„Avem multe de redescoperit din valorile şi spiritualitatea poporului român“

Săptămâna această, ziarul „Curentul“ a avut plăcerea de a sta de vorbă cu unul dintre cei mai activi europarlamentari români de la Bruxelles, în persoana doamnei Adriana Ţicău. În calităţile sale de vicepreşedinte în Comisia de transport şi turism a Parlamentului European, membru supleant în Comisia de industrie, cercetare şi energie, dar şi membru al unui comitet de evaluare a opţiunilor ştiinţifice şi tehnice (STOA), europarlamentarul român ne-a dezvăluit că întreaga sa activitate se învârte în jurul temelor din comisiile în care activează. În cel de al doilea său mandat la Bruxelles, din luna iulie 2009 şi până în prezent, Adriana Ţicău a avut nu mai puţin de 50 de intervenţii în plenul Parlamentului European, fiind cotată de către ONG-urile care monitorizează activitatea europarlamentarilor ca unul dintre cei mai vocali europarlamentari români. De asemenea, europarlamentarul român a interpelat Comisia Europeană în privinţa coridoarelor maritime la Marea Neagră şi în privinţa implementării programelor de dezvoltare din cadrul Strategiei UE pentru Dunăre, instrument ce îşi propune dezvoltarea oraşelor riverane Dunării, în special a oraşelor-port din România la acest fluviu. Adriana Ţicău s-a impus rapid printre europarlamentarii care gestionează unele dintre domeniile cu cea mai mare greutate în politica europeană. Printre temele pe care le-am abordat împreună cu dânsa s-au aflat proiectele legate de infrastructura feroviară europeană care vizează şi construirea de rute pentru trenuri de mare viteză în România, dar şi care sunt perspectivele de depăşire a crizei economice de la noi din ţară. Nu în ultimul rând, am discutat cu europarlamentarul român despre spiritualitatea poporului român şi despre cărţile sale favorite. Vă invităm în continuare să citiţi o parte a interviului realizat împreună cu europarlamentarul Adriana Ţicău pentru ca varianta integrală a acestuia să poate fi vizualizată pe site-ul cotidianului nostru la www.curentul.ro:

- Doamna Ţicău, voiam să vă întrebăm care sunt priorităţile mandatului d-voastră ca europarlamentar şi pe ce teme insistaţi în Parlamentul European?

- Aş vrea să vă spun întâi de toate că sunt vicepreşedinte în Comisia de transport şi turism a Parlamentului European, de asemenea sunt membru supleant în Comisia de industrie, cercetare şi energie, dar sunt şi membru al unui comitet de evaluare a opţiunilor ştiinţifice şi tehnice (STOA), alcătuit din 12 eurodeputaţi din diferite ţări, unde analizăm viitoarele opţiuni strategice în materie de cercetare şi tehnologie, astfel încât deciziile luate de Parlamentul European să ţină cont de dezvoltările tehnologice. Ca priorităţi, mă raportez la aspectele legate de comisiile în care activez, deci transport şi turism, de asemenea politica energetică la nivel european, dar şi de aspecte ce ţin de industrializare, deoarece multe state ale UE au suferit o politică cumplită de dezindustrializare în ultimii ani. De curând, chiar am adresat o întrebare Comsiei Europene pe tema politicii de industrializare a UE. Dar mai mult decât atât, cred că prioritatea mea este de a reprezenta România cu seriozitate, dar şi cu argumente competente. Acum, în calitate de membrii UE, după ianuarie 2007, trebuie să venim cu un punct de vedere format şi cu idei pertinente, astfel încât să adunăm în jurul nostru o majoritate europeană care să ne susţină acest punct de vedere. Aş dori să spun că ideile se pot implementa mai bine la nivel european decât pentru fiecare stat membru. Sper ca acum, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, să reuşim să aducem subiectele importante în dezbatere naţională pentru că sunt convinsă că astfel vom reuşi să construim mai bine în România, în acelaşi timp cu Europa. De ce spun acest lucru: atunci când Comisia Europeană vine cu o iniţiativă legislativă, urmează procedura de codecizie, apoi fiecare iniţitivă intră în dezbaterea Parlamentului European, dar acest proces poate dura uneori şi doi ani de zile. Deci, dacă am începe să dezbatem şi noi aceste subiect în Parlamentul naţional, România ar câştiga timp şi vom şti la toate nivelurile intenţiile Comisiei Europene şi unde doreşte acest organism să se investească. În felul acesta vom şti mai bine cum să ne pregătim forţa de muncă, dar mai ales investiţiile în anumite sectoare-cheie, astfel încât, atunci când vine deadline-ul de implementare a actului legislativ, România să nu fie obligată să importe, ci să aibă produsul finit şi poate chiar să îl exporte.

- Deci să înţelegem că doriţi şi o mai bună sincronizare între Parlamentul European şi cel naţional?

- Da. Practic, să devenim un membru al UE cu maximă competenţă pentru că numai aşa vom conta în dezbaterile europene.

- Doamnă, ce faceţi în timpul liber la Bruxelles?

- Din păcate nu prea există timp liber. Noi avem un program destul de cadenţat, să zic aşa, avem o săptămână pe lună sesiune plenară la Strasbourg, iar programul de lucru începe la ora 8-9 dimineaţa şi se termină undeva spre ora 1 noaptea cu dezbateri în plen. De-a lungul zilei sunt foarte multe comisii şi reuniuni, iar tu trebuie să partici la toate. Există două feluri de activităţi ale unui europarlamentar. O mare parte a timpului îl dedicăm informării şi documentării pentru a înţelege care sunt consecinţele fiecărui act normativ pe care îl aprobăm în comisiile noastre, dar este şi o muncă de reprezentare. Una fără cealaltă nu se poate pentru că nu te poţi duce nepregătit la întâlniri şi iarăşi dacă stai închis numai în birou şi nu participi la întâlniri este ineficient. Avem apoi săptămâni de Comisie care se desfăşoară mereu la Bruxelles. La fel, începem programul la 8 dimineaţa şi terminăm la 8 seara. Aşa se întâmplă şi în săptămânile întâlnirlor cu grupul politic. De asemenea, există şi săptămâni mixte când le facem pe toate cele prezentate mai sus şi terminăm undeva în jurul orelor 1-2 noaptea.

- Deci, este mult de muncă ...

- Cred că dacă vrei să fii serios acolo unde eşti, asta e treaba pe care trebuie să o faci. Sunt convinsă că aşa se întâmplă şi în rândul profesorilor, inginerilor etc. Dacă îţi place ceea ce faci, trebuie să faci şi sacrificii.

- Care este ultima carte pe care aţi citit-o?

- Ultima carte pe care am citit-o este „Psihologia sufletului românesc“, scrisă de Constantin Noica. Nu a fost totuşi chiar ultima carte pentru că aceasta m-a invitat să recitesc „Divanul“ de Dimitrie Cantemir şi „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie“. Voiam să vă spun că aceste două cărţi, aşa cum susţine Noica, sunt carţi de bază pentru spiritualitatea românească şi le-am citit cu foarte mare plăcere. Le-aş recomanda, atât tinerilor, cât şi celor mai în vârstă, pentru că avem multe de redescoperit din valorile şi spiritualitatea poporului român. Am găsit în aceste carţi unele expresii atât de bogate în valoare şi conţinut, încât nu a fost decât o mare delectare lecturarea acestor cărţi.

- Cum se împacă viaţa de familie cu cea de europarlamentar, ţinând cont că sunteţi foarte mult plecată?

- În general, beneficiem de înţelegerea şi suportul familiei. Într-adevăr, de luni până joi avem un program foarte încărcat la Bruxelles sau Strasbourg, dar încercăm ca la sfârşit de săptămână să putem îndeplini şi activităţile profesionale, dar şi cele de familie pentru că practic de aici îţi extragi forţa şi liniştea sufletească.

- Care sunt previziunile d-voastră pentru depăşirea crizei în România şi dacă există, cu aproximaţie, un termen pentru depăşirea crizei din România?

- Din păcate, ceea ce am observat la nivel european arată că şomajul creşte în multe ţări europene, de exemplu în Spania, în luna februarie, rata şomajul a crescut cu încă două procente. De asemenea, Lituania are o cifră a şomajului de 20%, deci ne confruntăm cu o problemă reală. De aceea cred că anul acesta nu vom avea rezultate spectaculoase. Cu multă voinţă politică, poate spre mijlocul anului viitor am putea aduce o oarecare creştere economică. Cred că România, ca de altfel toate statele UE, trebuie să investească prioritar în crearea de locuri de muncă, agricultură, în transporturi şi infrastructura energetică, dar şi în educaţie, sănătate, cercetare şi inovare. Acestea sunt practic domeniile-cheie care determină creşterea economică. În felul acesta se poate clădi o creştere reală, iar statul trebuie să investească în mai multe măsuri sociale. Nu cred că reducerea locurilor de muncă poate aduce economii substanţile la buget. În această perioadă de criză, România ar putea să utilezeze mai multe instrumente UE, de exemplu fondul european pentru ajustare la globalizare, acest fond fiind accesat în special de întreprinderile care disponibilizează mai mult de 500 de salariaţi pe o anumită perioadă. Practic, din acest fond se poate plăti şomajul tehnic şi recalificarea personalului disponibilizat. Este poate o resursă temporară, dar care poate atenua din efectele crizei. Din păcate, din România nu am au văzut să fie solicitate astfel de sume.

- Care credeţi că sunt şansele de reuşită ale unei rute feroviare de mare viteză pe relaţia Paris-Constanţa, o idee avansată de premierul Boc recent la Budapesta?

- Această idee am susţinut-o şi eu în PE. La nivel european există o listă de 30 de proiecte prioritare pentru transportul transeuropean. Cam 70% dintre proiectele de pe această listă sunt dedicate transportului feroviar şi naval. În cea mai mare parte, proiectele feroviare sunt dedicate căilor de transport de mare viteză, aici evident ne referim la pasageri, unul dintre proiecte ajunge la Bratislava şi celălalt se opreşte la Budapesta.

- Acest proiect de interconectare a rutelor Paris-Bratislava şi apoi Budapesta-Bucureşti-Constanţa se află printre cele 30 de care aţi vorbit?

- Nu, nu este inclus. Eu o să susţin ca tocmai aceste două proiecte să se intersecteze undeva la Budapesta, iar de acolo să se facă prelungirea până la Bucureşti şi Constanţa. În anul acesta, în 2010, are loc, la mijloc de termene, revizuirea listei celor 30 de proiecte pentru transportul transeuropean de care vă vorbeam. Este un moment oportun să includem acest proiect pe lista proiectelor pentru transport transeuropean. Pentru acest lucru este nevoie de două elemente principale: este nevoie ca Guvernul să îşi asume acest proiect ca fiind prioritar, deci solicitarea să vină din partea statelor membre implicate, şi pe de cealaltă parte e nevoie de alocarea cofinanţărilor naţionale. De ce spun acest lucru. Implementarea acestor 30 de proiecte este întârziată de faptul că unele state nu au alocat parte de cofinanţare necesară şi atunci proiectele au fost întârziate. Banii din bugetul TENT (Trans-European Transport Networks - reţelele de transport transeuropean) au un anumit specific. Spre deosebire de fondurile structurale, fondurile TENT sunt alcătuite din 20% bani europeni şi 80% este cofinanţare naţională, excepţie făcând sectoarele transfrontaliere, unde 30% sunt bani europeni şi 70% este cofinanţare naţională. De asemenea, studiile de fezabilitate pentru proiectele TENT trebuie făcute din fonduri europene doarece acestea primesc de la 50 până la 100% din banii UE, urmând ca segmentul transfrontalier al acestor rute să fie asigurat din bugetul TENT, iar apoi marea parte a lucrărilor rămase să fie realizate din fonduri structurale, care sunt practic cele mai ieftine din construcţia acestei lucrări.

- Este proiectul Nabucco unul pe moarte, în avantajul South Stream?

- În primul rând aş vrea să spun că proiectele sunt complet diferite, în sensul că proiectul Nabucco asigură diversificarea surselor de energie a UE, pentru că prin aceste conducte se va aduce gaz, fie din Azerbaidjan, fie din Iran, pe ruta Turcia, Bulgaria, Ungaria şi Austria. Proiectul South Stream vizează aprovizionarea UE cu gaz ocolind Ucraina. În prima parte a planului de redresare economică pentru UE este deja inclus acest proiect Nabucco cu o sumă de 200 milioane de euro. Chiar săptămâna trecută, Comisia Europeană (CE) a demarat procedurile pentru finanţarea cu 2,3 miliarde de euro a unui număr de 12 proiecte legate de energia electrică şi alte 20 de proiecte vizavi de aprovizionarea cu gaz. Practic şi de la CE, Nabucco este înscris cu o nouă sumă de finanţare. Proiectul Nabucco este extrem de important pentru noi, dar în acelaşi timp am văzut recent întâlniri între reprezentanţii Ministerului Economiei şi cei ai Gazprom, unde probabil s-a discutat eventuala intrare a României, sub o formă sau alta, în South Stream.

- Dacă ar fi ca România să aleagă dintre cele două, care ne-ar avantaja mai tare şi de ce?

- Nu cred că problema se poate pune în termenii de a alege între cele două proiecte pentru că, aşa cum spuneam, ele sunt complet diferite. Dar aş mai dori să vorbesc aici de prevederile Tratatului de la Lisabona care vorbesc de o solidaritate între statele UE în cazul unor crize energetice. UE va investi cu prioritate în interconectarea sistemelor energetice dintre diferite state europene şi în depozite de gaz, iar din aceaste investiţii vor face parte cele legate de inversarea fluxurilor de gaz pentru că în felul acesta poţi să redirijezi gazul acolo unde se aşteaptă să fie o situaţie de criză. Acum că UE a alocat 2,3 miliarde de euro, practic cea mai mare sumă alocată vreodată pentru proiecte de infrastructură energetică, arată cât de important este, mai ales în situaţie de criză, UE să vină şi să sprijine proiecte cu o proiecţie pe termen lung, dar arată în acelaşi timp cât de importantă este dezvoltarea infrastructurii energetice din Uniune.

- Ce ne puteţi spune despre opinia Bruxelles-ului vizavi de o eventuală aderare a Republicii Moldova la UE? Ce paşi trebuie urmaţi?

- Republica Moldova trebuie să îndeplinească acei paşi prealabili pentru aderare. Apoi se va stabili deschiderea negocierilor, după care urmează faza în care se constată dacă RM a implementat aquis-ul comunitar (legislaţia comunitară - n. red.). Numai după aceste etape, RM va putea deveni stat membru. De asemenea, autorităţile de la Chişinău pot transpune mai uşor legislaţia europeană beneficiind de ajutorul României. Noi, ca europarlamentari români, am susţinut mereu ca Republica Moldova să devină stat membru, dar RM este cea care trebuie să parcurgă toate procesele solicitate de mecanismul de aderare. Cred că şi Strategia UE pentru Dunăre va ajuta Republica Moldova în acest proces de construire a unui destin european.

- O ultimă întrebare, ce părere aveţi despre exploatarea minieră de la Roşia Montană, sunteţi pro sau contra?

- Eu personal, în calitate de membru al Comisiei de cercetare şi industrie, trebuie să analizez subiectul din punct de vedere al impactului pentru industrie, dar în acelaşi timp trebuie privit şi din punct de vedere al impactului asupra mediului. Cred că orice proiect este bine-venit în condiţiile în care nu afectează în mod dramatic mediul înconjurător. De aceea, sper ca o eventuală exploatare minieră să se facă după nişte studii extrem de amănunţite. Cred în dezvoltarea zonei prin crearea de locuri de muncă, dar în acelaşi timp sunt de părere că nu trebuie investit în proiecte pe termen scurt cu implicaţii negative pe termen lung.