Portret de europarlamentar: Ramona Mănescu

„O singură dată doar am reuşit să vizitez Bruxelles-ul“

Rubrica săptămânală „Portret de europarlamentar“ a ajuns la cea de a treia ediţie, în care am decis să prezentăm, prin rotaţie, activitatea Ramonei Mănescu, eurodeputat PNL afiliat Grupului politic al Alianţei Democraţilor şi Liberalilor pentru Europa (ALDE). Ramona Mănescu este coordonatorul ALDE în Comisia pentru Dezvoltare Regională a Parlamentului European (REGI), dar şi raportor ALDE pe probleme ce ţin de simplificarea cerinţelor privind utilizarea fondurilor europene sau dobândirea coeziunii teritoriale, sociale şi economice în cadrul UE. De asemenea, eurodeputatul român deţine poziţia de membru supleant în Comisia pentru Cultură şi Educaţie şi este vicepreşedinte la două intergrupuri, Urban şi Tineret. Din perspectiva acestei poziţii, Ramona Mănescu s-a ocupat de accesul tinerilor la piaţa de muncă şi consolidarea formării lor profesionale sau implementarea programelor de educaţie şi formare pentru 2010. În cadrul luărilor de poziţie în PE, europarlamentarul român s-a preocupat de promovarea Strategiei UE pentru Dunăre şi de promovarea bunei guvernanţe în chestiuni fiscale. Problema romilor este de asemenea în atenţia europarlamentarului român care ne-a declarat că a ridicat, în faţa Comisiei Europene, problema integrării acestora prin intermediul programelor de includere a romilor în ţări care au accesat fonduri importante pentru astfel de programe, state precum Marea Britanie, Franţa sau Italia. Ramona Mănescu a pus în discuţie problema ca rezultatele acestor programe să fie făcute publice în mod transparent de către statele care accesează astfel de fonduri pentru a se putea monitoriza rezultatele. În centrul preocupărilor sale, se află totodată şi dezvoltarea regiunii Dunării, în special segmentul românesc al acestui fluviu. Strategia UE pentru Dunăre vizează o ridicare a nivelului de trai pentru toate zonele de pe cursul Dunării, prin dezvoltarea unui sistem integrat pe toate nivelurile - economic, social şi cultural. Dânsa ne-a mai vorbit şi despre problema integrării Republicii Moldova în UE, dar şi despre pasiunea sa pentru maşini puternice. Vă lăsăm să urmăriţi în continuare mini-interviul cu eurodeputatul Ramona Mănescu, pentru ca varianta intergrală a acestui material poate fi vizionată pe site-ul nostru, www.curentul.ro:

- Doamnă, spuneţi pe propriul site despre dumneavoastră că sunteţi un europarlamentar prin excelenţă. Explicaţi-ne mai mult, vă rog, ce înseamnă acest lucru!

- Mă refeream în special la faptul că majoritatea colegilor mei europarlamentari au ajuns la Bruxelles din Parlamentul naţional, deci aveau un traseu în Legislativul naţional. Toată pregătirea mea şi tot background-ul meu politic m-au recomandat pentru acest post. Din primul moment când am decis să mă implic în politică am facut-o pe această dimensiune a relaţiilor internaţionale, ca dovadă am şi fost vicepreşedinte a Internaţionalei Liberale, am lucrat foarte mult în această zonă cu instituţiile europene, cu mult înainte ca România să devină membru al Uniunii Europene.

- Mai exact de când?

- Din 1996. Până în ‘96 am activat la organizaţia de tineret a Partidului Liberal, fie la Constanţa, apoi la Bucureşti. Am avut practic un parcurs normal, fără să ard etape. Poate şi din această cauză mă simt confortabil aici unde sunt şi sunt sigură că pot performa.

- Spuneţi-mi dacă există vreo reţetă de succes pentru a ajunge europarlamentar. Ce ar trebui, de exemplu, să facă un membru de partid pentru a fi înscris pe acele liste de vot?

- Cu siguranţă. Dacă mă gândesc la experienţa mea, cred că reţeta succesului e dorinţa de a-ţi demonstra calităţile, apoi este vorba de perseverenţă, pentru că în politică dacă nu eşti perseverent şi dacă nu îţi urmezi idealurile, nu reuşesti să îţi atingi obiectivele. Eu cred că dacă îţi dovedeşti experienţa şi expertiza pe acest domeniu, atunci poţi spune că acestea sunt ingredientele unei astfel de reţete a succesului.

- Ce faceţi în timpul liber, fie la Strasbourg, fie la Bruxelles? Aveţi timp liber?

- Aş vrea. Mi-e şi ruşine să recunosc că nu am reuşit să ajung la un spectacol. Nu am reuşit să văd o piesă de teatru în Bruxelles. O singură dată am reuşit să vizitez Bruxelles-ul. Într-un weekend a venit familia la mine şi ne-am urcat într-un autobuz din acela care face turul oraşului. Noroc cu ei că am reuşit şi eu să văd Bruxelles-ul în întregime. Timp liber nu prea am pentru că am vrut să demonstrez foarte mult că merit să fiu aici. Poate când eşti şi tânăr, şi femeie vrei să demonstrezi mai mult pentru că, să fim cinstiţi, dacă în România eşti tânăr şi mai eşti şi femeie nu reprezintă neapărat avantaje. Poate şi din această cauză m-am angajat în foarte multe proiecte.

- Practic, nu prea aveţi timp liber, să spunem, să mergeţi la cumpărături?

- Nu prea. Doar dacă rămân şi în weekend la Bruxelles. Noi trebuie să fim la fel de mult şi în ţară pentru a ţine legătura cu colegii, cu oamenii din teritoriu... Este delicat, noi suntem aici pentru România, nu pentru altceva.

- Doamna Mănescu, ce hobby-uri are un europarlamentar, dumneavoastră ce hobby-uri aveţi?

- Îmi place foarte mult să pilotez maşini. Particip şi la tot felul de raliuri, teste pe diferite tipuri de maşini, derapaje controlate, fie pe gheaţă, fie pe uscat.

- Aceste lucruri le faceţi în ţară?

- Am participat şi în ţară, şi în străinătate, de exemplu în Finlanda, pe lacuri îngheţate.

- Dar de unde o astfel de pasiune?

- Îmi place foarte mult să conduc şi pentru mine a merge cu maşina este o relaxare. Încet-încet, am descoperit că pot face mai mult şi pot participa la raliuri sau la teste.

- Acum, că m-aţi făcut curios, ce maşină deţineţi?

- Am un XC-90 (Volvo - n.r.). Este o maşină foarte cuminte de familie şi apreciez că este de siguranţă pentru copii în special. La teste şi alte competiţii particip pe Audi sau pe Porsche. Pe Volvo nu poţi face derapaje controlate. Nici măcar nu poţi să derapezi cu el.

- Voiam să vă întreb mai multe despre premiul pentru europarlamentarul anului la secţiunea Educaţie-Cultură pe care l-aţi primit în 2008?

- A fost o surpriză foarte mare şi în acelaşi timp plăcută, mai ales că trecuseră doar nouă luni de când eram în Parlament. Acest premiu este foarte râvnit în rândul europarlamentarilor, mai ales în condiţiile în care suntem foarte bine monitorizaţi de ONG-uri şi mass-media. Cei nominalizaţi sunt votaţi chiar de europarlamentari şi a fost o surpriză foarte mare să mă regăsesc prin cei trei nominalizaţi la secţiunea Educaţie şi Cultură.

- Vă aşteptaţi la acest premiu?

- Nu mă aşteptam. Într-adevăr avusesem rapoarte, avusesem un mare succes cu o declaraţie scrisă care a fost votată în Parlament, deci făcusem câteva lucruri foarte bune, însă obişnuită cu ce se întâmplă în ţară şi în general cu faptul că nimeni nu vede sau apreciază când faci ceva bun, poate şi de asta a fost o surpriză aşa de mare. Poate a contat şi faptul că fiind noi veniţi în PE, eram mai entuziaşti şi mai muncitori decât cei mai vechi pentru că doream să demonstrăm că merităm să fim acolo.

- A mai primit vreun europarlamentar român un premiu similar?

- Nu, până acum nu a mai primit nimeni.

- Am observat că promovaţi proiectele România - Poarta Estică a Europei, Sportul - fenomen de masă în România şi European Youth Voice. Ce ne puteţi spune pe scurt despre acestea?

- Acestea sunt proiecte care le-am început în mandatul trecut, dar pot să vă spun foarte bine şi despre unul nou la care lucrăm intens şi pe care l-am trecut prin Parlament, şi anume Strategia UE pentru Dunăre, pentru care sperăm să obţinem şi un buget pe măsură. Acest proiect este important deoarece are un precedent foarte reuşit în zona statelor de la Marea Baltică. Aceste ţări au reuşit să primească un buget consistent anual pentru dezvoltarea zonei. Tot aşa am reuşit şi noi realizarea acestei Strategii pentru Dunăre. Parlamentul a votat deja această strategie şi acum Comisia Europeană are datoria să o pună în practică, iar noi vom încerca să introducem în bugetul pe 2010 o sumă cât mai consistentă pentru acest proiect. Eu sunt şi raportor pe acest proiect, aşa că voi încerca să asigur un buget corespunzător.

- Nu vă e frică că acest proiect ar putea fi sortit eşecului, aşa cum s-a întâmplat cu Sinergia Mării Negre?

- Acel proiect este unul al Consiliului Europei (organism care întruneşte toţi preşedinţii şi şefii de guverne din Europa - n.r.), deci nu este unul al Uniunii Europene - al Parlamentului sau al Comisiei. Acela are cu totul alte fonduri alocate şi cu totul alte obiective. Noi avem alte obiective şi alte instrumente. Odată aprobată această strategie, vă spun că toate fondurile alocate statelor riverane Dunării vor fi concentrate pe dezvoltarea transportului pe Dunăre între Marea Neagră şi interiorul UE, dezvoltarea porturilor de pe Dunăre şi a transportului intermodal. Asta ce înseamnă... dacă de exemplu, să zicem, la Calafat se dezvoltă porturile, se vor dezvolta automat şi puncte de depozitare, zone de triere sau terminale auto şi feroviare. Acest lucru înseamnă, practic, locuri de muncă şi dezvoltarea oraşului. Fonduri pentru această strategie există, sunt fondurile structurale pe de o parte, şi există politica de vecinătate, şi aici mă refer la ţări ca Ucraina, Moldova, Bosnia Herţegovina, şi mai există şi acel buget de care vă spuneam un pic mai înainte, pe care dorim să îl alocăm acestei strategii.

- Practic, o să vă bazaţi pe bani mai mulţi?

- Da, pe bani mai mulţi şi pe o strategie integrată abordată la o scară mai mare.

- Credeţi că prestigiul României va creşte odată cu această iniţiativă care este pur romånească?

- Eu cred că va creşte prestigiul României, dar, mai mult decåt atât, oraşele româneşti de pe Dunăre se vor dezvolta şi asta este important. Crearea de avantaje pentru România sunt acele aspecte de care v-am vorbit: crearea de locuri de muncă odată cu dezvoltarea oraşelor riverane Dunării şi, în final, creşterea per ansamblu a întregii regiuni a Dunării. Un segment la fel de important din această strategie este de asemenea Delta Dunării. Eu cred că România va primi mult mai mulţi bani, deoarece se doreşte axarea pe dezvoltarea „energiei verzi“ şi a păstrării unui mediu cât mai curat.

- Vorbim aici de centralele eoliene din Dobrogea?

- Fie vorbim de acele centrale eoliene, dar mai ales despre poluarea de pe Dunăre, deci tot ce se strânge din Germania până în Marea Neagră afectează în principal Delta Dunării. Este o şansă acum pentru România de a rezolva şi această problemă.

- Sunteţi preocupată de activităţile legate de tineret. Spuneţi-ne, vă rog, ce proiecte aveţi pe acest subiect şi m-ar interesa, cu precădere, cele destinate tinerilor din România?

- Dacă vorbim de proiecte pentru tineret, şi mă refer aici la construcţia de săli de sport, reabilitări termice, trebuie să discutăm despre proiecte ale căror fonduri trebuie accesate de către stat, respectiv de Ministerul Educaţiei. Aici este problema, fonduri există, dar din păcate nu le accesăm.

- Cum calificaţi starea educaţiei din România şi ce ar trebui făcut pentru reformarea acestui sistem în România, poate şi cu sprijin european, şi mă refer aici în special la accesarea de fonduri europene şi oportunităţile tinerilor de a studia în ţările Uniunii Europene.

- Există aceste programe de mobilitate europeană prin care elevi şi studenţi de oriunde din Europa pot studia în orice ţară a UE. Aici ţine foarte mult de licee şi universităţi. Practic, universităţile au autonomie şi nimeni nu le poate impune cu cine să facă parteneriate sau schimburi de experienţă în acest sens. Pe de altă parte, liceele şi şcolile sunt sub directa îndrumare a Ministerului Educaţiei şi sunt legate de Inspectorate care ar trebui să fie liantul pentru acest sistem de „înfrăţire“ cu instituţiile omoloage din ţările UE. Dacă este să vorbim de reformarea sistemului de educaţie, nu cred că există vreun model european. Din punct de vedere al educaţiei, abordarea naţională primează pentru că nimeni nu poate impune un model pentru toate ţările. Fiecare stat trebuie să îşi păstreze particularităţile şi identitatea naţională şi să păstreze din propriul sistem ceea ce are bun pentru a putea valorifica cât mai bine acest lucru. Nu putem fi toţi nemţi sau francezi, nici nu trebuie!

- Apropo de păstrarea identităţii, există un plan pentru integrarea romilor? Există şi fonduri pentru acest lucru?

- Da, există o strategie care a fost votată la începutul lunii ianuarie în PE. De ani de zile se discută necesitatea unei strategii care să rezolve această problemă. Vorbim aici de cea mai mare comunitate etnică cu peste 10 milioane de suflete, practic un neam fără stat.

- Cu toate acestea, există voci puternice precum Franţa care ne zic să ne ţinem ţiganii acasă şi să îi integrăm.

- Nimeni nu ne poate cere acest lucru, romii sunt şi ei cetăţeni europeni şi nimeni nu le poate interzice accesul la libera circulaţie prin Europa. Atunci când s-a acceptat această strategie, s-a acceptat şi faptul că este o problemă europeană, nu o problemă românească, sau ungurească, sau bulgărească. Deci este o problemă europeană. Primul pas a fost rezolvat, acum există o altă chestiune, şi de aceea am interpelat Comisia Europeană. Franţa, Spania şi Marea Britanie au primit fonduri pentru programe de integrare a romilor şi, totuşi, ţiganii trăiesc în nişte condiţii mizere în acele tabere la marginea oraşelor. Aţi văzut cum arată... nu se poate trăi acolo. Interpelarea mea a mers în această direcţie: „Domnilor de la Comisie, aţi alocat fonduri pentru Italia, de exemplu, aţi făcut o evaluare a rezultatelor în ultima perioadă? Ce buget aţi alocat pentru romii din Italia şi care au fost rezultatele? Au fost utilizaţi eficient banii sau nu?“. Şi atunci, dacă acei bani nu au fost utilizaţi corect şi pentru ce trebuia, cred că italienii nu le mai pot pretinde romilor să nu mai meargă la cerşit, de exemplu.

- Din câte ştim noi, Italia a construit recent la periferia Romei o astfel de tabără pentru romi în sistem de semiînchisoare, unde există barieră la poartă şi camere de luat vederi care să îi supravegheze.

- Ştiu, integrarea nu înseamnă tabără şi nu înseamnă enclavizare. Ceea ce face Italia nu este un model de integrare. Este bine totuşi că s-a făcut un prim pas, şi anume de acceptare a faptului că există o problemă. S-a acceptat ideea unei strategii, şi sigur că da, alocarea de fonduri şi monitorizarea, şi evaluarea în final a eficienţei utilizării acestor fonduri.

- Ştiţi, cumva, este vorba de o sumă anume?

- Încă nu s-a stabilit o astfel de sumă. Până acum nu au fost sume alocate special pentru romi, ci în general pentru imigranţi, care constau în ajutoare sociale. Un fel de fond comun pentru orice imigrant, nu numai pentru romi.

- Care sunt şansele Republicii Moldova de a adera la UE şi care sunt paşii care trebuie făcuţi?

- Republica Moldova face parte deja din aceasta politică de vecinătate.

- Credeţi că vom reuşi includerea RM în acel pachet al ţărilor din regiunea Balcanilor de Vest?

- Cred că da, însă timing-ul pentru fiecare ţară din acest pachet va fi diferit. Serbia are un avans, Bosnia şi Herţegovina la fel, nu mai vorbim de Croaţia care este tratată deja precum cel mai nou membru al UE. România trebuie să sprijine Moldova să intre în proces de preaderare, dar nu depinde numai de noi, ci şi de Chişinău. Trebuie să dovedească semnale clare de reformă şi democratizare, respectarea drepturilor, lucruri care încă nu sunt foarte vizibile. Sunt un pic departe, dar acesta este drumul care trebuie urmat, iar noi trebuie să îi sprijinim.

- Ce se întâmplă cu Turcia în această direcţie?

- Turcia este un caz aparte. Părerile sunt împărţite. Sunt mulţi care doresc integrarea Turciei, dar există şi voci puternice care nu doresc acest lucru. Totuşi, acolo prevalează lipsa unor libertăţi şi drepturi care sunt fundamentale pentru modelul european de democraţie. În aceste condiţii, este greu de anticipat. Este o situaţie un pic paradoxală pentru că, din punct de vedere economic, Turcia îndeplineşte criteriile aderării, dar problema ţine de respectarea libertăţilor de tot felul. Dacă creezi un predecent şi Turcia este admisă chiar şi cu aceste probleme, apare chestiunea de dublu standard. Atunci, mulţi îşi vor pune întrebarea de ce au fost obligaţi la multe reforme şi schimbări, uneori chiar exagerat, şi de ce Turcia să nu fie supusă la acelaşi tratament.

vezi si la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010022640375/Actualitate/O-singura-data-am-reusit-sa-vizitez-Bruxelles-ul.html?mosmsg=Comment+saved+to+content+item!+If+the+comment+is+not+related+to+the+topic%2C+it+will+be+deleted.