„În Marea Neagră s-ar putea afla importante resurse de hidrocarburi“

Interviu cu dr. Peakall şi dr. Parsons de la Universitatea din Leeds

În urmă cu circa două săptămåni, publicaţia britanică „The Telegraph“ scria că o echipă de cercetători britanici a descoperit un curent masiv de apă sărată, un adevărat råu subacvatic, cu un debit de 10 ori mai mare decåt cel al Rinului. De asemenea, unul dintre cercetători, doctorul Dan Parsons, a mai spus că datele acestei cercetări vor putea fi folosite şi de către companiile petroliere care doresc să foreze în zona unde se află acest råu, loc unde s-ar putea afla importante resurse de hidrocarburi.
În urmă cu circa două săptămâni, publicaţia britanică „The Telegraph“ scria că o echipă de cercetători britanici a descoperit un curent masiv de apă sărată, un adevărat râu subacvatic, cu un debit de 10 ori mai mare decât cel al Rinului. De asemenea, unul dintre cercetători, doctorul Dan Parsons, a mai spus că datele acestei cercetări vor putea fi folosite şi de către companiile petroliere care doresc să foreze în zona unde se află acest râu, loc unde s-ar putea afla importante resurse de hidrocarburi. Pentru cititorii interesaţi de acest subiect, ziarul „Curentul“ a dorit să afle mai multe detalii despre această descoperire care ar putea oferi Mării Negre o nouă dimensiune, atât din punct de vedere ştiinţific, cât şi economic. La solicitarea „Curentului“ au răspuns dr. Jeff Peakall şi dr. Parsons, doi dintre cercetătorii care conduc acest proiect, care ne-au oferit informaţii mult mai precise despre ce înseamnă această nouă descoperire din Marea Neagră. Cercetarea este finanţată de către Consiliul de cercetare a mediului natural din Marea Britanie şi este condusă de către dr. Peakall şi dr. Parsons, de la Universitatea din Leeds. Cercetarea îi implică de asemenea şi pe dr. Russ Wynn, de la Centrul Naţional de Oceanografie din Southhampton, şi pe Rick Hiscott şi Ali Aksu, de la Universitatea Newfoundland din Canada. Parteneri în acest proiect mai sunt Centrul Naţional turc de Oceanografie din Izmir, iar din partea turcă, cercetarea este condusă de Piri Resis. Redăm în continuare dialogul purtat cu cercetătorii britanici:

- Vor fi publicate rezultatele acestei cercetări?

- Da. Absolut toate detaliile acestui proiect de cercetare vor fi publicate în numerele următoare al prestigiosului „Jurnal de Geologie“.

- Îmi puteţi spune ce alte râuri există sub diferite mări şi cum se formează? Sunt ele formate de curenţi de apă mai denşi/reci/săraţi?

- Râurile de sub mări sunt canale care pot ajunge la lungimi de mii de kilometri, circa 100 de metri adâncime, cu o lăţime de câţiva kilometri şi pot purta volume de nămol, nisipuri, sare sau poluanţi în bazinele adânci ale oceanelor. Privite de sus, acestea (râurile subacvatice - n.r.) arată aproape identic cu râurile care curg pe suprafaţa solului, cu foarte multe curbe şerpuite. Există numeroase sisteme de canale submarine în oceanele lumii, dar şi unele aflate la gurile Amazonului, Indusului sau Mississippi, unde volume mari de sedimente alunecă pe panta continentală chiar în adâncurile mărilor. De asemenea, râurile pot fi rezultatul unor alunecări submarine de teren. Aceste canale sunt formate de către curenţi de apă mai denşi pe fundul mării, la care se adaugă concentraţii mari de nămol şi sare.

- Ne puteţi preciza după ce principiu curg aceste râuri?

- Curgerea lor este rezultatul activităţii forţei gravitaţionale exercitate asupra diferenţei de densitate, care poate fi produsă de concentraţii mari de sare şi sedimente. Acesta este echivalentul subacvatic al unor curgeri piroclastice (rocă şi curenţi de gaze care se mişcă foarte repede în cazul unei erupţii vulcanice - n.r.). Pentru a fi mai uşor de înţeles, e ca şi cum ai turna detergent de vase în apa din chiuvetă, iar acesta, fiind mai dens, se scurge spre gura de scurgere.

- Ce speraţi să descoperiţi despre aceste râuri?

- Toată munca anterioară a condus la concluzia că aceste canale submarine funcţionează la fel ca râurile de pe uscat şi depozitează nămol şi nisip în aceeaşi manieră ca şi cele normale: „dacă arată la fel, funcţionează la fel“. Mai multe investigaţii recente de laborator au dezvăluit că lucrul acesta ar putea să nu fie adevărat, ele arătând că acei curenţi din curbele formate de aceste râuri se pot răsuci în direcţii opuse, în comparaţie cu cele din râurile de suprafaţă. Am măsurat forma canalelor, cum se schimbă şi am examinat detaliat cursul lor pentru prima dată. Pentru acest lucru am folosit un submarin cu propulsie autonomă. Acest „autosubmarin“ este o adevărată capodoperă şi are un sistem propriu de măsurat (a costat circa un milion de lire sterline şi este un vehicul de 4 metri lungime). De asemenea, submarinul are amplasată o cameră de viteză care ne permite să măsurăm în detaliu curgerile din interiorul canalelor. Aceste date ne vor ajuta apoi să prestabilim mai exact evoluţiile din cadrul acestor canale şi să analizăm legătura dintre acestea şi depozitele produse. Un exemplu ar fi o mai bună predicţie care ar fi cheia în îmbunătăţirea extracţiei din largul mărilor a petrolului şi a gazelor naturale, acolo unde forările individuale pot costa peste 100 milioane de dolari americani.

mai mult la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010081947695/Actualitate/In-Marea-Neagra-s-ar-putea-afla-importante-resurse-de-hidrocarburi.html

vezi si: http://roncea.ro/2010/08/19/cercetatori-care-au-descoperit-fluviul-subacvatic-urias-din-marea-neagra-in-exclusivitate-pentru-curentul-dr-peakall-si-dr-parsons-%E2%80%9Ein-marea-neagra-s-ar-putea-afla-importante-resurse/