Desi s-au aflat pe parcursul mai multor secole in dispute pe viata si pe morte vizavi de hegemonia la Marea Neagra, Turcia si Rusia au gasit un limbaj comun – cel economic. Daca rivalitatile dintre cele doua mari imperii – Otoman si Tarist – s-au perpetuat continua in istoria zonei Marii Negre, astazi ele s-au preschimbat in interese economice comune, legate in special de bogatele resurse de hidrocarburi din zona Marii Caspice. Colaborarea celor doua forte de la Marea Neagra s-a materializat prin curtarea comuna a bogatei tari, Azerbaidjan, o oaza de bunastare in regiune din punct de vedere economic, dar un focar de instabilitate din punct de vedere politico-militar, situatie favorizata in special de conflictul mocnit pe care aceasta tara il intretinere cu Armenia asupra provinciei Nagorno-Karabach, aflata de aproape 20 de ani sub controlul Erevanului. Dupa luni intregi de negocieri si tatonari, Moscova si Ankara si-au dat mana, in cadrul vizitei presedintelui rus Dmitri medvedev in Turcia, de pe 11-12 mai, asupra mai multor proiecte energetice despre care vom vorbi mai pe larg, Noua intelegere ruso-turca va permite Rusiei un control sporit in sectorul energetic turc iar Turcia va beneficia de oportunitatea repararii relatiei cu Baku in scopul asigurarii unei surse de gaz natural care va lua apoi drumul pietelor europene. De asemenea, in urma intelegerii ruso-turca, Ankara va putea oferi Azerbaidjanului garantii politice si de securitate in disputa teritoriala cu Armenia. Dupa cum spuneam, recenta vizita a liderul rus Dmitri Medvedev a adus cu ea contracte (majoritatea in domeniul energetic) in valoare de circa 25 de miliarde de dolari. Cele doua parti au semnat astfel doua mari contracte energetice. Primul dintre ele, si cel mai mare, se refera la constructia primei centrale nucleare de pe teritoriul turc, o investitie colosala de 20 de miliarde dolari, a carei putere va fi de 4.800 de gigawati si care va avea patru reactoare nucleare. Contructia acestui proiect gigantic va fi realizat de un consortiu ruso- turc format din companiile Atomstroiexport (rusa) si Inter RAO (turca). Noua centrala atomica ar trebui, conform estimarilor expertilor de la Stratfor, sa fie una dintre cele mai mari din lume, in conditiile in care nici macar Rusia nu are o astfel de centrala. Pachetul majoritar de actiuni va fi detinut de Rusia cu 51% iar restul de 49% va fi vandut catre firmele turcesti, cel mai probabil firmei AKSA, companie conectata politic la partidul Justitiei si Dezvoltarii (AKP) al carui lider este premierul Recep Erdogan. Primul contract de furnizare a energiei nucleare produsa de acesta centrala a fost semnat deja cu firma TEDAS care va cumpara energie pentru urmatorii 15 ani odata ce instalatiile vor deveni operationale. Cel de al doilea contract energetic, semnat pe 11-12 mai la Ankara, va permite constructia unui gazoduct prin care va fi transportat petrolul rusesc catre portul turcesc Samsun (nordul tarii – n.a) pentru ca mai apoi acesta sa ajunga la terminalul de la Ceyhan (sudul Turciei – pe coasta Marii Meditarana). Conducta este realizata de firma turceasca Calik Energy (apropiata AKP) si compania italiana ENI si va avea capacitatea de 1,2 – 1,4 milioane de barili pe zi. Lasand la o parte dimensiunea economica, acest tandem ruso-turc are si o latura politica. In acest plan, cheia negocierilor ruso-turce a constituit-o Azerbaidjanul, tara care impartaseste puternice legaturi lingvistice si culturale cu poporul turc. Totodata, din Azerbaidjan sunt transportati anual noua miliarde de metri cubi de gaz natural prin intermediul conductei Baku-Tbilisi-Erzerum, realitate ce dejoaca planurile Moscovei de a transporta gaze de pe tarmurile azere din zona campurilor de la Shah Deniz via Georgia catre pietele europene de desfacere. Cu toate acestea, autoritatile de la Baku tin ca reabilitatea relatilor turco-armene sa tina cont si de doleantele teritoriale pe care Azerbaidjanul le are vizavi de Armenia in privinta regiunii Nagorno-Karabach. Aceste doleante vor fi luate in considerare pentru stabilirea preturilor pentru gazul azer pentru care Turcia ar fi dispusa sa plateasca undeva la 220-270 de dolari pe mia de metri cubi. Toate aceste interese impletite fac ca Rusia sa devina liderul economic absolut la Marea Neagra iar Turcia sa isi consolideze pozitia de intermediar energetic intre Europa si Asia cu un Azerbaidjan bogat care imparte cu generozitate resursele sale catre toate puterile din zona in incercarea de a-si proteja propriile interese. Interesant este ca pe fir, in aceasta ecuatie energetica, a intrat si Romania prin intermediul proiectul AGRI ce presupune constructia a doua terminale de gaz natural lichefiat intre Romania, Georgia si Azerbaidjan. In timp ce Medvedev se afla la Ankara, ministrul roman al Economiei, Adriean Videanu semna pe 12 martie, la Baku, protocolul privind constituirea companiei de proiect AGRI, proiect la care vor participa firmele Romgaz, SOCAR (azera) si GOGC (georgiana). Prin noua ruta astfel creata vor putea fi transportate pana la 12 miliarde de metri cubi de gaze, respectiv cat intreaga productie anuala medie a Romaniei. Daca acest proiect se va dovedi ca fiind functionabil, Romania s-ar putea constitui intr-un fel de cap de pod pentru gazele azere de la Marea Caspica care vor fi apoi transportate inspre vest prin conducta Arad-Szeged si apoi spre sud prin conducta Giurgiu Ruse. Ramane de vazut cum va digera Rusia si Turcia aceasta chestiune in care un al treilea jucator doreste o felie a marelui tort energetic de la Marea Neagra.
vezi si: http://karadeniz-press.ro/kara/tango-energetic-in-trei-la-marea-neagra/
http://roncea.ro/2010/05/14/tango-energetic-in-trei-la-marea-neagra-rolul-romaniei/
vineri, 14 mai 2010
Tango energetic in trei la Marea Neagra
marți, 24 noiembrie 2009
Baza ruso-sarba agita Balcanii
Temerile referitoare la constructia unei baze rusesti in apropierea orasului sarbesc Nis, situat la 200 de kilometri de granita cu Romania, preocupa si autoritatile de la Sofia iar presa bulgara se arata tot mai ingrijorata de adevaratele intentii ale Moscovei in legatura cu destinatia acestei baze, in conditiile in care acest oras este situat la numai 90 de kilometri si de granita cu Bulgaria. Reamintim ca Rusia si Serbia au semnat la sfarsitul lunii octombrie un acord pentru amplasarea in localitatea sarbeasca Nis, pana in 2012, a unei baze umanitare ce are ca obiectiv prevenirea dezastrelor naturale si tehnologice dar si interventia in cazul unor astfel de calamitati. Atat Rusia, cat si Serbia au declarat, la acel moment, ca aceasta baza nu va servi si scopurilor militare. Cu toate acestea, publicatia bulgara Sofia Echo se intreaba cum, in spatele acestor intentii nobile, recent, a putut fi observata prezenta unei unitati de genisti rusi in zona respectiva. Publicatia citata mai scrie ca, de obicei, in astfel de cazuri, statele fie semneaza un acord de intrajutorare, fie companii private infiinteaza centre logistice, de unde autoritatile pot inchiria mijloace de transport aeriene. Conform intelegerii oficiale, aviatia rusa urmeaza sa foloseasca baza in calitate de punct de plecare pentru contracararea consecintelor catastrofelor naturale. In legatura cu demararea constructiei acestei baze, ambasadorului rus in Serbia, Aleksandr Konuzin, a declarat ca lucrarile vor incepe in 2010 si ca aceasta va fi folosita in comun si de Bulgaria, Grecia, Macedonia sau Croatia. La fel de suspicioasa este si presa sarba care opineaza ca aceasta baza ar putea fi folosita pentru protectia viitorului gazoduct South Stream care urmeaza sa traverseze si teritoriul Serbiei. Sofia Echo dezvaluie de asemenea o serie de informatii neconfirmate, conform carora, serviciile secrete bulgare impreuna cu cele ruse intentionau sa infiinteze o unitate militara comuna pentru paza oleoductului Burgas-Alexandroupolis. Agentia de analiza americana Stratfor atrage atentia ca aceasta baza ar putea sa serveasca si scopuri militare in vederea coordonarii operatiunilor din Caucaz.
vezi si: http://www.ziua.net/display.php?data=2009-11-24&id=262194&kword=baza
joi, 8 octombrie 2009
Rusii nu ne mai slabesc si ne curteaza intens inspre South Stream
Inca o petarda dinspre de la Est. Moscova incearca pe ultima suta de metri sa atraga Romania in capcana South Stream, stat pe care il tot pistoneaza cu propuneri care mai de care mai mieroase. Cea mai recenta proba in acest sens a fost declaratia facuta azi de seful gigantului energetic Gazprom care a afirmat ca poate fi construita macar o ramificatie a acestei conducte spre Romania, chiar daca gazoductul nu va trece efectiv pe teritoriul Romaniei. "Romania manifesta interes. Chiar daca nu este o tara prin care va trece conducta, se poate construi o ramificatie maritima in aceasta tara, in afara teritoriului Bulgariei", a declarat Miller, citat de portalul Regions.ru. Strict din punct de vedere economic, Bucurestiul nu este musai interesat de propunerea ruseasca din cel putin doua motive. Aceste motive se numesc Isaccea si Mediesul Aurit. Locatiile despre care vorbesc sunt cele doua puncte pe unde intra gazul rusesc in Romania. In plus, Romania este autosuficienta in privinta consumul de gaz iar productia interna se ridica la 55-70%, deci nu putem neaparat vorbi de o dependenta fata de Rusia. Poate de cel mult o legatura stransa. In concluzie, Romania nu are neaparat nevoie de gaz din South Stream, dar in schimb poate taxa Rusia pentru tranzit. Rusia poate apela la Romania pentru a-si transporta gazul spre Vest, fie in Serbia, fie in Ungaria. De aici, Romania ar putea incasa ceva venituri fie din taxa de tranzit, fie din taxa platita pentru depozitele de inmagazinare. Rusii rostesc tot mai des numele Romaniei, in cadrul proiectul South Stream din cauza sucirii la 180 de grade venita de la Sofia, unde noul premier Boiko Borisov pare sa nu agreeze acest acord energetic semnat de ex-premierul Serghei Stanisev, cunoscut drept apropiat al Moscovei. Gazoductul South Stream este planificat sa treaca prin Bulgaria, Serbia si Ungaria. Traseul gazoductului nu este insa clar. Primul memorandum-cadru privind proiectarea si constructia South Stream a fost semnat in 2007, la Roma, intre Gazprom si grupul italian Eni. Au fost semnate ulterior acorduri cu Ungaria, Serbia si Bulgaria. Recent, Turcia a permis acestui proiect sa treaca prin apele sale teritoriale in cadrul unui protocol de colaborare in domeniul gazului, semnat pe 6 august la Ankara de catre premierul rus Vladimir Putin si omologul sau turc Recep Tayyip Erdogan.
marți, 10 februarie 2009
Rusia mai bate un cui in “cosciugul energetic” al Europei
Astazi mi-a atras atentia ceva interesant si intentionez sa scriu astfel cateva randuri. Dupa ce ieri presedintele Gazprom, Aleksandr Medvedev anunta ca Rusia e hotarata sa demareze lucrarile la gazoductul South Stream cu riscul de a pune in pericol bugetul Federatiei Ruse, astazi Rusia mai face un pas pentru subjugarea energetica a Europei prin preluarea formala a pachetului majoritar de actiuni al monopolului petrolier sarbesc NIS (Naftna Industrija Srbije). Desi South Stream se anunta un proiect foarte costitor (cam de doua ori mai scump decat Nabucco), rusii sunt decisi sa il construiasca pentru a bloca orice tentativa a UE de a cauta sa se aprovizioneze cu altceva decat gaz rusesc. Cea mai recenta evaluare a costurilor lucrarilor de constructie a conductei South Stream, a carei dezvoltatori sunt Gazprom si grupul energetic italian Eni, a scos la iveala costuri de pana la 25 de miliarde de euro de doua ori mai mult decat estimarile initiale, apreciate la 10 miliarde. Numai segmentul lucrarilor din Marea Neagra se va ridica la 4 miliarde de euro iar constructia celor doua ramuri ale conductei pe uscat spre Grecia si Austria - intre 15 si 20 miliarde de euro. Nici la data de dare in folosinta a gazoductului Rusia nu sta mai bine, aceasta fiind preconizata a fi undeva la inceputului lui 2015 fata de 2013, termenul avansat initial. Demersurile tot mai neindoioase ale Rusiei s-a adeverit si astazi cand gigantul energetic rusesc denumit Gazprom a preluat controlul celei mai mari companii energetice din Serbia, NIS. Este adevarat ca Gazprom a devenit proprietar inca de la inceputul lui 2008, cand Moscova a obtinut “predarea” industriei energetice sarbesti ca multumire in schimbul sprijinului acordat de Rusia in “chestiunea Kosovo”. In virtutea acestui acord, Gazprom Neft a cumparat 51% din monopolul petrolier sarb, pentru o suma de 400 de milioane de euro, suma ce a fost platita saptamana trecuta si a propus ca va mai investi inca 500 de milioane pana in 2012. Acordul mai prevede construirea pe teritoriul Serbiei a unui tronson de 400 de kilometri din gazoductul South Stream, destinat transportului de gaze rusesti catre Balcani, si construirea unui depozit subteran de gaze la Banatski Dvor (in nordul Serbiei). Atat Belgradul, cat si Sofia si Atena sunt printre tarile ce sustin proiectul South Stream. Cele doua capitale mai sus amintite au fost deseori criticate pentru pozitia duplicitara pe care o au vizavi de proiectele energetice marca UE. Desi sunt amandoua state membre ale UE iar politica securitatii energetice a Uniunii include si aceste doua tari, atat Bulgaria cat si Grecia, au primit aprecieri in termeni de “cai troieni ai Rusiei in Europa”. Folosindu-se de recenta criza a gazelor si a disputei dintre Kiev si Moscova presedintii Rusiei si Bulgariei, Dmitri Medvedev, respectiv Gheorghi Parvanov au semnat un document privind accelerarea constructiei South Stream. Potrivit intelegerii ruso-bulgare, gazoductul South Stream va ocoli teritoriul Ucrainei in cadrul politicilor de diversificare a rutelor de transport al hidrocarburilor. La aceasta miscare a Moscovei, Ucraina s- a aratat destul de iritata. Prezenta la Conferinta anuala pe teme energetice desfasurata week-end-ul trecut la Munchen, premierul ucrainean Iulia Timosenko si-a exprimat indignarea vizavi de South Stream, care, s-ar construi doar pentru a "le face in ciuda partenerilor ucraineni". In final, costurile si lungimea South Stream vor depinde de traseul pentru care vor opta Gazprom si Eni. Cel mai scurt traseu trece prin platoul Rusiei, Ucrainei, Romaniei si Bulgariei. Cea de-a doua varianta de traseu ocoleste Romania. Alte doua variante avute in vedere de dezvoltatorii South Stream prevad constructia conductei prin Turcia si Bulgaria, ocolind Ucraina. Si Bucurestii au fost curtati in cadrul South Stream. Putin a incercat sa arunce o invitatie mascata lui Basescu de aderare a Romaniei la South Stream. Basescu nu a dat curs invitatiei dar optiunile sunt puse in balanta de catre Bucuresti. Pretul ? Unul politic in favoarea unor castiguri economice si reasezarea pe “baze pragmatice” oficial si pe “baze de vasalitate” neoficial al relatiei Bucuresti-Moscova. Cel putin momentan, Romania nu a calcat in cursa intinsa de Moscova si si-a reiterat adeziunea vizavi de politicile si proiectele Uniunii Europene. Ramane de urmarit evolutia acestor jocuri politico-economice!
Postări
