare donator, dar cei care s-au văzut mai mult au fost americanii. Revenind, impresia mea este că în Parlamentul European s-a format deja o majoritate pro-palestiniană. Sunt foarte mulţi colegi care spun că au în circumscripţii comunităţi de palestinieni şi arabi în general şi nu duce la nimic bun această radicalizare a poziţiilor de ambele părţi. Spun asta pentru că rachetele dinspre teritoriile palestiniene nu încetează şi la fel şi construirea de locuinţe de către israelieni în teritoriile ocupate. În prezent, este o situaţie fără soluţie. Este importantă de asemenea şi reconcilierea în sânul palestinienilor între Hamas şi Fatah pentru a se continua negocierile cu Israelul, pentru că unii recunosc statul Israel, alţii nu. La începutul lunii mai, o delegaţie a PE va merge în Israel şi Fâşia Gaza.

- S-a împlinit recent un an de la violenţele din Republica Moldova, atunci când tinerii de peste Prut au ieşit în stradă pentru a alege pentru ţara lor un destin european. Suferinţa şi bătăile îndurate pentru acest deziderat au avut şi au ecou şi la Bruxelles?

- Bineînţeles, după cum spuneaţi, este un deziderat naţional, iar solidaritatea noastră este firească pentru cetăţenii de peste Prut, poporul-frate, ca să spun aşa. Ideea ar fi ca România să sprijine în continuare Republica Moldova şi ca, până în 2014, Chişinăul să implementeze cât mai multe reforme. Vreau să vă spun că noul guvern al Republicii Moldova face o bună impresie la Bruxelles şi cred că acest lucru este de asemenea foarte important. Vreau să vă spun că este datoria noastră să ajutăm Republica Moldova şi fiecare (dintre europdeputaţii români - n.r.) face ce poate în acest sens în comisiile în care activează şi nu cred că există o diferenţă între noi (europarlametarii români - n.r.), indiferent de la ce partid suntem.