Militieni si civili necunoscuti, care au actionat alaturi de Armata la reprimarea Revolutiei, capturau oameni din multime, pe care ii impuscau in cap la colt de strada. Acesti asasini nu au fost niciodata cautati de procurorii militari, iar MApN a impiedicat depistarea lor secretizand jurnalele de lupta ale unitatilor militare care au spulberat baricadele din centrul Capitalei.
Asasini necunoscuti inca, care au actionat in noaptea de 21/22decembrie 1989 alaturi de trupele Armatei, ale Securitatii si Militiei (si care este posibil sa apartina unor structuri ale fostei Securitati) au fost semnalati la baricadele de la Intercontinental si alte intersectii din Capitala, executand manifestanti lipsiti de aparare, cu cate un glont de pistol in cap sau in ceafa. Executiile aveau loc dupa urmatorul tipic: Cei care scapau de gloantele Armatei ori de bastoanele scutierilor si militienilor erau preluati de fortele militiei si dusi in fata acestor „gestapovisti” imbracati in civil, care se aflau in cordoanele din spate ale fortelor de ordine. Fara nicio justificare, persoanele in civil, imbracate in pardesie de culoare inchisa, ii impuscau direct in cap sau in ceafa pe manifestantii capturati, pe care ii abandonau in strada in balti de sange. Acesti civili in pardesie si cu pistoale la centura sunt cei care, alaturi de militieni din diferite sectii din Capitala, au facut „curat” dupa baia de sange executata de trupele MApN. Ei sunt cei care i-au impuscat si scuipat pe ranitii care mai miscau si pe care ii aruncau de-a valma, morti peste raniti, in dubele albastre ale Militiei.
Executii demente
Ziuaveche.ro va prezinta azi dovezi despre atrocitatile acestor indivizi dezumanizati, care prin brutalitatea lor i-au socat pana si pe militarii care au spulberat baricadele. Faptele sunt recunoscute chiar de catre cadre ale Armatei, care au declarat procurorilor militari, la ancheta, ceea ce au vazut in momentele interventiei. Bineinteles ca procurorii militari din Sectia Parchetelor Militare (fosta Directia Procuraturilor Militare) au ascuns aceste crime, acordand neinceperea urmarii penale pe toata linia dosarelor, pe motivul mincinos ca macelul din Capitala s-ar fi produs ca urmare a unei „erori de fapt”, in sensul ca militarii nu si-au dat seama ce fac in nebunia acelor evenimente. Iar MApN (in fruntea caruia Ion Iliescu a numit din 22 decembrie 1989 numai elemente aservite KGB si GRU) a dat o mana de ajutor decisiva, clasificand jurnalele de lupta ale unitatilor militare, astfel incat nicio ancheta sa nu poata afla ce militari au fost mobilizati pe fiecare strada, iar acestia sa poata fi adusi ca martori pentru identificarea asasinilor. Sunt multiple declaratiile date in fata procurorilor de persoane care confirma executiile comise de militieni si civili necunoscuti imbracati in pardesie. Acestia foloseau pistoale Makarov, Stetcikin si Carpati. Gloantele lor s-au gasit la autopsie in craniile a zeci de victime. Desi s-a stiut despre acesti asasini, niciun procuror nu a pornit vreodata pe urmele lor.
Marturie socanta
Va prezentam una dintre cele mai socante marturii. Ea apartine unui ofiter parasutist de la vestita unitate de la Boteni, care a fost adusa in Capitala in data de 21 decembrie 1989 – ziua in care baricadele revolutionarilor au fost spulberate de fortele de ordine. Iata fragmente relevante din aceasta declaratie, a carui continut integral il puteti vedea in facsimil: „Ion Traian Grigorescu, din Bucuresti, nascut in 02.10.1958, actualmente pensionar: In perioada 1980 – 1989 am activat ca ofiter pe diferite functii de comanda la UM 01842 Boteni – unitate de parasutisti (...) In decembrie 1989 ma aflam la cursuri in cadrul AISM (n.n. - Academia de Inalte Studii Militare), cu sediul in Bucuresti, eu avand gradul de capitan. In cadrul Academiei, studentii proveneau din Armata in proportie de aproximativ 45%, restul fiind de la Ministerul de Interne, contrainformatii, pompieri si Securitate (...) In Piata Palatului erau numai militari si la debarcare am fost intampinati de catre ministrul apararii nationale – generalul Vasile Milea. Acesta ne-a ordonat sa intram in dispozitivul deja constituit, cerandu-ne insistent sa nu deschidem foc, dar sa ajutam la imprastierea manifestantilor. Dispozitivul era constitutit astfel: la contactul cu manifestantii in zona restaurantului Dunarea si Piata Universitatii – erau formatiuni de scutieri. In spatele acestora, la 10 – 15 metri erau grupe compacte de civili, inarmati cu pistoale, la vedere, despre care presupun ca erau de la structuri de securitate. In spatele acestora, la 20 – 30 de metri, erau subunitati organizate ale Ministerului de Interne, inarmate cu pistoale si pistoale-mitraliera. In spatele acestora, la 20 – 30 de metri am intrat noi ofiterii-studenti, venind la pas dinspre sediul CC, cu armele la spate (...) la Piata Universitatii existau pana in doua mii de manifestanti. Baricada de la Piata Universitatii, in dreptul Restaurantului Dunarea era in curs a fi desfiintata, un tanc era imobilizat pe resturi ale baricadei, iar TAB-urile inaintau pentru depasirea acesteia (...) Scutierii scoteau din multime diverse persoane pe care ulterior le preluau cadrele de militie impreuna cu cei din cordonul de civili despre care presupun ca erau din structurile securitatii. Cei scosi din multime erau dusi la dubele militiei, imbarcati si transportati, banuiesc ca la un loc de detentie. Cu ocazia aceasta am observat doua scene care m-au frapat si anume: in jurul orelor 22.30, fiind in dispozitiv, am vazut cum o persoana scoasa din multime de scutieri si preluata de catre doi militieni, incercand sa scape a fost impuscata in cap cu pistolul de catre un civil din cordonul imediat urmator. Scena s-a petrecut langa Restaurantul Dunarea. La 10 – 15 minute dupa, scena s-a repetat cu un alt manifestant, impuscat in cap de catre alt component al cordonului de civili, langa zidul Universitatii. Fiind la 30 – 40 metri distanta de locurile in care au fost impuscati cei doi si zona fiind slab iluminata, nu am putut observa fizionomiile victimelor ori ale celor care i-au impuscat. Retin ca persoanele din cordonul de civili erau imbracate uniform, in costum, pardesiu, cu pistolul la centura sau in ham”.
Prescriptia nu a operat pentru criminali
Aceasta declaratie a fost data la 08.11.2005 in dosarul 97/P/1990 – aflat in prezent in instrumentarea Parchetului Inaltei Curti, dosar care vizeaza un numar de 942 de morti pentru care vinovatii nu au fost trasi la raspundere. Astfel de declaratii de martor dovedesc cu prisosinta asasinatele comise cu sange rece in decembrie 1989. Atat cele comise de catre asasinii civili, cat si cele comise de militari din Armata, Militie, Securitate si alte structuri care au tras in populatia neinarmata incalcand legea si juramantul militar. 20 de ani toate aceste crime au fost musamalizate de procurorii militari, care la randul lor au fost impiedicati sa afle adevarul complet de catre puterea nou instalata in decembrie 1990. „Emanatii” lui Ion Iliescu au clasificat rapid toate jurnalele de lupta ale unitatilor militare care au participat la reprimarea Revolutiei, astfel incat sa se obstructioneze anchetele si sa nu se poata afla cu precizie ce militari anume si cu ce arme au actionat in fiecare punct. Aceste este, credem, motivul real pentru care MApN si STS inca nu au predat integral dosarele Revolutiei, in pofida dispozitiilor judecatorilor europeni de la CEDO de la Strasbourg.
Chiar daca au trecut peste 20 de ani de atunci, asasinii pot fi trimisi in judecata, daca aceste jurnale de lupta vor fi declasificate integral, iar anchetele procurorilor se vor face pe bune. Atunci se va constata de catre Parchetul Inaltei Curti ca prescriptia nu poate opera in aceste cazuri intrucat a existat acea cauza de neinlaturat care a impiedicat derularea anchetelor penale – clasificarea abuziva a documentelor care puteau permite identificarea cu precizie a criminialilor.
vezi la: http://www.ziuaveche.ro/principalele-stiri/1089
duminică, 28 februarie 2010
Criminalul Ilici: „Gestapovistii Revolutiei” executau manifestantii cu cate un glont in cap
Ada Condeescu: “Îmi doresc doar să ajung să am o carieră internaţională”
Tânăra actriţă Ada Condeescu, rolul principal feminin în pelicula regizorului Florin Şerban, “Când vreau să fluier, fluier” premiat la Festivalul de film de la Berlin cu marele premiu Ursul de argint şi premiul pentru inovaţie în stil, a avut amabilitatea să ne vorbească despre ce înseamnă un astfel de succes pentru un actor debutant. Câştigarea acestor premii este cu atât mai importantă cu cât acest film este primul selectat în competiţia oficială la Festivalul de la Berlin după mai bine de 17 ani. Ada Condeescu a acceptat să ne împărtăşească din gândurile şi emoţiile pe care le-a simţit în timpul festivalului, planurile de viitor şi direcţia în care doreşte să îşi dezvolte cariera artistică. Vă invităm să urmariţi acest interviu cu Ada Condeescu realizat de ziarul “Curentul”:
Cum v-aţi simţit în calitate de actor debutant într-un film atât de premiat la unul dintre cele mai mari festivaluri de film cum este cel de la Berlin?
Eu am muncit foarte mult la acest film împreună cu toată echipa. Filmările au durat o luna şi câteva zile iar eu am filmat aproape trei săptămâni. E un film în care eu am crezut foarte tare încă de la început şi am investit foarte multă energie, motiv pentru care m-am gândit că trebuie să se întâmple ceva important cu filmul astă. Nu ştiam ce, dar mi-am închipuit că trebuie să fie ceva care sa recompenseze toată munca depusă.
Cum aţi fost aleasă pentru acest rol?
Iniţial am fost la casting pentru un alt rol care nici măcar nu a mai existat în cele din urmă.
Şi aţi nimerit să îl primiţi tocmai pe cel principal, se pare …
… Da (râde). Oricum casting-ul a durat şi pentru mine circa şapte luni. Pentru acest rol principal am dat de fapt numai două probe în ultimele trei săptămâni.
Cum a fost să fiţi alături la acest festival de film de actori şi regizori de talie mondială? Aţi fost abordaţi sau chiar felicitaţi?
E prematur să vorbim despre acest lucru. Nu am primit niciun fel de propuneri de la agenţi de film Având în vedere că ajungi acolo direct în competiţie, oamenii cred că tu ai deja un agent, ceea ce nu e adevărat, dar pentru mine, înafara faptului că a fost o onoare, a fost şi o bucurie neaşteptată, pentru că nu puteam să gândesc la nivelul acesta atât de ridicat. Faptul că am vorbit şi am fost felicitaţi de Werner Herzog (unul dintre membrii cei mai severi ai Juriului de la Berlin – n.red.) sau de Rene Zellweger, dar şi de restul oamenilor şi mă refer aici la alţi actori sau producători.
Care este povestea filmului şi de unde ideea aceasta pentru titlu, “Când vreau să fluier, fluier”?
Scenariul filmului este făcut după o piesă a Andreei Vălean care se numeşte chiar aşa, iar în textul piesei de teatru există această replică, “Când vreau să fluier, fluier”. Atât Andreea Valăan, cât şi Cătălin Miţulescu care este unul din scenarişti şi totodată producătorul nostru, au făcut tot soiul de chestionare în penitenciare în urmă cu 13-14 ani şi de acolo a pornit toată povestea filmului. Scenariu e făcut de Cătălin Miţulescu împreună cu Florin Şerban.
Ce proiecte de viitor aveţi. Aţi primit şi alte oferte de a juca în filme româneşti sau internaţionale. Eventual, un alt film regizat de Florin Şerban?
Eu aştept şi sunt deschisă la orice fel de astfel de proiect. Următorul film a lui Florin Şerban, din câte ştiu eu, nu e gata nici măcar la nivel de plan, e doar pe hârtie. Eu mi-aş dori foarte tare să particip la un nou proiect alături de Florin Şerban cu care am lucrat foarte bine. A fost o relaţie de lucru foarte specială.
Vă atrage şi o carieră în teatru sau doriţi să vă axaţi numai pe cinematografie?
Eu am jucat la teatrul Metropolis, în urmă cu doi ani, în piesa “Visul unei nopţi de vară” în rolul Titaniei în regia lui Dragoş Galgoţiu iar acuma joc în “Epopeea lui Ghilgameş”, la Odeon, tot în regia lui. Aşa că pot să spun că sunt destul de legată de teatru.
Dar ce aţi dori să faceţi mai mult, teatru sau cinematografie?
Nu pot să vă spun (râde). Sunt diferite, dar amândoua sunt frumoase şi puternice în felul lor. N-aş putea să mă pronunţ. Eu îmi doresc să lucrez şi să joc, asta e de bază.
Când va rula în cinematografe acest film?
Filmul va avea premiera pe 25 martie iar din 26 martie va intra în toate cinematografele.
Mulţi vă văd deja ca pe o viitoare vedetă de cinema la scara internaţională. D-voastră ce părere aveţi despre acest lucru?
Nu ştiu ce să zic. Eu îmi doresc doar să ajung să am o carieră internaţională şi să fiu o actriţa internatională, ca să zic aşa. Partea cu vedeta, cel puţin la noi, nu este de foarte bună calitate având în vedere ce tip de vedete se promovează. Repet, mi-aş dori foarte tare să am o carieră internaţională şi să pot juca în filme sau teatru în afară. Depinde mai departe de munca mea şi de şansă.
Cred că mai depinde şi de faptul ca pe viitor să aveţi un agent care să vă reprezinte
Exact.
Duceţi tratative în acest sens?
Urmează să fac lucru acesta. Încă nu am apucat dar mă gândesc la nişte oameni din Anglia, am acolo pe cineva, pe agenta de presă a filmului care a fost prezentă şi la Berlin. Vreau să văd întâi nişte propruneri şi oferte. Ăsta ar fi primul pas pe care trebuie să îl fac. La noi nu există astfel de agenţi specializaţi. Din păcate, această meserie nu există încă la noi.
vezi la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010022640406/Monden/Ada-Condeescu-Imi-doresc-doar-sa-ajung-sa-am-o-cariera-internationala.html
vineri, 26 februarie 2010
Portret de europarlamentar: Ramona Mănescu
„O singură dată doar am reuşit să vizitez Bruxelles-ul“
Rubrica săptămânală „Portret de europarlamentar“ a ajuns la cea de a treia ediţie, în care am decis să prezentăm, prin rotaţie, activitatea Ramonei Mănescu, eurodeputat PNL afiliat Grupului politic al Alianţei Democraţilor şi Liberalilor pentru Europa (ALDE). Ramona Mănescu este coordonatorul ALDE în Comisia pentru Dezvoltare Regională a Parlamentului European (REGI), dar şi raportor ALDE pe probleme ce ţin de simplificarea cerinţelor privind utilizarea fondurilor europene sau dobândirea coeziunii teritoriale, sociale şi economice în cadrul UE. De asemenea, eurodeputatul român deţine poziţia de membru supleant în Comisia pentru Cultură şi Educaţie şi este vicepreşedinte la două intergrupuri, Urban şi Tineret. Din perspectiva acestei poziţii, Ramona Mănescu s-a ocupat de accesul tinerilor la piaţa de muncă şi consolidarea formării lor profesionale sau implementarea programelor de educaţie şi formare pentru 2010. În cadrul luărilor de poziţie în PE, europarlamentarul român s-a preocupat de promovarea Strategiei UE pentru Dunăre şi de promovarea bunei guvernanţe în chestiuni fiscale. Problema romilor este de asemenea în atenţia europarlamentarului român care ne-a declarat că a ridicat, în faţa Comisiei Europene, problema integrării acestora prin intermediul programelor de includere a romilor în ţări care au accesat fonduri importante pentru astfel de programe, state precum Marea Britanie, Franţa sau Italia. Ramona Mănescu a pus în discuţie problema ca rezultatele acestor programe să fie făcute publice în mod transparent de către statele care accesează astfel de fonduri pentru a se putea monitoriza rezultatele. În centrul preocupărilor sale, se află totodată şi dezvoltarea regiunii Dunării, în special segmentul românesc al acestui fluviu. Strategia UE pentru Dunăre vizează o ridicare a nivelului de trai pentru toate zonele de pe cursul Dunării, prin dezvoltarea unui sistem integrat pe toate nivelurile - economic, social şi cultural. Dânsa ne-a mai vorbit şi despre problema integrării Republicii Moldova în UE, dar şi despre pasiunea sa pentru maşini puternice. Vă lăsăm să urmăriţi în continuare mini-interviul cu eurodeputatul Ramona Mănescu, pentru ca varianta intergrală a acestui material poate fi vizionată pe site-ul nostru, www.curentul.ro:
- Doamnă, spuneţi pe propriul site despre dumneavoastră că sunteţi un europarlamentar prin excelenţă. Explicaţi-ne mai mult, vă rog, ce înseamnă acest lucru!
- Mă refeream în special la faptul că majoritatea colegilor mei europarlamentari au ajuns la Bruxelles din Parlamentul naţional, deci aveau un traseu în Legislativul naţional. Toată pregătirea mea şi tot background-ul meu politic m-au recomandat pentru acest post. Din primul moment când am decis să mă implic în politică am facut-o pe această dimensiune a relaţiilor internaţionale, ca dovadă am şi fost vicepreşedinte a Internaţionalei Liberale, am lucrat foarte mult în această zonă cu instituţiile europene, cu mult înainte ca România să devină membru al Uniunii Europene.
- Mai exact de când?
- Din 1996. Până în ‘96 am activat la organizaţia de tineret a Partidului Liberal, fie la Constanţa, apoi la Bucureşti. Am avut practic un parcurs normal, fără să ard etape. Poate şi din această cauză mă simt confortabil aici unde sunt şi sunt sigură că pot performa.
- Spuneţi-mi dacă există vreo reţetă de succes pentru a ajunge europarlamentar. Ce ar trebui, de exemplu, să facă un membru de partid pentru a fi înscris pe acele liste de vot?
- Cu siguranţă. Dacă mă gândesc la experienţa mea, cred că reţeta succesului e dorinţa de a-ţi demonstra calităţile, apoi este vorba de perseverenţă, pentru că în politică dacă nu eşti perseverent şi dacă nu îţi urmezi idealurile, nu reuşesti să îţi atingi obiectivele. Eu cred că dacă îţi dovedeşti experienţa şi expertiza pe acest domeniu, atunci poţi spune că acestea sunt ingredientele unei astfel de reţete a succesului.
- Ce faceţi în timpul liber, fie la Strasbourg, fie la Bruxelles? Aveţi timp liber?
- Aş vrea. Mi-e şi ruşine să recunosc că nu am reuşit să ajung la un spectacol. Nu am reuşit să văd o piesă de teatru în Bruxelles. O singură dată am reuşit să vizitez Bruxelles-ul. Într-un weekend a venit familia la mine şi ne-am urcat într-un autobuz din acela care face turul oraşului. Noroc cu ei că am reuşit şi eu să văd Bruxelles-ul în întregime. Timp liber nu prea am pentru că am vrut să demonstrez foarte mult că merit să fiu aici. Poate când eşti şi tânăr, şi femeie vrei să demonstrezi mai mult pentru că, să fim cinstiţi, dacă în România eşti tânăr şi mai eşti şi femeie nu reprezintă neapărat avantaje. Poate şi din această cauză m-am angajat în foarte multe proiecte.
- Practic, nu prea aveţi timp liber, să spunem, să mergeţi la cumpărături?
- Nu prea. Doar dacă rămân şi în weekend la Bruxelles. Noi trebuie să fim la fel de mult şi în ţară pentru a ţine legătura cu colegii, cu oamenii din teritoriu... Este delicat, noi suntem aici pentru România, nu pentru altceva.
- Doamna Mănescu, ce hobby-uri are un europarlamentar, dumneavoastră ce hobby-uri aveţi?
- Îmi place foarte mult să pilotez maşini. Particip şi la tot felul de raliuri, teste pe diferite tipuri de maşini, derapaje controlate, fie pe gheaţă, fie pe uscat.
- Aceste lucruri le faceţi în ţară?
- Am participat şi în ţară, şi în străinătate, de exemplu în Finlanda, pe lacuri îngheţate.
- Dar de unde o astfel de pasiune?
- Îmi place foarte mult să conduc şi pentru mine a merge cu maşina este o relaxare. Încet-încet, am descoperit că pot face mai mult şi pot participa la raliuri sau la teste.
- Acum, că m-aţi făcut curios, ce maşină deţineţi?
- Am un XC-90 (Volvo - n.r.). Este o maşină foarte cuminte de familie şi apreciez că este de siguranţă pentru copii în special. La teste şi alte competiţii particip pe Audi sau pe Porsche. Pe Volvo nu poţi face derapaje controlate. Nici măcar nu poţi să derapezi cu el.
- Voiam să vă întreb mai multe despre premiul pentru europarlamentarul anului la secţiunea Educaţie-Cultură pe care l-aţi primit în 2008?
- A fost o surpriză foarte mare şi în acelaşi timp plăcută, mai ales că trecuseră doar nouă luni de când eram în Parlament. Acest premiu este foarte râvnit în rândul europarlamentarilor, mai ales în condiţiile în care suntem foarte bine monitorizaţi de ONG-uri şi mass-media. Cei nominalizaţi sunt votaţi chiar de europarlamentari şi a fost o surpriză foarte mare să mă regăsesc prin cei trei nominalizaţi la secţiunea Educaţie şi Cultură.
- Vă aşteptaţi la acest premiu?
- Nu mă aşteptam. Într-adevăr avusesem rapoarte, avusesem un mare succes cu o declaraţie scrisă care a fost votată în Parlament, deci făcusem câteva lucruri foarte bune, însă obişnuită cu ce se întâmplă în ţară şi în general cu faptul că nimeni nu vede sau apreciază când faci ceva bun, poate şi de asta a fost o surpriză aşa de mare. Poate a contat şi faptul că fiind noi veniţi în PE, eram mai entuziaşti şi mai muncitori decât cei mai vechi pentru că doream să demonstrăm că merităm să fim acolo.
- A mai primit vreun europarlamentar român un premiu similar?
- Nu, până acum nu a mai primit nimeni.
- Am observat că promovaţi proiectele România - Poarta Estică a Europei, Sportul - fenomen de masă în România şi European Youth Voice. Ce ne puteţi spune pe scurt despre acestea?
- Acestea sunt proiecte care le-am început în mandatul trecut, dar pot să vă spun foarte bine şi despre unul nou la care lucrăm intens şi pe care l-am trecut prin Parlament, şi anume Strategia UE pentru Dunăre, pentru care sperăm să obţinem şi un buget pe măsură. Acest proiect este important deoarece are un precedent foarte reuşit în zona statelor de la Marea Baltică. Aceste ţări au reuşit să primească un buget consistent anual pentru dezvoltarea zonei. Tot aşa am reuşit şi noi realizarea acestei Strategii pentru Dunăre. Parlamentul a votat deja această strategie şi acum Comisia Europeană are datoria să o pună în practică, iar noi vom încerca să introducem în bugetul pe 2010 o sumă cât mai consistentă pentru acest proiect. Eu sunt şi raportor pe acest proiect, aşa că voi încerca să asigur un buget corespunzător.
- Nu vă e frică că acest proiect ar putea fi sortit eşecului, aşa cum s-a întâmplat cu Sinergia Mării Negre?
- Acel proiect este unul al Consiliului Europei (organism care întruneşte toţi preşedinţii şi şefii de guverne din Europa - n.r.), deci nu este unul al Uniunii Europene - al Parlamentului sau al Comisiei. Acela are cu totul alte fonduri alocate şi cu totul alte obiective. Noi avem alte obiective şi alte instrumente. Odată aprobată această strategie, vă spun că toate fondurile alocate statelor riverane Dunării vor fi concentrate pe dezvoltarea transportului pe Dunăre între Marea Neagră şi interiorul UE, dezvoltarea porturilor de pe Dunăre şi a transportului intermodal. Asta ce înseamnă... dacă de exemplu, să zicem, la Calafat se dezvoltă porturile, se vor dezvolta automat şi puncte de depozitare, zone de triere sau terminale auto şi feroviare. Acest lucru înseamnă, practic, locuri de muncă şi dezvoltarea oraşului. Fonduri pentru această strategie există, sunt fondurile structurale pe de o parte, şi există politica de vecinătate, şi aici mă refer la ţări ca Ucraina, Moldova, Bosnia Herţegovina, şi mai există şi acel buget de care vă spuneam un pic mai înainte, pe care dorim să îl alocăm acestei strategii.
- Practic, o să vă bazaţi pe bani mai mulţi?
- Da, pe bani mai mulţi şi pe o strategie integrată abordată la o scară mai mare.
- Credeţi că prestigiul României va creşte odată cu această iniţiativă care este pur romånească?
- Eu cred că va creşte prestigiul României, dar, mai mult decåt atât, oraşele româneşti de pe Dunăre se vor dezvolta şi asta este important. Crearea de avantaje pentru România sunt acele aspecte de care v-am vorbit: crearea de locuri de muncă odată cu dezvoltarea oraşelor riverane Dunării şi, în final, creşterea per ansamblu a întregii regiuni a Dunării. Un segment la fel de important din această strategie este de asemenea Delta Dunării. Eu cred că România va primi mult mai mulţi bani, deoarece se doreşte axarea pe dezvoltarea „energiei verzi“ şi a păstrării unui mediu cât mai curat.
- Vorbim aici de centralele eoliene din Dobrogea?
- Fie vorbim de acele centrale eoliene, dar mai ales despre poluarea de pe Dunăre, deci tot ce se strânge din Germania până în Marea Neagră afectează în principal Delta Dunării. Este o şansă acum pentru România de a rezolva şi această problemă.
- Sunteţi preocupată de activităţile legate de tineret. Spuneţi-ne, vă rog, ce proiecte aveţi pe acest subiect şi m-ar interesa, cu precădere, cele destinate tinerilor din România?
- Dacă vorbim de proiecte pentru tineret, şi mă refer aici la construcţia de săli de sport, reabilitări termice, trebuie să discutăm despre proiecte ale căror fonduri trebuie accesate de către stat, respectiv de Ministerul Educaţiei. Aici este problema, fonduri există, dar din păcate nu le accesăm.
- Cum calificaţi starea educaţiei din România şi ce ar trebui făcut pentru reformarea acestui sistem în România, poate şi cu sprijin european, şi mă refer aici în special la accesarea de fonduri europene şi oportunităţile tinerilor de a studia în ţările Uniunii Europene.
- Există aceste programe de mobilitate europeană prin care elevi şi studenţi de oriunde din Europa pot studia în orice ţară a UE. Aici ţine foarte mult de licee şi universităţi. Practic, universităţile au autonomie şi nimeni nu le poate impune cu cine să facă parteneriate sau schimburi de experienţă în acest sens. Pe de altă parte, liceele şi şcolile sunt sub directa îndrumare a Ministerului Educaţiei şi sunt legate de Inspectorate care ar trebui să fie liantul pentru acest sistem de „înfrăţire“ cu instituţiile omoloage din ţările UE. Dacă este să vorbim de reformarea sistemului de educaţie, nu cred că există vreun model european. Din punct de vedere al educaţiei, abordarea naţională primează pentru că nimeni nu poate impune un model pentru toate ţările. Fiecare stat trebuie să îşi păstreze particularităţile şi identitatea naţională şi să păstreze din propriul sistem ceea ce are bun pentru a putea valorifica cât mai bine acest lucru. Nu putem fi toţi nemţi sau francezi, nici nu trebuie!
- Apropo de păstrarea identităţii, există un plan pentru integrarea romilor? Există şi fonduri pentru acest lucru?
- Da, există o strategie care a fost votată la începutul lunii ianuarie în PE. De ani de zile se discută necesitatea unei strategii care să rezolve această problemă. Vorbim aici de cea mai mare comunitate etnică cu peste 10 milioane de suflete, practic un neam fără stat.
- Cu toate acestea, există voci puternice precum Franţa care ne zic să ne ţinem ţiganii acasă şi să îi integrăm.
- Nimeni nu ne poate cere acest lucru, romii sunt şi ei cetăţeni europeni şi nimeni nu le poate interzice accesul la libera circulaţie prin Europa. Atunci când s-a acceptat această strategie, s-a acceptat şi faptul că este o problemă europeană, nu o problemă românească, sau ungurească, sau bulgărească. Deci este o problemă europeană. Primul pas a fost rezolvat, acum există o altă chestiune, şi de aceea am interpelat Comisia Europeană. Franţa, Spania şi Marea Britanie au primit fonduri pentru programe de integrare a romilor şi, totuşi, ţiganii trăiesc în nişte condiţii mizere în acele tabere la marginea oraşelor. Aţi văzut cum arată... nu se poate trăi acolo. Interpelarea mea a mers în această direcţie: „Domnilor de la Comisie, aţi alocat fonduri pentru Italia, de exemplu, aţi făcut o evaluare a rezultatelor în ultima perioadă? Ce buget aţi alocat pentru romii din Italia şi care au fost rezultatele? Au fost utilizaţi eficient banii sau nu?“. Şi atunci, dacă acei bani nu au fost utilizaţi corect şi pentru ce trebuia, cred că italienii nu le mai pot pretinde romilor să nu mai meargă la cerşit, de exemplu.
- Din câte ştim noi, Italia a construit recent la periferia Romei o astfel de tabără pentru romi în sistem de semiînchisoare, unde există barieră la poartă şi camere de luat vederi care să îi supravegheze.
- Ştiu, integrarea nu înseamnă tabără şi nu înseamnă enclavizare. Ceea ce face Italia nu este un model de integrare. Este bine totuşi că s-a făcut un prim pas, şi anume de acceptare a faptului că există o problemă. S-a acceptat ideea unei strategii, şi sigur că da, alocarea de fonduri şi monitorizarea, şi evaluarea în final a eficienţei utilizării acestor fonduri.
- Ştiţi, cumva, este vorba de o sumă anume?
- Încă nu s-a stabilit o astfel de sumă. Până acum nu au fost sume alocate special pentru romi, ci în general pentru imigranţi, care constau în ajutoare sociale. Un fel de fond comun pentru orice imigrant, nu numai pentru romi.
- Care sunt şansele Republicii Moldova de a adera la UE şi care sunt paşii care trebuie făcuţi?
- Republica Moldova face parte deja din aceasta politică de vecinătate.
- Credeţi că vom reuşi includerea RM în acel pachet al ţărilor din regiunea Balcanilor de Vest?
- Cred că da, însă timing-ul pentru fiecare ţară din acest pachet va fi diferit. Serbia are un avans, Bosnia şi Herţegovina la fel, nu mai vorbim de Croaţia care este tratată deja precum cel mai nou membru al UE. România trebuie să sprijine Moldova să intre în proces de preaderare, dar nu depinde numai de noi, ci şi de Chişinău. Trebuie să dovedească semnale clare de reformă şi democratizare, respectarea drepturilor, lucruri care încă nu sunt foarte vizibile. Sunt un pic departe, dar acesta este drumul care trebuie urmat, iar noi trebuie să îi sprijinim.
- Ce se întâmplă cu Turcia în această direcţie?
- Turcia este un caz aparte. Părerile sunt împărţite. Sunt mulţi care doresc integrarea Turciei, dar există şi voci puternice care nu doresc acest lucru. Totuşi, acolo prevalează lipsa unor libertăţi şi drepturi care sunt fundamentale pentru modelul european de democraţie. În aceste condiţii, este greu de anticipat. Este o situaţie un pic paradoxală pentru că, din punct de vedere economic, Turcia îndeplineşte criteriile aderării, dar problema ţine de respectarea libertăţilor de tot felul. Dacă creezi un predecent şi Turcia este admisă chiar şi cu aceste probleme, apare chestiunea de dublu standard. Atunci, mulţi îşi vor pune întrebarea de ce au fost obligaţi la multe reforme şi schimbări, uneori chiar exagerat, şi de ce Turcia să nu fie supusă la acelaşi tratament.
vezi si la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010022640375/Actualitate/O-singura-data-am-reusit-sa-vizitez-Bruxelles-ul.html?mosmsg=Comment+saved+to+content+item!+If+the+comment+is+not+related+to+the+topic%2C+it+will+be+deleted.
miercuri, 24 februarie 2010
CE ar putea interzice exploatarea minieră de la Roşia Montană
Comisia Europeană ar putea cere autorităţilor romåne să interzică exploatarea minieră pe bază de cianuri la Roşia Montană în cazul în care declaraţia scrisă, iniţiată de europarlamentarii Daciana Sårbu şi Cătălin Ivan pe această temă, va fi semnată în termen de trei luni de cel puţin jumătate dintre membrii Parlamentului European (PE).
Cazul Roşia Montană revine în atenţia Legislativului şi a Executivului european după ce, în urmă cu cåteva săptămåni, compania Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) a făcut lobby la Bruxelles, prin intermediul unui seminar organizat cu sprijinul europarlamentarului romån Adina Vălean, brusc interesată de exploatarea aurului.
Reamintim că europarlamentarilor români, în speţă Renate Weber şi Daciana Sârbu, organizatorii nu le-au permis o intervenţie prin care să se prezinte şi versiunea „neagră“ a ceea ce înseamnă extragerea minereurilor cu ajutorul cianurilor şi impactul acestui procedeu depăşit şi chiar interzis în multe părţi ale lumii asupra mediului înconjurător şi a siturilor arheologice din perioada romană din această zonă. În acest sens, eurodeputaţii Daciana Sârbu şi Cătălin Ivan au iniţiat, la începutul acestei săptămâni, o declaraţie scrisă referitoare la ameninţarea reprezentată de distrugerea patrimoniului naţional în cazul exploatării miniere prin intermediul cianurilor în zona Roşia Montană. Prin acest demers, cei doi europarlamentari români solicită intervenţia Comisiei Europene în vederea opririi acestui tip de exploatare minieră care riscă să pericliteze o parte din patrimoniul antropic şi natural european, se precizează într-un comunicat al delegaţiei social-democrate române din Parlamentul European. Această declaraţie scrisă este cu atât mai importantă cu cât ar putea deveni poziţia oficială a Legislativului European în cazul în care va fi semnată, în termen de trei luni, de cel puţin jumătate din numărul total al europarlamentarilor (cel puţin 376 - n. red.). Odată devenită poziţie oficială a PE, această declaraţie va reprezenta un element foarte important într-o viitoare decizie a Comisiei Europene vizavi de chestiunea Roşia Montană.
continuare la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010022540351/Actualitate/CE-ar-putea-interzice-exploatarea-miniera-de-la-Rosia-Montana.html
marți, 23 februarie 2010
Romanii sunt anuntati oficial in Franta ca hoti de bagaje
Dupa ce in urma cu circa doua saptamani, secretarul de stat pentru Afaceri Europene in Ministerul francez de Externe, Pierre Lellouche, venea in Romania sa ne spuna ca ar trebui sa ne tinem tiganii acasa ... eventual intr-o cusca sau poate in tarcuri asa cum visa si ex-ministrul Cioroianu, a venit randul lor sa arate cam ce gandesc despre romani si despre discriminare. Un afis cu antetul companiei franceze de cai ferate, SNCF, postat intr-un tren TER din Midi-Pyrenees timp de o saptamana, avertiza in legătura cu prezenta romanilor, sugerand ca acestia sunt hoti de bagaje si îndemnand la semnalarea "faptelor romanilor" către autoritati, relatează site-ul Rue89. Poate si autoritatile romane, inclusiv prin MAE, ar trebui sa depuna o nota de protest pe langa ambasada Frantei si sa semnaleze astfel de derapaje, similare cu cele de anul trecut din Elvetia care asemanau corbii cu romanii. Putin mai multa vigilenta si viteza de reactie la astfel de abuzuri nu ar strica, mai ales cand asemenea discriminari se fac de catre institutii oficiale ale statelor cu care basca mai avem si "parteneriate strategice".
vezi si: http://www.rue89.com/2010/02/22/dans-le-ter-une-affiche-sncf-qui-stigmatise-les-roumains-139887
luni, 22 februarie 2010
Despre Iliescu si calaii din subordinea sa
Dezvaluirile ziuaveche.ro: circa 80% din mortii si ranitii de la Revolutie au fost impuscati dupa data de 22 decembrie 1989 cand Ceausestii au fugit, iar conducerea tarii a fost preluata de Ion Iliescu si camarila sa, fara ca unitatile Armatei sa fie retrase. Dimpotriva, CFSN a tinut Armata pe strazi, iar unele trupe au fost manipulate astfel incat unitatile militare sa se impuste intre ele, iar cetatenii chemati sa apere sedii de stat care nu erau atacate de nimeni, sa cada victime ale gloantelor militarilor sau a unor civili neinstruiti carora li s-au impartit in mod iresponsabil arme.
Criminalii lui Iliescu: Dinca, Postelnicu si Barbu Petrescu
Dinca, Postelnicu si Barbu Petrescu au ordonat Armatei impuscarea si calcarea cu tancurile a demonstrantilor de la Intercontinental, in seara de 21 decembrie 1989. Decizia luata in fata hotelului: „Sa se traga in rebeli, sa se termine odata!”
Sutele de morti si raniti din noaptea dintre 21 – 22 decembrie 1989 au fost ordonate de generalul Ion Dinca, zis „Te-Leaga” - fost membru al Biroului Permanent al Consiliului Politic Executiv al PCR, responsabil pe Armata; de Tudor Postelnicu - fost ministru al Internelor si de Barbu Petrescu - fostul primar al Capitalei.
Asta reiese dintr-o declaratie incendiara care a stat ascunsa in fisetele Procuraturii Militare Bucuresti din data de 25 ianuarie 1990 si pana in prezent.
Declaratia apartine col (r) Florin Mares, de la UM 01315 Bucuresti, care avea sarcina sa transmita ordinele Consiliului de Stat catre trupele militare masate in centrul Capitalei, cu misiunea de a-i anihila pe demonstrantii anticomunisti si anticeausisti iesiti in strada pentru a-si castiga libertatea. Declaratia a fost data la 25 ianuarie 1990 in fata unui colonel de justitie – procuror in Procuratura Militara Bucuresti (vezi facsimil). Ulterior, in ianuarie 1990, oamenii lui Ion Iliescu au incercat sa-l declare „fara discernamant” pe ofiterul Florin Mares, cand acesta a incercat sa avertizeze ca omorurile de dupa 25 decembrie 1989, comise de unitatile militare care se impuscau intre ele, riscau sa duca la incriminarea militarilor Armatei.
vezi material intergral la: http://ziuaveche.ro/principalele-stiri/851
duminică, 21 februarie 2010
"Cred ca la Rosia Montana am putea promova mai degraba turismul ecologic"
In aceasta saptamana am avut placerea sa o intervievez pe Daciana Sarbu, impreuna cu care am discutat despre activitatea sa zilnica la Parlamentul European. Cateva intrebari mai de culoare, apoi am intrat in lucruri concrete si usor mai tehnice. Va las sa cititi in continuare acest interviu!
Doamnă, care sunt beneficiile materiale ale unui europarlamentar român. Concret, ce salariu câştigă?
Cred că deja nu mai este un secret. Un europarlamentar câştigă undeva în jurul sumei de 6.000 de euro pe lună, plus alte cheltuieli decontate cum ar fi biletele de avion de exemplu. Să nu faceţi confuzia care apare frecvent legată de sumele angajaţilor de la biroul unui europarlamentar pentru că acestea le intră acestora direct în cont. UE are un sistem foarte riguros al plăţilor către funcţionarii săi.
Câte zile pe săptămână petrece un europarlamentar la Bruxelles/Strasbourg şi câte în ţară?
De exemplu, acum suntem în "săptămâna verde" (liberă - n.red.), adică suntem în ţară. Fiecare lună este diferită una faţă de cealaltă şi nu avem mereu această "săptămână verde". De obicei, stăm patru zile la Strasbourg iar când e mini-sesiune la Bruxelles, stăm cam tot patru zile. Referindu-mă strict la mine, stau în jur de trei zile pe săptămână, deoarece eu prefer să plec dimineaţa foarte devreme şi să mă întorc seara foarte târziu, decât să plec cu o zi înainte de a începe efectiv lucru la Parlamentul European (PE) sau cu o zi după datorită faptului că doresc să îmi petrec cât mai mult timp cu copilul meu.
Cam cât durează, în medie, o zi de lucru la PE?
ân principiu, activitatea începe în jur de 9-10 dimineaţa şi se termină undeva pe la 7-8 seara, exceptând sesiunea de plen de la Strasbourg, unde nu avem nicio regulă pentru că şedinţa de grup (parlamentar - n.red.) se termină pe la 9:30 seara şi poţi avea intervenţii în plen chiar şi până la 12 noaptea.
Aţi stat vreodată până la această oră?
Da, am stat şi până la 23:30.
Ce preferaţi mai mult, Bucureştiul sau Bruxelles-ul ?
Categoric Bucureştiul din motive ce ţin de familia mea. Dar dintre cele două oraşe unde îşi desfăşoară activitatea PE (Strasbourg şi Bruxelles - n.red.), cred că îmi place mai mult Strasbourg-ul decât Bruxelles-ul. Cum nu am prea mult timp plimbare, nu pot face o comparaţie foarte exactă între cele două oraşe ... dar Strasbourg-ul totuşi cred că e mai frumos deoarece este un oraş cu un aer mai vechi şi încărcat de istorie. Bruxelles-ul este un oraş cu multe clădiri "standard", dacă le pot spune aşa.
Pentru că intervievez o doamnă, trebuie să vă întreb şi unde vă faceţi cumpărăturile, la Bruxelles sau la Bucureşti?
Sincer, la Strasbourg pentru că la Bruxelles chiar nu am timp. Din cauza programului foarte încărcat, am ceva mai mult timp joia deoarece terminăm programul în jur de ora 13:00 iar avionul nostru pleacă undeva la 19:00 şi aşa îmi fac timp şi de cumpărături. La Bucureşti vreau să vă spun că sunt preţuri mult mai scumpe iar când ajung acasă prefer să stau cu fetiţa mea, decât să merg prin magazine. La Bucureşti, sinceră să fiu, nu mai nici timp, nici chef.
ân Parlamentul European, pe ce teme insistaţi mai mult ?
Fac parte din Comisia de Mediu şi Agricultură aşa că îmi concentrez atenţia pe marginea subiectelor legate de mediu şi agricultură. Mă interesează şi temele care vizează protecţia animalelor pentru că deţin şi funcţia de vicepreşedinte al inter-grupului pentru protecţia animalelor. ân această comisiei de care vă vorbeam se mai pune accentul, înafara de cele enumerate mai sus, şi pe agricultura de tip bio, făcute prin metode ecologice. Eu cred că aceste teme sunt destul de importante şi pentru cetăţenii români doarece legislaţia europeană se decide la Bruxelles şi implicit are efecte şi în România. De asemenea, desfăşor foarte multe activităţi în sprijinul românilor din afară ...
Ce fel de activităţi, explicaţi-ne mai pe larg, vă rog
Am avut o serie de activităţi în Italia iar acum în martie voi pleca în Spania cu colegii mei de la alte grupuri politice pentru a vizita fermele în care lucrează muncitorii români, în special cele în care nu sunt respectate drepturile acestora. Vă spun că am primit zeci de telefoane şi solicitări pe internet de la oameni care doreau să întrebe cine se mai ocupa şi de acest subiect. Practic, erau oameni care treceau prin situaţii foarte dificile şi care nu stiau la cine să apeleze pentru a le vorbi despre nevoile lor. Evident, autorităţile locale din aceste ţări nu îi sprijină pentru că nu au niciun interes. Cei de la misiunile diplomatice nu pot acţiona, din păcate, decât într-un cadru legislativ restrâns pentru aceşti oameni. Colegii mei europarlamentari spanioli şi italieni m-au ajutat să intru în contact cu astfel de persoane cu probleme. De exemplu, a fost o familie de români din Italia care a stat două săptămâni în faţa clădirii PE de la Bruxelles şi pe care i-am ajutat personal împreună cu un coleg italian. Soţul fusese disponibilizat pe fondul acestei crize financiare şi nu i-au mai fost plătite nişte indemnizaţii şi nici nu benefecia de somaj sau de ajutor pentru creşterea copilului din partea statului italian. Bineînteles, că l-am ajutat pentru a pune capăt unor astfel de abuzuri. Aş dori să vă mai spun ca pe 3-4 martie vom organiza o expoziţie cu produse lactate româneşti la care comisarul pentru Agricultura, Dacian Ciolos, ne-a asigurat că va fi prezent. Practic, la o întâlnire anterioară din campanie cu Asociaţia Oierilor din România le-am promis acest lucru şi acum sperăm ca acest eveniment să fie un succes.
Le facem concurenţa francezilor care au peste 300 de feluri de brânză ...
Eu cred că da (rade). Sau cel puţin vor fi puţin invidioşi ...
Doamna Sârbu, spuneţi-ne vă rog dacă există evoluţii la nivel european vizavi de dosarul Roşia Montana?
Din păcate la ultimul seminar organizat de Roşia Montana Gold Corporation (RMGC) şi desfăşurat pe această temă la Bruxelles, nu mi-am putut exprima punctul de vedere referitor la acest subiect, dar acest lucru nu m-a împiedicat să o fac înafara sălii.
Pur şi simplu nu vi s-a dat voie să luaţi cuvântul?
Nu. Ni se explicat că acolo este un seminar unde se prezintă proiectul minier de la Roşia Montana. Eu le-am explicat colegilor români care s-au ocupat de acest seminar (Adina Vălean - n.red.) că nu o să-mi schimb niciodată părerea, în ciuda faptului că am fost acuzată de subiectivism. Eu sunt o ecologistă convinsă şi ţin la viaţa mea ca cetăţean şi a copiilor mei şi nu cred că avem nevoie de problemele pe care ni le poate da exploatarea aurului de la Roşia Montana prin metoda cianurilor. Nu cred în acest lucru, cum nu cred nici în taxa pe fast-food. Cred că la Roşia Montana am putea mai degrabă promova turismul ecologic. Din păcate, acolo interesele sunt de altă natură...
Ce ne puteţi spune despre implicarea în Strategia UE pentru Dunăre?
Vreau să vă spun că noi ca şi grup la nivel PSE (grupul socialiştilor europeni - n.red.) suntem foarte implicaţi în acest proiect în special prin colega noastră, Adriana ţicău. Eu am rugat-o ca atunci când se discută despre latura referitoare la protecţia mediului în Delta Dunării să mă informeze pentru a ma putea implica şi mai mult.
Cum îl veţi susţine pe domnul Ponta la şefia viitorului Congres PSD de pe 20 februarie?
ân calitate de soţie ... iar ca om politic nu doresc să mă implic foarte mult pentru a nu-i transmite emoţii sau o stare de stres în plus. Sincer, aş vrea ca Irina (fetiţa dânsei - n.red.) să se bucure de cât mai mult timp petrecut cu mine săptămâna aceasta pentru că apoi iarăşi voi pleca la PE. Prefer să nu îi dau soţului meu această stare de stres şi doresc să privesc mai mult de pe margine.
Ce credeţi că va însemna acest Congres, o divizare şi mai adâncă a PSD-ului sau o reformare ulterioară a sa?
Impresia mea este că exista o divizare dar sper că vom ieşi din acest Congres uniţi şi mai puţin şifonaţi. Eu cred că interesul tuturor este să continuăm în politică şi după acest episod.
Vă mulţumim pentru abilitatea de a ne acorda acest interviu şi vă dorim succes în continuare la Bruxelles!
vesi zi: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010021940119/Actualitate/-Cred-ca-la-Rosia-Montana-am-putea-promova-mai-degraba-turismul-ecologic.html
sâmbătă, 20 februarie 2010
Start pe scut
Sotiile si mamele razboinicilor spartanilor le urau, inainte de lupta, sa se intoarca acasa, fie “pe scut” adica morti si adusi de camarazii lor de arme, fie “sub scut” adica vii si pe propriile picioare. Astazi regulile razboiului au devenit un pic mai complicate iar confruntarile directe au fost inlocuite cu de arta diplomatiei si a declaratiilor belicoase. Razboiului conventional i s-a substituit cel psihologic iar exemplele din categorie de explicatii pot curge la nesfarsit. Insa scopul a ramas acelasi – dominatia, ca deziderat suprem. Daca teoreticianul militar Carl von Clausewitz vorbea in lucrarea sa “Despre Razboi” , undeva la inceputul secolului al XIX-lea, de razboi ca instrument de implinire a actului politic, astazi cele doua super-puteri militare mondiale, SUA si Rusia sunt la limita epuizarii resurselor diplomatice in ceea ce priveste impunerea influentei la scara mondiala. In cazul in care negocierile ruso-americane in privinta amplasarii pe osatura “batranului continent” a scutului antiracheta american” vor esua, reinnoirea tratatului de limitare a armelor strategice ofensive, denumit generic START-2, va fi sortit, la randul sau, esecului. Aceasta situatie va conduce evident la un varf de criza intre cele doua super-puteri, care va avea nevoie de o rezolvare, fie printr-un compromis de ambele parti si definitivarea cat mai rapida a unor acorduri, fie pe cale armelor. Bineinteles, am pornit in aceste presupuneri de la “worst case scenario”, adica scenariul cel mai “negru”.
Ce avem in momentul de fata este pozitia antagonica si reactia tot mai vocala a oficialilor moscoviti vizavi de noile planuri pentru sistemul defensiv pe care SUA doreste sa il instaleze pentru aliatii sai europeni din cadrul NATO. Reactia acestora este totusi una normala, in ciuda faptului ca subsecretarul de stat pentru controlul armamentelor si politica de securitate, Ellen Tauscher, a anuntat, la inceputul acestei saptamani, ca partea rusa a stiut si a fost informata constant, la nivel de experti, de intentiile SUA in Europa, pentru a mentine inca un atu in negocierile cu Washingtonul si totodata pentru ca oficialii rusi sa aiba cat mai multa credibilitate in fata propriului popor in ceea ce priveste “pariul lui Putin” ca Rusia va reveni cat mai curand la masa marilor puteri mondiale. “Decizia SUA de a instala elemente ale sistemului lor de aparare antiracheta in Romania si, posibil, in Bulgaria nu poate sa nu afecteze negocierile ruso-americane privind noul tratat de limitare a armelor strategice ofensive START-2”, spunea ieri ministrul adjunct de Externe al Rusiei, Serghei Riabkov.
continuarea la: http://karadeniz-press.ro/kara/start-pe-scut/
marți, 16 februarie 2010
SUA: Romania ar putea gazdui 24 de rachete interceptoare SM-3
Subsecretarul american de stat Ellen Tauscher, a declarat luni ca Romania ar putea fi gazda a trei baterii de interceptori in cadrul scutului antiracheta, ceea ce ar putea insemna 24 de rachete de tip SM-3. Oficialul american a mai sustinut ca radarul pentru acestea nu va fi amplasat in Romania, dar ca va fi pus undeva pe sol, si nu in Marea Neagra pe nave. In prezent, configuratia pentru interceptorii SM-3 amplasati pe mare, la bordul navelor, sunt baterii de cate opt (interceptori), a precizat Ellen Tauscher pentru Interfax. “Vom discuta despre ce va presupune exact desfasurarea in Romania a interceptorilor, dar eu cred ca ar putea fi vorba despre trei baterii, deci 24 de rachete SM-3, insa acest aspect este acum deschis negocierilor”, a declarat Tauscher. Ea a spus ca atunci cand va fi stabilit numarul interceptorilor terestri, Statele Unite se vor baza pe evaluarea amenintarilor. Pe de alta parte, subsecretarul american de stat a confirmat ca pe teritoriul Romaniei nu va fi amplasata o statie radar fixa, de genul celei care, potrivit viziunii administratiei Bush asupra scutului antiracheta, era prevazuta a fi instalata in Republica Ceha. “Vom avea un radar (n.r. – pentru interceptorii din Romania), dar unul mult mai mic”, a spus subsecretarul de stat american, sugerand ca ar putea fi vorba despre un radar mobil.
continuare la: http://karadeniz-press.ro/kara/sua-romania-ar-putea-gazdui-24-de-rachete-interceptoare-sm-3/
luni, 15 februarie 2010
Francezii caută soluţii disperate pentru a scăpa de ţigani
Integrarea romilor în societăţile naţionale, dar şi în cea europeană a devenit, odată cu aderarea în 2007 la UE a României şi a Bulgariei, o problemă transnaţională care ar trebui rezolvată în cadrul Uniunii Europene, şi nu prin metode disparate şi prin pasarea responsabilităţii de la un membru la altul. Odată cu aderarea de noi membri, UE şi-a deschis porţile şi în direcţia rezolvării unor probleme naţionale care să ofere statelor nou-intrate o traiectorie ascendentă în scopul alinierii acestora la un nivel de trai cât mai apropiat de cel al membrilor săi mai vechi. Totodată, prin Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului European din 29 aprilie 2004, UE a reglementat şi recunoscut dreptul fundamental la libera circulaţie al tuturor cetăţenilor săi. După modelul Italiei, care nu înţelegea în 2007-2008 că romii pe care îi caracteriza drept „imigranţi“ erau atunci cetăţeni europeni, acum Franţa doreşte să se debareseze de ţiganii din România. Secretarul de stat francez pentru afaceri europene, Pierre Lellouche, a pledat, în cadrul vizitei desfăşurăte în zilele de joi şi vineri la Bucureşti, pentru „o mobilizare comună“ franco-română cu scopul de a stăvili sosirile-plecările romilor din România în Franţa şi de a coopera la nivel european pentru inserţia lor. În termeni reali, decodaţi de limbajul diplomatic folosit de oficialul francez, acesta a dorit să transmită autorităţilor de la Bucureşti mesajul potrivit căruia ar trebui să îşi ţină acasă ţiganii şi să caute să îşi rezolve singure problema incluziunii lor în societate, e adevărat şi cu sprijin francez. Pierre Lellouche a mai susţinut că situaţia acestei minorităţi etnice este precară, iar în opinia sa, este contrară „valorilor“ europene şi, prin urmare, „inacceptabilă“. La rândul său, şeful diplomaţiei române, Teodor Baconschi, a replicat că România este dispusă să ajute la rezolvarea acestei probleme, dar că lucrul acesta se va face „în spiritul şi litera legilor europene“. La întoarcerea sa în Franţa, Pierre Lellouche a declarat pentru cotidianul „Le Monde“ că scopul vizitei sale în România a fost mobilizarea autorităţilor din cele două ţări pentru a se pune capăt acestui gen de „turism“. „Principiul liberei circulaţii în Europa nu a fost creat pentru a li se deschide drumul tuturor traficanţilor“, a declarat secretarul de stat francez pentru afaceri europene.
Bani risipiţi
Oficialul francez a spus că numai anul trecut au fost folosite circa 9 milioane de euro pentru repatrierea în România a circa 8.000 de ţigani. Dintr-un calcul simplu, ar rezulta suma de peste 1.100 de euro pentru fiecare rom, bani care ar fi putut la fel de bine să fie folosiţi pentru programe sociale de incluziune în societate a ţiganilor. Comisia Europeană (CE), potrivit cadrului financiar actual (2007-2013), pune la dispoziţia membrilor săi nu mai puţin de 347 miliarde de euro pentru programele din domeniul politicii de coeziune, concentrând această sumă către statele mai puţin dezvoltate şi, implicit, pentru rezolvarea problemei de integrare socială a romilor care reprezintă 2% (circa 10 milioane de persoane) din cele aproximativ 500 milioane de cetăţeni ai UE. Un raport al Centrului European pentru Drepturile Rromilor (ERRC) sublinia, în 2005, că romii din Franţa (circa 500.000) sunt ţinta unei discriminări ce atinge niveluri dramatice. Raportul nota că drepturile civile, politice, sociale şi economice ale comunităţii sunt încălcate în mod frecvent. Documentul concluziona că autorităţile din „Hexagon“ eşuează în procesul de integrare a minorităţilor.
mai mult la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010021539880/Actualitate/Francezii-cauta-solutii-disperate-pentru-a-scapa-de-tigani.html
marți, 9 februarie 2010
„Un eurodeputat poate lucra până la 12 ore pe zi“
Va las sa cititi un material interesant despre cum reprezinta un europarlamentar roman interesele Romaniei la Bruxelles. Alesul?... eurodeputatul PD-L/PPE, Jean Marian Marinescu. Asa ca ramane sa descrifrati voi cam ce face acolo toata ziua un europarlamentar. Evident, mai multe detalii gasiti pe http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010020939607/Actualitate/Un-eurodeputat-poate-lucra-pana-la-12-ore-pe-zi.html
Domnule Marinescu, spuneți-ne vă rog, care este programul de zi cu zi al unui eurodeputat. De exemplu, ce ați făcut astăzi (3 februarie 2010 - n.red.)?
Dar ce nu facem? de la 8:00 la 9:00 am avut o întâlnire la reprezentanța Bavaria cu un grup pe care noi l-am denumit "Friends of Danube" (Prietenii Dunării - n.red.) din PPE, atât cu deputați, cât și cu asistenți dar și cu un reprezentant al Comisiei Europene să vedem cum abordam elementele pe care vrem să le introducem în Strategia UE pentru Dunăre. Am stabilit de dimineață ca eu să primesc toate ideile și să purcedem mai departe. De la 9:15 până la 10:15 am stat în birou ca să pregătesc niște amendamente la unele rapoarte care aveau termen de depunere până la prânz. La 12:45 am fost la ședinta de grup (PPE -n.red.). Acolo răspund de cinci comisii și aveam două rapoarte de prezentat și oricum trebuie să fiu prezent în permanență la ședința de grup. La 13:15 am revenit în birou pentru că am avut o problemă tehnică cu cei de la calculatoare. De la 13:30 până cand m-ați sunat d-voastră (ora 14:00) am avut întâlnirea lunară cu cei patru vicepreședinți ai grupului PPE o au cu jurnaliștii străini acreditați la Bruxelles, înaintea sedinței plenare de la Strasbourg pentru a prezenta cele mai importante puncte care vor fi discutate acolo de grupul PPE. Acolo vom discuta strategia de dezvoltare socială pentru grupurile defavorizate, inclusiv romii. Apoi am revenit în birou și am avut o discuție cu cineva de la IATA (Asociația Internațională de Transport Aerian) pentru a face câteva demersuri pe lângă Comisia Europeană. În acest moment în care vorbesc cu d-voastră (ora 16:00) ar trebui să fiu în două locuri: la o un sharing (audiere) unde se discută securitatea alimentării Europei cu gaze și în același timp trebuie să fiu la o întâlnire cu coordonatori din toate comisiile parlamentare. Asta pâna la ora 18:00.
Dar de unde atâta energie și până unde ține?
Da (râde). De la 18:00-19:00 am o întâlnire cu niște adviseri (consilieri -n.red.) cu care voi avea o o discuție despre câteva raporte pe care trebuie să le prezint și de la 19:00 - 19:30 am un interviu la un magazin franco-român care se cheamă "Regarde". Deci, asta e programul de astăzi.
Dar de mâncat, când o faceți domnule Marinescu?
Domnule, sincer să fiu am un obicei prost și nu mănânc dimineața. La prânz sar toate mesele și apuc să mănânc seara târziu. Bun. Deci, programul începe la 9:00, nu la 8:00, și câteodată mai merg și de la 8 la un dejun sau la o întâlnire a președinției PE iar partea oficială se termină undeva după ora 19:00. Dar de la ora 19:00 încolo trebuie să stai în birou să citesc împreună cu asistenții, să verifici amendamentele, să își citești mesajele și e-mailurile, să îți faci agenda pentru a doua zi. Cel mai devreme pleci de aici la 9 seara.
Deci, în jur de 12 ore pe zi lucrează un europarlamentar mai activ
Da, așa este.
Domnule Marinescu, există o tendință de creștere a influenței României la nivel european?
Există, după părerea mea. Influența României se manifestă în toate cele trei instituții. În Consiliul European prin ceea ce are de spus domnul Traian Basescu. Œn consilii (inter-ministeriale - n.red.) prin miniștri, de exemplu în cel de politică extenă, în cel de justiție și afaceri interne (JAI). Œn Comisia Europeană, prin comisarul pe care l-am avut (Leonard Orban - portofoliul Multilingvismului, n.red.) și acum prin domnul Cioloș (portofoliul Agriculturii - n.red.) și prin europarlamentari. Eu zic ca, prin toate aceste am avut ceva rezultate ca influență. Eu întotdeauna cuantific prin rezultate.
Ce ne puteți spune despre Strategia UE pentru Dunăre? Stim că este o strategie româno-austriacă
Inițiativa a fost a României, care a luat alături Austria pentru ca să poată să fie o forța mai importantă pentru a susține acest proiect. S-a alăturat apoi și Ungaria ca această strategie să fie finalizată în timpul președinției ungare a UE (primul semestru a lui 2011) și de atunci s-au pornit mai multe activități desfășurate de Ministerul Afacerilor Externe (MAE) și misiunea României de la Bruxelles. Noi, europarlamentarii, am intrat și noi în acestă activitate atunci cand am elaborat o rezoluție, făcând primii pași spre controlarea unei poziții a Parlamentului European în această direcție. Am spus acolo clar că PE trebuie să fie inclus în această Strategie. Acum au început șirul de conferințe pentru dezbaterea publică a acestui proiect. Eu, ieri, (2 februarie) am fost la Ulhm în Germania din partea PPE alături de reprezentanții land-urilor Baden-Wurtemberg și Bavaria care susțin în Germania acest proiect. Avem un mare avantaj în Partidul Popular European (PPE) pentru că patru dintre vicepreședinții acestui grup, susțin această inițiativă. Este unul dintre Germania, unul din Austria, unul din Ungaria și eu din România. și atunci, incercăm să scoatem din acest proiect nu numai o hârtie frumoasă din care să se facă un plan de acțiune frumos dar să aibă și rezultatele dorite de toți. Am discutat despre coordonarea acestor acțiuni și finantarea lor, pentru că astă e cel mai important lucru.
Deocamdată acest proiect este în faza de consultare
Da. Acest proces se va încheia în iunie la întâlnirea de la Constanța-Tulcea. Ieri vicepremierul Serbiei, Bozidar Djelici, a cerut o întâlnire între coordonatorii din fiecare țara și ceva bănci pentru a discuta la Belgrad posibilitățile de finanțare, undeva în octombrie-noiembrie. Deci, undeva în decembrie ar trebui aprobat de Consiliu (European) și apoi trimis la noi (Parlamentul European ) să înceapă negocierile și să se aprobe undeva în primul semestru al anului 2011.
Ce beneficii va aduce României acest proiect?
Poate aduce multe beneficii. Depinde cum este gestionat. Depinde de priorități și una dintre acestea ar fi realizarea legăturilor dintre Dunăre și Rin pentru că în acest fel va crește foarte mult "valoarea" Dunării. Apoi uniformizarea sistemelor de navigație. Realizarea condițiilor de navigat pe tot parcursul Dunării pentru că sunt câteva zone unde sunt probleme. Transformarea porturilor în sisteme intermodale de transport. Adică să ai și infrastructură portuară dar să ai și celelalte legături de la porturi cum ar fi șosele și căi feroviare. Apoi monitorizarea sistemelor cotelor apelor pentru a se putea preveni și interveni în caz de secetă sau inundații. Mai sunt sistemele de irigații dar și interconectările în materie de educație sau turism. Pentru acest lucru e nevoie de o acțiune concertată a tuturor statelor implicate și o coordonare a proiectelor.
Ce ne puteți spune despe instrumentul politic al UE destinat frontierei de est denumit EuroNest?
Este o Adunare Parlamentară între UE și cele șase țări care fac parte din Parteneriatul Estic (politica de vecinătate a UE cu șase state din est - Belarus, Ucraina, Republica Moldova, Georgia, Armenia și Azerbaidjanul). Or să fie 60 de parlamentari din partea PE și 60 din cele șase țări (câte 10 din fiecare - n.red.). Voi face parte și eu din această Adunare la care Traian Ungureanu este vicepreședintele acestei formule. Această Adunare Parlamentară încearcă să aducă alături atât parlamentarii europeni interesați de această zonă cât și parlamentarii din aceste țări astfel încât să se poată cunoaște mai bine și de o parte și de alta și să se sprijine astfel drumul lor catre Uniunea Europeană. Este o inițiativă bună care sper, împreună cu Parteneriatul Estic, să aibă rezultate pe masură.
Care sunt pașii pe care ar trebui să îi urmeze Republica Moldova pentru a se integra în Uniunea Europeană, într-un viitor cât mai apropiat?
În primul rând trebuie să încheie acel acord de asociere care este în prezent în negociere și acolo se vor introduce etapele pe care trebuie să le parcurgă. Eu aș vrea să le dau un sfat conducătorilor din Republica Moldova. Ar trebui să ia ca exemplu România sau țările baltice pentru a îndeplini cât mai bine cerințele din acele capitole de negociere, asta înainte de a se considera o țară candidată și de a începe negocierile. Adică să grăbești lucrurile și să vii în întâmpinarea Uniunii și apoi să poți să spui: "Domnilor, eu cred am ajuns la standardul pe care voi îl cereți de obicei pentru o țară, vă rog să mă primiți ca țară candidată!" și apoi verificarea și negocierile să dureze foarte puțin. Acolo sunt 30 de capitole care fiecare are o anumită direcție și cerințele sale.
Cred că o accelerare a aderării Republicii Moldova se poate realiza în cazul includerii acestei țări în pachetul statelor din Balcanii de Vest
Da, asa este. Asta încercăm să facem noi aici la nivel de europarlamentari. Dar cred că pentru acest lucru trebuie să se ajungă și la o rezolvare a conflictului din Transnistria.
Apropo de acest subiect, cum poate UE să se implice mai mult în rezolvarea acestui conflict inghețat?
UE poate să își ia foarte în serios locul pe care îl are în acel format de negociere și să abordeze acest subiect din prisma faptului că există un conflict înghețat la granițele ei. Trebuie îndeplinite lucrurile care s-au hotărât până acum și anume retreagerea trupelor ruse de pe acest teritoriu.
Domnule Marinescu, toate lumea dă bani pentru dezvoltarea Republicii Moldova. Romania dă 100 de milioane de euro, SUA vreo 226 de milioane de dolari, de la Moscova sunt asteptați vreo 150 de milioane de dolari. UE ofera și ea vreun ajutor financiar?
Da, sunt negocieri. știu că există un fond de 30 de milioane de euro pentru Republica Moldova dar sigur acesta se va mări. De asemenea, va exista un împrumut și de la FMI ( de peste 500 de milioan de dolari) și cred că Republica Moldova poate ieși din criza cu banii aceștia.
Domnule Marinescu, care este pe scurt viziunea d-voastră despre reformarea PD-L?
Nu cred că putem vorbi de o reformare a PD-L-ului. Cred că trebuie să discutăm despre o reformare constituțională și de o ajustare a relațiilor între diversele niveluri ale organizării PD-L astfel încât să se poată ajunge la un rezultat. Suntem un partid de 30-40 la sută cu reprezentanți în toate structurile locale și centrale și de aici exista o viteză de comunicare mai mică în interiorul partidului față de cea care ar trebui. Œntotdeauna am discutat despre modificari în statut care să determine o mai bună activitate politică în cadrul partidului. Dar trebuie să discutăm în liniște și pace fără să facem mare discuție din această problemă.
luni, 8 februarie 2010
Van Rompuy conduce UE după modelul Bilderberg
După modelul întâlnirilor de taină ale grupului Bilderberg, ferite de microfoanele şi de bliţurile jurnaliştilor, noul preşedinte al UE, Herman von Rompuy, văzut destul de des în mijlocul reuniunilor acestui grup secret, a anunţat ieri că primul summit al UE din era von Rompuy se va desfăşura în lipsa ziariştilor. Aceştia nu vor fi admişi la summit pe motiv că liderul UE nu doreşte să dea caracter oficial acestor reuniuni ale şefilor de stat şi de guvern la nivel european. La această masă rotundă vor participa numai cei 27 de preşedinţi sau premieri ai statelor membre UE care vor avea apoi voie să comunice concluziile discuţiilor miniştrilor sau colaboratorilor, scrie AFP. Prin decizia lui Van Rompuy, jurnaliştii acreditaţi la eveniment, ce va avea loc joi la sala Bibliotecii Solvay din Bruxelles, nu vor avea voie la mai puţin de 500 de metri de incinta acestei clădiri. De la numirea sa, la 19 noiembrie, preşedintele UE a arătat o anumită neîncredere faţă de mass-media, acordând foarte puţine interviuri şi participând la un număr foarte mic de conferinţe de presă.
http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010020939637/Actualitate/Van-Rompuy-conduce-UE-dupa-modelul-Bilderberg.html
joi, 4 februarie 2010
E oficial: Romania intra sub scut!
Presedintele Romaniei, Traian Basescu, a anuntat cu cateva minute in urma ca Romania va fi parte integranta a scutului antiracheta. Ideea nu este chiar noua, fiind analizata inca de anul trecuta, odata cu venirea lui Obama la Casa Alba. Practic, Romania va beneficia de un sistem de interceptare anti-racheta, probabil inlocuind Polonia in aceast proiect. Romania a devenit acum practic, un jucator de prima mana in cadrul celui mai mare proiect de securitate construit vreodata. O sa revin cu detalii! un picut mai tarziu!
Leia Mais…marți, 2 februarie 2010
F-35-urile au intarzieri mari la fabricare. Romania viseaza la ele. CSAT doarme!
O stire foarte interesanta mi-a atras atentia de dimineata. Zic interesanta deoarece ar putea avea implicatii si pentru Romania. Luni, secretarul de stat american Robert Gates s-a enervat la maxim si a demis un general de aviatie, dupa care a inghetat contractul cu compania Lockheed Martin, cea care urmeaza, printre altele, sa vanda avioane F-16 catre Romania si mai tarziu sa ne inscrie pe lista pentru ultra-performantele avioane de vanatoare F-35. Gates a blocat astfel o suma de 614 milioane de dolari destinata Lockheed Martin din cauza unor “probleme si intarzieri”. "Performantele si evolutia F35 in ultimii doi ani nu a fost ce ar fi trebuit sa fie", a tunat Gates, citat de AFP, intr-o conferinta de presa organizata pentru a prezenta noul buget al Departamentului Apararii. "Criteriile de performanta nu au fost indeplinite", a subliniat el. Reamintesc ca F35 este un avion construit de Lockheed Martin pentru a inlocui aparatele F16. Avionul F35 reprezinta cel mai costisitor program de armament pentru bugetul Apararii al SUA, care totalizeaza 708 miliarde de dolari, iar furnizorii au esuat de mai multe ori sa respecte calendarul si bugetele stabilite. Gates a avertizat si ca ii va recomanda presedintelui Barack Obama sa isi exercite dreptul de veto fata de orice tentativa a Congresului de a finanta cautarea unui alt motor pentru F35, precum si noi avioane de transport militar C17. In concluzie, F-35-ul are probleme la el acasa si nu respecta termenele de construire estimate initial. Parca imi trec prin faza probleme cu care se confrunta constanta industria de armament ruseasca care nu isi onoreaza la timp comenzile (vezi recenteul incident cu India). Asa ca, probabil CSAT-ul ar trebui sa se autosesizeze in aceasta chestiune si sa evalueze de doua ori mai atent acest contract controversat si sa se gandeasca mai putin la comisionul, ca sa nu ii zic spaga transpartinica, care se pregateste pentru cel mai mare contract de armament din istoria Armatei romane. Sper ca acest contract sa nu devina o noua “afacere Skoda”, sau un fel de “Rosia Montana pentru militari”, ca tot e la moda subiectul cu spiterii otravurilor oferite de Rosia Montana Gold Corporation, chipurile in beneficiu statului roman.
Postări
