marți, 21 decembrie 2010

Remember



Leia Mais…

vineri, 26 noiembrie 2010

Diplomatia romaneasca, pres in fata Ungariei

Armata romana a ocupat capitala maghiara Budapesta in 1919 si 1940

Evenimentele din ultima perioada au aratat ca, din motive care tin mai ales de politica interna, diplomatia romaneasca s-a transformat intr-un veritabil pres in fata Ungariei. Amenintat de UDMR cu riscul pierderii majoritatii in Parlament, PDL, principalul partid aflat la guvernare, face “ciocu’ mic si joc de glezne”, de teama ca nu cumva sa supere partenerii ungari, indiferent daca este vorba despre cei aflati la Budapesta sau in Romania. Ministrul de Externe, Teodor Baconschi, recent protagonist al unei scene de un penibil frate cu libidosenia (vezi “alegerea Elenei Udrea in fruntea PDL Bucuresti”), inchide ochii la atacurile tot mai dese ale Ungariei la adresa statului unitar roman. Iar atitudinea sa pare a fi molipsit chiar intregul aparat al Ministerului Afacerilor Externe.
Astfel, dupa scandalul privind sarbatorirea Zilei Nationale la Teatrul National din Budapesta (despre care agentia KARADENIZ PRESS a scris pe larg), Romania a mai fost nevoita sa primeasca o palma, dupa ce, recent, s-a lasat de inteles ca autoritatile de la Budapesta vor sprijini fara rezerve realizarea autonomiei tinutului secuiesc. Declaratia a venit din partea presedintelui Parlamentului Ungariei, Kover Laszlo, cu ocazia organizarii unei sedinte a Consiliului National Secuiesc la sediul Parlamentului de la Budapesta. Aproximativ 300 de maghiari din Covasna, Harghita si Mures au participat la intalnirea unde s-au adoptat hotarari referitoare la soarta secuilor. Secuii din Harghita, Mures si Covasna au fost primiti de presedintele Parlamentului ungar, dupa care au depus un juramant la coroana regelui Stefan cel Sfant. Ei au promis ca vor lupta pentru realizarea tinutului secuiesc. Cu acest prilej, presedintele partidului Jobbik din Ungaria a declarat ca nu este de acord cu modul in care UDMR lupta pentru autonomia tinutului secuiesc. La reuniunea Consiliului National Secuiesc au mai fost invitati presedintele si premierul Ungariei, insa nu au participat.

Ambasadorul Ungariei sfideaza Romania chiar in sediul MAE

Potrivit presei de la Bucuresti, ambasadorul Ungariei, Oskar Fuzes, a declarat marti, la sediul Ministerului Afacerilor Externe, ca Teatrul National din Budapesta are o importanta speciala in dezvoltarea natiunii ungare si nu este “cel mai potrivit loc de sarbatorire a pierderii Transilvaniei din partea Ungariei”. “Nu avem niciun fel de problema cu Ziua Nationala a Romaniei. Asta a fost o problema legata de sensibilitati ale partii ungare. Teatrul National din Budapesta este un loc de importanta speciala pentru noi in dezvoltarea natiunii si, din acest punct de vedere, Teatrul National din Budapesta nu este cel mai potrivit loc de sarbatorire a pierderii Transilvaniei din partea Ungariei”, a spus, potrivit Mediafax, ambasadorul, la finalul unei ceremonii desfasurate la MAE cu ocazia implinirii a 90 de ani de relatii diplomatice bilaterale romano-ungare. “Pentru noi, pentru maghiari, pentru unguri, aceasta zi este ziua cand noi am pierdut Transilvania. Trebuie si partea romana sa inteleaga sensibilitatea maghiara”, a adaugat ambasadorul. „A fost o istorie foarte neplăcută, îmi pare rău că avem lucrurile aşa, asta e viaţa“, a mai comentat el.

continuare la: http://karadeniz-press.ro/kara/diplomatia-romaneasca-pres-in-fata-ungariei/

Leia Mais…

miercuri, 24 noiembrie 2010

Mai mulţi militari morţi acasă decât în Afganistan

Poligonul Cincu - cimitirul Armatei române



Bilanţul victimelor din råndul Armatei Romåne este unul îngrijorător care ridică multe semne de întrebare despre dotarea forţelor armate cu tehnică de luptă. Deşi Armata Romånă s-a profesionalizat, serviciu militar nemaifiind unul obligatoriu, echiparea soldaţilor romåni cu armament decent pare un obiectiv imposibil de atins în toate guvernările post-decembriste. Deşi Romånia se declară un furnizor de securitare în toate zonele de conflict unde este angrenată sub cupola NATO, soldaţii romåni au trebuit să facă mereu un efort dublu şi să compenseze lipsa dotării materiale cu profesionalism şi devotament. Cu toate acestea, se pare că uneori aceste calităţi individuale nu pot compensa lipsurile create de achiziţii de armament defect şi armele anacronice, uzate fizic şi moral, din depozitele unităţilor din subordinea MApN. Când vine vorba de achiziţionarea de armament nou, toată lumea ridică din umeri şi arată buzunarele goale, deşi unele cumpărături s-au făcut, iar comisioanele au fost pe măsură.

Drame ireparabile

Departe de toate acestea, realitatea indică adevărate drame umane care se produc în spatele unor declaraţii politice nerealiste care tind să bage sub preş toate neajunsurile cu care se confruntă armata română. Cel mai nou episod din această serie de tragedii îi are ca protagonişti pe trei militari români care şi-au pierdut vieţile, ieri, în deja celebrul „poligon al morţii“ de la Cincu, din judeţul Braşov. Şi de această dată, lupta inegală nu s-a dat cu vreun inamic, ci cu echipamentul defect cu care soldaţii români trebuie să se antreneze. Incidentul a fost cauzat de explozia unui proiectil în ţeava unui aruncător de 120 mm, în timpul desfăşurării unui exerciţiu tactic cu trageri de luptă, potrivit MApN. Pe lângă caporalii Marin Costea, Viorel-Cristinel Antonie şi Constantin Buică, din Batalionul 26 Infanterie „Neagoe Basarab“, care şi-au pierdut viaţa, alţi trei militari au fost răniţi şi transportaţi ulterior de la spitalul Municipal Făgăraş la Spitalul Militar Braşov. „Din informaţiile pe care le avem, cei trei militari răniţi sunt într-o stare stabilă“, a declarat pentru „Curentul“ purtătorul de cuvânt al MApN, lt.-col. Constantin Spânu.

18 morţi acasă, 6 în „deplasare“

Pentru a trage un semnal de alarmă asupra situaţiei dezastruoase în care soldaţii români sunt nevoiţi să se antreneze şi apoi să lupte în teatrele de operaţii în care servesc interesele de politică externă şi securitate ale României, ziarul „Curentul“ şi-a propus să facă un scurt bilanţ al victimelor Armatei române din 2010. Deşi în toamna lui 2009, prezent la Bucureşti, vicepreşedintele american Joe Biden califica soldaţii români drept adevăraţi „războinici“ de care ar trebui „să fim mândri“, militarii români încep să deprindă un „obicei prost“ şi să moară acasă „graţie“ atenţiei care li se acordă de către tot spectrul politic. „Balul tragediilor“ a fost deschis de moartea fulgerătoare, în luna iulie, a 12 militari români, în urma catastrofei aviatice de la Tuzla. Patru dintre aceşti militari făceau parte din Forţele Aeriene şi opt din Forţele Navale şi aveau vârste între 22 şi 49 de ani, majoritatea acestora fiind necăsătoriţi. Cei opt militari din cadrul Forţelor Navale făceau parte din cea mai apreciată şi respectată structură a Marinei Militare - Grupul Naval al Forţelor pentru Operaţii Speciale (GNFOS), organizată după modelul forţelor de elită ale marinei americane, US Navy SEAL. Pe 30 octombrie, sergentul Gavril Nicorici, din Batalionul 814 Tancuri din Turda, îşi pierdea viaţa în urma unui exercitiu cu utilizare a muniţiei de manevră. La o zi distanţă, un accident aviatic a avut loc în judeţul Cluj. Un avion militar MIG 21 Lancer cu dublă comandă se prăbuşea în apropierea aerodromului de la Câmpia Turzii, iar cei doi piloţi aflaţi la bord, militari experimentaţi, cu circa 1.000 de ore de zbor, şi-au pierdut viaţa. Făcând un total, alături de cele trei victime de ieri, nu mai puţin de 18 militari români au murit în urma unor accidente cauzate de tehnica învechită cu care sunt obligaţi să se antreneze. În paralel, am dorit să aflăm câţi soldaţi români şi-au pierdut viaţa, în 2010, în Afganistan. „În 2010, avem şase soldaţi ucişi în Afganistan“, ne-a mai declarat purtătorul de cuvânt al MApN. Concluzionând, avem până în prezent un raport de 3 la 1 în favoarea „uciderii“ soldaţilor români chiar la noi acasă, bilanţ care ar trebui să îngrijoreze teribil autorităţile competenente, dar probabil şi de această dată criza eternă în găsirea fondurilor pentru apărare va rămâne scuza primară.

publicat in: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010112451790/Actualitate/Mai-multi-militari-morti-acasa-decat-in-Afganistan.html

Leia Mais…

marți, 23 noiembrie 2010

Aveti de gand vreodata sa inarmati corespunzator Armata Romana?

Cred ca mai multi militari ne mor acasa decat in teatrele de operatii din cauza echiparii deficitare si anacronicea soldatilor nostri. Poate cretinii care ar trebui sa aiba grija de acest lucru ar trebui sa nu se mai gandeasca atata la comisioane si spagi si sa dea militarilor, vreodata, armament decent! Cred ca am tot obosit sa fiu diplomat pe acest subiect...


Marţi, 23 noiembrie, în jurul orei 12.30, în timpul desfăşurării unui exerciţiu tactic cu trageri de luptă, în Poligonul Cincu, s-a produs explozia unui proiectil în ţeava unui aruncător de 120 mm, în urma căreia trei militari şi-au pierdut viaţa şi alţi trei au fost răniţi. Cei şase militari, cu gradul de caporal, fac parte din Batalionul 26 Infanterie „Neagoe Basarab”. Militarii răniţi au fost evacuaţi către spital, în prezent starea lor fiind stabilă. Conform procedurilor legale, a fost sesizat Parchetul Militar, iar şeful Statului Major al Forţelor Terestre a numit o comisie de cercetare a împrejurărilor producerii acestui eveniment grav.
Ministrul apărării naţionale Gabriel Oprea şi conducerea armatei îşi exprimă profundul regret pentru pierderea vieţii celor trei camarazi şi urmăresc cu atenţie evoluţia stării de sănătate a militarilor răniţi???!!!!

Leia Mais…

luni, 15 noiembrie 2010

Condamnati sa moara in cosciugele de fier

Zeci de militari au murit in misiunile din Afganistan si Irak, iar alte zeci au fost mutilati pe viata. Cauza principala este explozia dispozitivelor explozive improvizate, la trecerea vehiculelor blindate in care acestia isi executau misiunile. Cum s-a ajuns aici? Agentia de presa KARADENIZ PRESS va propune sa cititi un documentar care incearca sa scoata la lumina principalele cauze care au dus la aparitia unui numar atat de mare de victime in randul militarilor romani care au participat si participa la misiuni internationale in Irak si, bineinteles, Afganistan.

In luna august 2008, Ministerul Apararii Nationale anunta ca intentioneaza sa inlocuiasca, din 2009, vechile TAB-uri folosite in Afganistan cu transportoare Piranha, aflate atunci in faza de testare. Deja, opt militarii romani murisera in Afganistan, incepand din 2005, de cand Romania participa la misiunea internationala, iar alti 24 fusesera raniti. Alimentata din plin cu informatii cu dedicatie, presa din Romania acuza vehement ca TAB-urile folosite de militarii romani nu le ofera acestora protectia maxima.

“Tehnica de lupta va fi imbunatatita rapid, avand in vedere ca Ministerul Apararii acorda o atentie deosebita celor sase programe majore de investitii pentru toate categoriile de forte. In ceea ce priveste Fortele Terestre, care sunt angajate cu trupe in teatrele de operatii, prioritatea pe care o urmarim este achizitia de transportoare blindate si de autovehicule de teren cu grad ridicat de protectie. O parte dintre transportoarele amfibii aflate in prezent in dotarea trupelor din Afganistan va fi inlocuita treptat cu transportoare Piranha, cel mai probabil la inceputul anului viitor”, declara atunci secretarul de stat din MApN, Georgeta Ionescu.

preluare de pe agentia de stiri Karadeniz Press iar continuarea este disponibila la: http://karadeniz-press.ro/kara/condamnati-sa-moara-in-cosciugele-de-fier/

Leia Mais…

luni, 18 octombrie 2010

Zi-le tu bre nea' mogulu'!

Sa traiti dom' presedinte prostanac!

Dosarul lui Sorin Ovidiu Vântu conţine o convorbire a omului de afaceri cu Mircea Geoană, candidatul PSD la Prezidenţiale, pe care îl felicită la ora 18.00, în 6 decembrie, când era în desfăşurare turul doi al alegerilor, dar şi cu Dan Ioan Popescu şi cu Cozmin Guşă.

Sorin Ovidiu Vîntu sunase iniţial la liderul PSD, acesta nu răspunsese, astfel că l-a contactat ulterior pe omul de afaceri.

"SORIN OVIDIU VÎNTU: Alo!
MIRCEA GEOANĂ: Bună! Ce faci? Iartă-mă, n-am auzit telefonul, că eram într-o zonă mai proastă.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Domnul meu, nicio problemă! Vreau să fiu primul român care vă adresează urarea de: Felicitări, domnule preşedinte al României!
MIRCEA GEOANĂ: Doamne ajută! Ce cifre ai?
SORIN OVIDIU VÎNTU: Domnule preşedinte al României, sunt primul român care v-a spus astfel. V-aş ruga totuşi să mă notaţi în catastifele istoriei.
MIRCEA GEOANĂ : Am notat. Deja sunt cu pixul în mână. (râd amândoi)".

Două ore mai târziu, în aceeaşi zi, Vîntu este contactat de Dan Ioan Popescu.

"S.O.VÎNTU: Salut, Dane!
DIP: Salut, prietene. Dă-mi şi mie cam cum stăm pe la ora şase.
S.O.VÎNTU: Aşa. Îmi dai mie Ministerul de Finanţe sau ţi-l iei tu? Apărarea o iei tu sau o iau eu?
DIP: Eu aş vrea la Apărare, pe cuvântul meu.
S.O.VÎNTU:Auzi, eu am glumit, nu vreau absolut nimic. Da, tati, aţi câştigat".

După alegeri, în 9 decembrie 2009, la ora 21.11, Sorin Ovidiu Vîntu este contactat de Cozmin Guşă:

"S.O. VÎNTU: Da, Cozmin.
COSMIN GUŞĂ: Ce faci, Sorinache?
S.O. VÎNTU: Te pup. Ce să fac, mă, mi-am rezolvat o parte din treburile personale, nu vezi, procese, dosare penale, interdicţii, tot felul de chestii. A trebuit să iau şi nişte măsuri urgente pe business şi de acum gata, mă...
S.O. VÎNTU: L-am sunat şi pe Mircea în seara asta, mă întâlnesc mâine cu el şi public, public, futu-i în gură să-i fut. Mi-ai văzut interviul din HotNews?
S.O. VÎNTU: asta este treaba, am vrut să liniştesc oamenii. Se aruncase pe piaţă puternic de tot că Patriciu a cumpărat realitatea, dar la maniera făcută de căcat.
Cosmin Guşă: Ştiu, ştiu, cum a mai făcut Patriciu de două ori.
S.O. VÎNTU: Şi au făcut-o că ei se gândesc că procurorii, judecătorii ăştia sunt speriaţi de mine şi, dacă se aude că nu mai am Realitatea, o să procedeze cum procedează cu cârnăţarii pe care-i prind la schimb de valută. Deci, nu Patriciu a aruncat-o de data asta. De-aia am şi fost eu în interviu, lăudându-mă cu banii mei că, de obicei, după cum bine ştii, n-o fac".

De asemenea, în dosar este consemnată "harta relaţională listing telefoane Sorin Ovidiu Vântu din care rezultă că a purtat conversaţii cu: senatorii Crin Antonescu, Mircea Geoană, Titus Corlăţean, Dan Ioan Popescu, Miron Mitrea, Verestoy Attila, Olguţa Vasilescu, Teodor Meleşcanu; cu deputaţii Ludovic Orban, Adrian Năstase, Iulian Iancu, Relu Fenechiu, Culiţă Tărâţă" şi, cu primarul sectorului 5 Bucureşti, Marian Vanghelie, cu preşedintele Camerei de Comerţ, Mihai Vlasov, dar şi cu Liviu Luca, Cozmin Guşă şi Ioan Chelaru.


Despre jegurile cu chip "deontologic"


Dosarul lui Sorin Ovidiu Vântu conţine discuţiile pe care omul de afaceri le-a avut în campanie electorală şi după alegeri cu şefii trustului Realitatea Media şi cu jurnalişti ai grupului, precum Cornel Nistorescu, Bogdan Chirieac şi Corina Drăgotescu.

Una dintre stenograme se referă la o discuţie din seara de 24 noiembrie 2009, când Sorin Ovidiu Vântu este contactat de Bogdan Chirieac.

"CHIRIEAC BOGDAN : - Aşa e. Absolut ! Tot mă aşteptam, domnule, totuşi o mişcare… A avut pe parcursul a cinci ani, hai să spunem pe parcursul a patru ani, cu excepţia erorii grave pe care a făcut-o când a fost suspendat şi care apoi a întors-o în favoarea lui, putem să-i spunem lui Florin adevărul, nu ?
S.O.VÂNTU - Da, evident.
CHIRIEAC : – Adică dintr-un c… imens în care se afla, de era luat cu pietre, l-ai adus din nou la 75%, de necrezut, dându-i un balon de oxigen la mijlocul mandatului, ce n-a avut nimeni.
S.O.VÂNTU: - Măi şi ca să spunem până la capăt, suspendarea a fost făcută ca urmare a alianţelor pe care le-am construit eu pentru suspendare pentru că mi-a deschis dosarul cu Banca Agricolă.
CHIRIEAC : Da.
S.O.VÂNTU: - Şi am vrut să-i dau o lecţie, dar nu până la capăt.
ICHIRIEAC : – Da, ştiu şi acest aspect.
S.O.VÂNTU: - Da, bătrânelule".

O altă discuţie din 30 noiembrie 2009 este cu preşedintele Grupului Realitatea-Caţavencu, Sergiu Toader, pe tema casetei în care preşedintele Traian Băsescu apare lovind un copil.

"S.O.VÂNTU : - De ce crezi că e atât de disperat? E disperat că ştie că pierde.
SERGIU TOADER :- Măi, dar e fantastic cum... deci incredibil... Ăsta cu caseta a jucat un rol important şi chiar dacă 44 cred că e trucată, îşi păstrează opţiunea de vot, nu?
S.O.VÂNTU : Da tati, da. Adică pe români îi doar în p..., ei s-au presetat deja.
SERGIU TOADER. - Da, am înţeles.
S.O.VÂNTU - Da măi, e trucată şi du-te în p... mă-tii că tot nu te votez. Alegătorii lui: " Da, măi, e adevărat, i-a dat o labă şi unde dă Băsescu, creşte", vorba imbecilului ăla de Macovei.
SERGIU TOADER. - Da, corect.
S.O.VÂNTU : - Asta e treaba. Adică eu cred că este... îţi arată toată treaba asta faptul că (înjură - n.n.) cu mogulul nu te joci.
SERGIU TOADER. - Mamă!
S.O.VÂNTU : - Cred că cea mai mare tâmpenie care a făcut-o imbecilul ăsta este că m-a ales pe mine ţintă, încă de acum un an de zile. Era băiat deştept, venea la supt p..., îmi sugea p... frumos, spunea sărut mâna pentru masă şi cu asta basta. Că loviturile mari, boul dracu', nu cu presa i le-am dat ci cu capacitatea mea de combinaţii şi de joc.
SERGIU TOADER. - Naşpa! Acum trebuie să ne pregătim să-l omorâm pe Geoană (râde - n.n.).
S.O.VÂNTU - Dar este elementar, dragă Watson (râde - n.n.). Păi, presa trăieşte din sânge, f..., puroaie, de unde trăieşte presa?! Din fapte pozitive?! Ce dracu'! Da, dragă Sergiu".

Un alt dialog consemnat în dosar este cel din 4 decembrie 2009 dintre Sorin Ovidiu Vîntu şi Stelian Tănase.

"STELIAN TĂNASE: Am şi eu o întrebare la tine, delicată.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Te rog.
STELIAN TĂNASE : M-a invitat Televiziunea Română să mă duc duminică, la ora 09.00, la ei, la anunţarea rezultatelor.
SORIN OVIDIU VÎNTU: mi se pare normal.
STELIAN TĂNASE: TVR1. Nu, problema este să nu te superi tu sau Realitatea să-mi zică..., pentru că Realitatea nu ne-a făcut nicio invitaţie, să ştii.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Nu, dar chiar dacă ţi-ar fi făcut şi probabil că urma să-ţi facă, televiziunea publică e o chestie de prestigiu.
STELIAN TĂNASE: OK. Deci, tu eşti în temă şi nu eşti în dezacord cu ideea asta.

SORIN OVIDIU VÎNTU: Mi se pare o chestie de mare prestigiu, tot pentru Realitatea lucrezi şi acolo.
STELIAN TĂNASE: Bine. Păi am să spun să scrie acolo Realizator Realitatea.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Tot pentru Realitatea lucrezi şi acolo, că noi ne distribuim".

O altă stenogramă este din seara de 4 decembrie 2009, când Sorin Ovidiu Vîntu ia legătura cu Cornel Nistorescu.

"CORNEL NISTORESCU: Ai auzit cu povestea cu Alro care e pe site-uri acuma?
SORIN OVIDIU VÎNTU: nu am auzit.
CORNEL NISTORESCU: E poveste cu afacerile cu energie pentru... în care e băgată Elena Udrea şi cu ăştia şi cu psihologul Stolojan.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Aşa...
CORNEL NISTORESCU: Povesteşte Nastasiu. Şi ăştia de la Realitatea o au şi nu vor s-o dea. Şi caseta este de două zile la Realitatea, cu lucruri mult mai complicate. Şi Popa a refuzat să o dea. Ţi-a spus?
SORIN OVIDIU VÎNTU: Dar nu-şi asumă..., ştiu, tati, dar nu-şi asumă, zii să-i spun, scriitorul cărţii, am uitat cum îl cheamă.
CORNEL NISTORESCU: Ba îşi asumă, cum să nu!
SORIN OVIDIU VÎNTU: Ei, dacă îţi spun că nu-şi asumă... Că m-a întrebat Cătălin. Uite, avem aşa, aşa. Şi am spus bă, dacă îşi asumă autorul cărţii interviul şi cu Nastasiu, daţi-i drumul. Dacă nu, ăştia se întorc mâine şi spun că au făcut o glumă. Şi nici unul din cei doi nu au vrut să confirme, nu au vrut să-şi asume. De-aia nu am dat pe Realitatea.
CORNEL NISTORESCU: Da, dar e imagine video cu ăla care declară chestia asta.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Măi, tati, nu ai înţeles, am făcut o glumă, domnule, ne-am jucat între noi! Poate să apară orice. Trebuia cei doi să confirme la telefon, nici unul nu a confirmat, nu şi-a asumat, pardon. Ăla, tu îţi asumi interviul? Tu îţi asumi declaraţia? Ăsta voia 50 000 euro să-şi asume aia. Dă-te-n moaşă-ta! Nu pot să dau bani pe aşa ceva. Nu că e vorba de 50 000, dar nu pot să dau bani, că după aia încep alte poveşti".

În noaptea de 6 spre 7 decembrie, după după turul al doilea al Prezidenţialelor, imediat după miezul nopţii, Vântu o contactează pe Corina Drăgotescu (care se aflase la sediul PDL unde se desfăşura numărătoarea paralelă a voturilor-n.r.).

"(...)
S. O. VÎNTU: Să nu te transformi într-un agent de intoxicare al lor.
CORINA DRĂGOTESCU: Nu! Nu, nu, nu!
S. O. VÎNTU: Asta era ceea ce vroiam să te rog!
CORINA DRĂGOTESCU: Categoric nu! Categoric nu!
S. O. VÎNTU: Asta era ce…
CORINA DRĂGOTESCU: Acuma urcă operatorul cu colega de la Social, filmează tabelul să şi-l asume. Eu nu-mi asum nimic. Dacă dă imaginea, ca să vadă, mă rog, să fie…
S. O. VÎNTU: Deci, nu te transforma într-un agent! Nu te transforma într-un agent de manipulare al lor!
CORINA DRĂGOTESCU: Bine".

La dosar se află şi stenograma discuţiei din ziua de 6 martie 2010, când Sorin Ovidiu Vîntu ia legătura cu Sergiu Toader:

"S.O. VÎNTU: Ăsta este modul de abordare corect, pe care trebuie să-l adoptăm. Ei au transformat-o iarăşi într-o cauză, dar nu e o cauză personală. Te rog să mă crezi că mie, mititelul Boc mi-e simpatic. Ai cuvântul meu de onoare, e un tiripici simpatic. Mă amuză dorinţa lui de a arăta că se bate pe burtă cu oamenii, că a făcut la viaţa lui de toate, că a băut şi palincă, a făcut şi tâmplărie, s-a dus şi cu caprele...
S. TOADER: ... a condus aia, cum îi zice, fanfara...
S. O. VÎNTU: A condus şi fanfara... Mă amuză omuleţul, mi-e simpatic. Ai cuvântul meu de onoare, dacă am vreo chestie personală cu el sau cu vreunul dintre miniştrii cabinetului lui. Este o chestie, vorba americanului, just business. Dacă în locul lui Boc ar fi fost Mugur Isărescu, acelaşi tratament l-ar fi avut. Înţelegi, Sergiu?
S. TOADER: Da.
S. O. VÎNTU: La fel îl futeam pe Mugur Isărescu, fără să clipesc, cu toate că ştii ce respect am pentru acel individ. Dacă interesele mele de business ar fi cerut-o, nu stăteam pe gânduri, Isărescu caca, e rău, dacă aste mi-ar fi adus două puncte de rating. Corect sau nu e corect?
S. TOADER: E corect, da.
S. O. VÎNTU: Ăsta e jocul. Şi, neavând nimic personal, derapajele pe care le fac băieţii ăştia sunt inadmisibile.
S. TOADER: Da.
S. O. VÎNTU: Asta e tot. Băi, nu suntem în război, proştilor! Lucrăm calm, cu metodă, şi atunci e şi mai puternică treaba, tati, când lucrezi calm, cu metodă.
S. TOADER: Da, pentru că devine mult mai credibil, corect.
S. O. VÎNTU: Ştii s-o faci?
S. TOADER: Da.
S. O. VÎNTU: M-ai înţeles, bătrâne?
S. TOADER: Da.
S. O. VÎNTU: Ăsta este jocul, n-am nevoie de istericale, n-am nevoie de derapaje. Am nevoie doar de creier, eu acum lucrez strict cu creierul, nu lucrez cu patimă. Dacă în timpul războiului cu Băsescu am pus şi patimă, a fost o chestie personală, acum nu mai este, acum este o chestie strictamente de afaceri. Trebuie să am rating ca să-mi iau bani din piaţă. Punct şi nimic altceva.
S. TOADER: Corect.
S. O. VÎNTU: Că trebuie să hrănesc o armată de câteva mii de oameni, simplu ca bună ziua, nimic personal.
S. TOADER: O facem... armata aia... o să rămânem, cum se numeau, pâlcuri. O să rămânem cete şi pâlcuri.
S. O. VÎNTU: Nu, o să rămânem o structură mult mai mică, dar extrem de bine organizată şi extrem de eficientă. La ce i-a folosit lui Geoană că a avut sub curul lui toată România, aproape? Băsescu a avut o grupare mică, dar a dracului de bine organizată.
S. O. VÎNTU: Nu, acum îmi construiesc o organizaţie care să răspundă intereselor mele de business, businessul meu fiind doar media. Deci, practic, răspunde şi intereselor ei. Că nu vede drumul, să fie sănătoasă, îl văd eu şi pe ăla merg.
S. TOADER: E corect. Pentru mine e important şi ce am construit eu la comanda ta.
S. O. VÎNTU: Alo! N-ai înţeles! A fost o etapă. Eu nu-mi reproşez, băiatule, a fost o etapă.
S. TOADER: OK.
S. O. VÎNTU: A fost o etapă care a avut şi bune, şi rele. Fără discuţie! De-aia nu stau să fac o analiză pe ce a fost bun, ce a fost rău. Ştiu ce am nevoie astăzi, astăzi am nevoie de o organizaţie să răspundă comenzilor mele, ca la Audiul pe care îl am. Am dat de cheie, a pornit, am întors cheia pe stânga, s-a oprit.
S. TOADER: Absolut!
S. O. VÎNTU: De asta am nevoie.
S. TOADER: Eu, când mă întorc, să ştii că lucrurile nu pot fi... Oamenii pot fi manipulaţi. Manevraţi, cu rezultate foarte nasoale.
S. O. VÎNTU: Eu nu manipulez pe nimeni, oamenii trebuie să creadă ceea ce este: este organizaţia lui Vîntu şi răspunde la comanda lui Vîntu.
S. TOADER: Asta vreau să le spun.
S. O. VÎNTU: Corect.
S. TOADER: Că, altfel nu ştiu cum se construieşte.
S. O. VÎNTU: Dar nu vreau altceva, nu mă interesează, nu vreau să comunic o falsitate, adică: Băi, sunteţi liberi!
S. TOADER: Nu, nu.
S. O. VÎNTU: Nu sunteţi liberi, nene. Vă convine, lucraţi, nu vă convine, plecaţi, ce mare căcat!
S. TOADER: Exact asta vroiam să-ţi spun, când mă întorc acolo, la butoane, asta trebuie să le spun oamenilor, pentru că mi-ai cerut să fac asta, asta fac, să-mi bag p... dacă nu. Într-adevăr, dacă ai nevoie de asta, îţi garantez, o să fie o construcţie beton, foarte eficientă.
S. O. VÎNTU: Da, bătrâne, de asta am nevoie, de o construcţie foarte eficientă, să răspundă comenzilor economice la care este supusă. Nimic altceva. Asta încerc... În sfârşit, ne-am clarificat! Dar asta trebuie comunicat în clar, care vrei rămâi, care vrei, pleci. Eu nu vreau să manipulez, să prostesc pe nimeni, eu sunt foarte corect. În general, cu oamenii sunt corect.
S. O. VÎNTU: Mâine, dacă fac o înţelegere cu Băsescu, Moşule, sunt cu tine, din momentul acela am dat ordin în organizaţie şi organizaţia este cu Băsescu. Punct. Fără abateri de genul fac înţelegere cu ăla şi mă trezesc două fete cinci castele.
S. TOADER: Mhî.
S. O. VÎNTU: Nu se poate aşa ceva. Nu ştiu dacă m-ai înţeles.
S. TOADER: Ba da.
S. O. VÎNTU: Că, pe undeva, ura acelui individ este justificată de atitudinea, nu de către mine, că nu eu am dat ordinul ăsta, de atitudinea editorială a oamenilor de acolo şi de suptul p... prin batistă, pe care l-am practicat eu. Sunt de acord, e şi greşeala mea majoră.
S. TOADER: Adică ce am făcut noi naşpa?
S. O. VÎNTU: Băi, tati, noi, adică eu aveam o relaţie de non combat cu Băsescu. Războiul real a început cu Băsescu din momentul în care a apărut pe Realitatea Tv două fete cinci palate şi am început să ne luăm de Ioana Băsescu, să o f... pe aia în gură până la loc comanda, chestie care l-a deranjat pe părintele Ioanei Băsescu în mod vizibil, spunând: Păi, f... morţii mă-ti, una vorbim, başca ne înţelegem, mi-o tragi pe la spate, băi, Manea slutul şi urâtul? Eu ce p... mea ţi-am făcut să te iei de copilul meu în halul ăsta?, reacţie pe care ai fi avut-o şi tu, aş fi avut-o şi eu, când e vorba de copilul meu.
S. TOADER: Corect.
S. O. VÎNTU: Mai ales când ştiu cum mi l-a dat pe Mihai afară din Deltă, da?
S. TOADER: Da.
S. O. VÎNTU: Bă, aveam o relaţie bună cu el şi mă trezesc că-mi trage o muie şi-mi şi transmite ţi-am tras-o prin gură. Păi băi, p..., una ne-am înţeles, alta faci? Nu e normal ca organizaţia, în momentul în care avem interese clare, de business, nu de altă natură, că totul se reduce la business, tati, să poată funcţiona corect? Avem o înţelegere cu Băsescu, trebuie să fim capabili să o respectăm, fără să manipulăm nimic, ci pur şi simplu printr-o dispoziţie în staţie, începând de astăzi suntem tovarăşi cu Băsescu. Punct şi de la capăt, aşa se joacă jocul ăsta, că altfel te surprinzi... Azi eşti în poziţia în care toată lumea te urăşte, pentru că n-ai fost clar şi precis într-o parte sau alta. Ai mers ca pişatul boului. Am decis că luptăm împotriva lui Băsescu, toată organizaţia trebuia să lupte împotriva lui Băsescu cu toate armele.
S. O. VÎNTU: Opreşte-te. Organizaţia nu s-a comportat ca o organizaţie, cu interese clare, obiective clar asumate, pentru că nu era capabilă, nu era construită să procedeze în felul ăsta. De-aia, n-am niciun regret, s-a întâmplat, la revedere, am văzut, nu mai repet aceeaşi greşeală. Vreau o organizaţie capabilă să răspundă la comenzi în timp real şi asta construieşti tu acolo. Iar deciziile pe care le vom lua le vom lua strictamente din perspectiva businessului, nimic care să ţină cont de vreo chestie, care să ţină cont de simpatii sau de antipatii.
S. TOADER: Am înţeles.
S. O. VÎNTU: M-ai înţeles, bătrâne?
S. TOADER: Absolut".

O zi mai târziu, Sorin Ovidiu Vîntu îl contactează pe Doru Buşcu, redactor sef Academia Caţavencu, discuţia referidu-se la jurnaliştii care au plecat la publicaţie pentru a lansa Kamikaze:

"S. O. VÎNTU: -Bun, şi Doru, încă o chestiune, tati : să nu avem discuţii : Academia Caţavencu a devenit din momentul preluării mele, eu am lăsat-o liniştit în pace, să o las să-mi calce chiar propriile mele interese, dar in momentul în care a trecut pe finanţarea mea, Academia Caţavencu este o organizaţie patronală. Ea trebuie să răspundă intereselor patronatului. Intereselor de business ale patronatului. Acest lucru trebuie vorbit cu oamenii. Răbdare! E momentul delicat chiar în acest moment : vreau să-mi angajez o trupă de copii de 19, 20, 21 de ani, care să nu aibă niciun fel de prejudecată sau rahat la creier, oameni care înţeleg exact ce timpuri străbatem.
D. BUŞCU: - Ăştia se formează în ani, Sorin.
S. O. VÎNTU:: -Da, se formează în ani, sunt de acord cu tine, dar eu nu mai concep niciun fel de dizident în Academia Caţavencu. Academia Caţavencu, ca orice instituţie de presă din trustul meu, răspunde intereselor patronatului. Punct! De data asta am vorbit cu Sergiu, va veni, vom discuta pe faţă cu toţi oamenii. Cui îi place rămâne, cui nu-i place pleacă. S-a terminat cu glumele de genul independenţă editorială, să îmi pot face eu şmenurile.
S. O. VÎNTU: - Dar stai puţin: şocul a trecut, de-acuma eşti în organizare. Organizeaz-o, te rog frumos, ca pe o instituţie patronală. Este totuşi un business făcut pe banii mei, şi nu puţini, sunt câteva zeci de milioane de euro.
D. BUŞCU: - Instituţia patronală o organizează patronul. Eu nu mai sunt patron, eu mă ocup de conţinutul acestei publicaţii.
S. O. VÎNTU: - Tocmai de aceea, ce-ţi spun, dragul mei prieten, ea trebuie să răspundă intereselor patronatului. Punct ! Organizaţia trebuie să fie pregătită să răspunsă intereselor patronatului. Eu nu cer altceva.
S. O. VÎNTU: - Iubitul meu, hai să prezumăm că această coincidenţă este un fapt real, acest tip de fapte reale nu trebuie să se petreacă. Nu mai trebuie să se petreacă de acum. Ea trebuie să răspundă intereselor lui Sorin Ovidiu Vîntu. Punct ! Întâmplarea fericită pentru voi face că interesele lui Sorin Ovidiu Vîntu sunt doar interese de business. Nu mai am alte afaceri în România. Singurul meu interes de business în România este presa. Deci dacă eu spun că am un interes, înseamnă că trustul acesta de presă are acest interes. Deci orice urmă de dizidenţă să ştii că se sancţionează cu desfacerea contractului de muncă. Are toată lumea libertatea de pe lume: poate pleca când vrea dacă nu-i convine. Noi nu ţinem pe nimeni legat cu funia, cu cătuşele de scaun sau de colţul mesei. Dar nici nu mai concep de-acuma, nu mai concep un alt tip de abordare a acestui trust de presă. In totalitatea lui. Cu Sergiu am vorbit, când a venit înapoi acuma i-am spus ce tip de organizaţie vreau să producă, şi nu în şapte ani, ci în câteva săptămâni. Să discute foarte clar cu oamenii, că n-am chef să stau să negociez cu oamenii mei interesele mele. Ce, am înnebunit!
D. BUŞCU: Da, înţeleg asta, e absolut OK.
S. O. VÎNTU: - Băi, tati, normal, nu sunt un cretin, nu mă amestec pe chestiile de…dar în interiorul unei strategii editoriale nu mai mişcă nimeni. Dacă decidem, de exemplu, mâine suntem tovarăşi cu Băsescu. Păi de mâine toată lumea îl las pe Băsescu în pace. E ca exemplu. Sau mâine agresăm, criticăm cu supra de măsură, instituţia f...ut- ului din România. Toată lumea începe să înjure Instituţia f...ut-ului din România.
S. O. VÎNTU: - Nu, n-ai înţeles : ei sunt agresaţi în funcţie de interesele mele. Atât ! Eu asta încerc să-ţi spun. Că, dacă fixăm ca strategie că de mâine susţinem actele guvernului, de mâine, trustul ăsta de presă, inclusiv Academia Caţavencu, susţine actul de guvernare. Asta încerc să-ţi spun.
D. BUŞCU: - Cu condiţia ca actul de guvernare să merite să fie susţinut. Pentru că dacă…
S. O. VÎNTU: - Nu, nu m-ai înţeles : singura condiţie care este aici este decizia lui Vîntu. Asta încerc să-ţi explic, Doruleţ.
S. O. VÎNTU:: Iubitul meu amic, da, dar din momentul ăsta, eu asta încerc, din momentul ăsta, de pe 7 decembrie, deciziile mele sunt literă de lege. Iţi convin, nu-ţi convin, ai libertatea să-ţi dai demisia, să pleci acasă. Nu mai maschez nimic, nu mai manipulez nimic, nu mai negociez cu salariaţii mei.
D. BUŞCU: Un adevărat patron de presă.
S. O. VÎNTU: Da, tati, da, e un business patronal. Punct, şi cu asta, basta, am încheiat subiectul.
D. BUŞCU: Vrei să te încadrezi în statura de mogul, în definiţia de mogul.
S. O. VÎNTU: Nu, mamă, nu, mă, Doruleţ ! Dar cum să lucreze salariaţii, cărora le dau să mănânce, împotriva intereselor mele ? Asta-i noaptea minţii ! Pe banii mei ! Asta este noaptea minţii ! Ei luându-şi o şpagă de doi bani sau aranjându-şi vreun post în viitorul guvern. Nu se poate aşa ceva. Si dacă am fost cu menajamente, cu mănuşi, cu aia, cu aia, de-acuma nu mai sunt, de-acuma e pe faţă totul. Si aşa e normal în toată lumea asta. Ce, am fost eu puţin legat la ochi, dar lucrurile s-au terminat. Deci construieşte organizaţia în acest sens, bătrâne ! Nu mai există de-acuma când discutăm : Domnule. Vasile Ionescu este atacat la noi. Păi din momentul ăla, Vasile Ionescu s-a terminat cu el ! El nu mai există în paginile Academiei Caţavencu.

S. O. VÎNTU: Mă, nu ne..., dar nu sunt un cretin, nu sunt tâmpit la cap, ştiu regulile acestui joc, slava Domnului! Nu mă apuc acuma să.... Eu nu sunt Mihai Iacob să pornesc... să încep să-mi f...t duşmanii. Ce, am înnebunit?! Ceea ce îţi spun eu ţie, bătrâne, este faptul că această autorizaţie trebuie, de la tine, Academia Caţavencu, care este singura expresie în print pe care am păstrat-o, trebuie să înţeleagă că este acolo pentru două lucruri: să răspundă intereselor cetăţenilor şi în primul rând interesele patronatului. Pentru că, dacă patronatul are câştig, au şi ei servicii câştig. Dacă patronatul nu are câştig, îşi ia o şpagă măruntă astăzi şi mâine rămân fără pâine. Oamenii trebuie să ştie că ei sunt acolo angajaţi la patron. Că au şansa să fie angajaţi la un patron luminat, asta e bafta lor, dacă nu o înţeleg nici pe asta, dă-i dracului! Scuză-mi lipsa de modestie.
D. BUŞCU: Nu, am remarcat-o pe asta cu patronul minunat din urmă cu câţiva ani. E ştiută, a făcut turul organizaţiei asta. E ok, adică e...
S. O. VÎNTU: Doruleţu’, e în firescul lor povestea asta, dar nu mai vreau de acuma să-mi spui că nu ai putut să struneşti organizaţia, că nu ştii cine ce a zis, că nu ai putut să-l ţii pe ăla să nu facă scandal. Mă doare în p...ă, îl dai afară. În momentul în care unul îşi permite să încalce strategia grupului de presă Realitatea Caţavencu, ăla pleacă acasă fără niciun fel de altă dispensă, de intervenţii, de rugăminţi, de stai, domnule, că se potoleşte... mi se rupe p...a! Ăia când îşi lansează ziarul?
D. BUŞCU: Acuma ies cu el.
S. O. VÎNTU: Vezi tu, la ăştia 14 care au plecat, trebuia să le ataşezi şi un om de încredere al nostru, să fim şi noi înăuntru, acolo.
D. BUŞCU: Este, dar este şi unul de-al lor aici, îl ştiu.
S. O. VÎNTU: Da.
D. BUŞCU: Mie îmi displac chestiile astea.
S. O. VÎNTU: După cum ai văzut, nu trebuie să-ţi displacă, trebuie să fii foarte atent la chestiile astea.
D. BUŞCU: Da, eu sunt alt gen. Le-am interceptat şi corespondenţa, printr-o greşeală pe care au făcut-o ei, am pus mâna pe corespondenţa lor pe mail, adică nu a săpat cineva în mod special, dar... şi am văzut că povestea era discutată de 7-8 luni, adică era hă, hă, era o chestie pusă bine la punct. Dar în fine, nu vreau să mai aud de ei şi nici nu vreau să mai am de-a face cu ei. Deşi sunt vreo 2-3 acolo care au fost luaţi cu forţa, ştii, dintr-un entuziasm din ăsta, băieţesc, la bere şi de solidaritate soldăţească.
S. O. VÎNTU: Ăia nu mai au ce căuta înapoi, indiferent de situaţie".


Un pic despre manipulare si slugarnicism



Dosarul omului de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu, aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, conţine cinci volume, incluzând stenogramele discuţiilor cu jurnalişti din grupul Realitatea, precum Cătălin Popa, Cornel Nistorescu, Stelian Tănase, dar şi cu politiceni.

Una dintre stenograme este cea a discuţiei dintre Sorin Ovidiu Vîntu şi directorul Realitatea TV, Cătălin Popa, purtată în 29 octombrie 2009, în campania electorală pentru alegerea Preşedintelui.

Prezentăm integral conţinut stenogramei:

"POPA CĂTĂLIN : Am făcut un carton şi am spus că aceleaşi ONG-uri, în 2004 l-au susţinut pe candidatul Traian Băsescu.
S.O.VÂNTU : - Foarte bine, f... în gură să-i f... Deci s-au isterizat ăia.
POPA : -Mamă, sunt cu nervii pe pereţi.
S.O.VÂNTU : - Excepţional, excepţional.
POPA : -Adevărul e că e fără precedent, că toată societatea civilă, că astea sunt cele mai importante voci în momentul de faţă şi cele mai importante ONG-uri din România, şi nu au mai văzut în mandatul lui Băsescu niciodată aşa ceva. Dar ştii care este şocul?
S.O.VÂNTU : - Ă?
POPA : - Liderii celor două partide de opoziţie nu vor să facă declaraţii pe tema asta.
S.O.VÂNTU : - De ce?
POPA : - De boi. Adică răspunsul meu e clar. De boi.
S.O.VÂNTU : - Cred că fac bine, tati.
POPA : - Eu nu cred.
S.O.VÂNTU : - Dacă îmi permiţi, totuşi rărirea parlamentarilor este o chestie foarte populară printre cetăţenii imbecili ai acestei ţări.
POPA : - Da, dar nu despre asta e vorba.
S.O.VÂNTU : -Ba da, pentru că acolo este prefaudarea alegerilor. Se referă strict la referendum şi referendumul este o chestie gingaşă. Ei au ieşit deja cu declaraţii că susţin micşorarea numărului de parlamentari.
CĂTĂLIN POPA :-Da şi asta poate să spună şi acum, "Susţinem în continuare referendumul, haideţi să-l programăm între tururile de scrutin".
S.O.VÂNTU - Da. O să mă gândesc. Să vorbesc cu MIRCEA şi cu CRIN să văd de ce nu preiau mesajul. Nu ştiu. M-a luat prin surprindere cu treaba asta.
(...)

CĂTĂLIN POPA. - Da. O să stăm să documentăm deşi mă ardeau mâinile să ieşim repede cu el, dar nu putem pentru că sunt lucruri foarte grave.
S.O.VÂNTU - Sunt grave, nu?
CĂTĂLIN POPA. - Da.
S.O.VÂNTU - Aşa tati, aşa băiatul lui tata. F... în gură să-l f... Hai că vin şi eu acasă să pun umărul (râde - n.n.).
CĂTĂLIN POPA. - (râde - n.n.). Da.
S.O.VÂNTU - Rar mi se întâmplă, fără mişto CĂTĂ, să mă mobilizez cum m-am mobilizat de data asta.
CĂTĂLIN POPA. - Da. Am simţit şi eu pe alocuri.
S.O.VÂNTU - Rar mi se întâmplă. Mi-am scos oştile regulate din cazărmi, nici măcar pe scandalul FNI nu mi-am scos armata regulat. Am lucrat numai cu ostaşii.
CĂTĂLIN POPA - (râde - n.n.).
S.O.VÂNTU - Da. De data asta... multă prostime, dat fiind faptul că poporul ăsta s-a tâmpit de-a dreptul, prostimea asta încă ţine cu imbecilul şi trebuie să-i degajăm prostimea.
CĂTĂLIN POPA. - Da.
S.O.VÂNTU - I-o degajăm f... în gură să-l f... Hai, te pup! Pa!
CĂTĂLIN POPA. - Drum bun! Pa!"

sursa: Mediafax

Leia Mais…

marți, 12 octombrie 2010

Etnicii nababi şi românii uitaţi prin lume

România oferă de zece ori mai mulţi bani minorităţilor decât cetăţenilor săi din afara graniţelor

Povestea celor aproximativ 10 milioane de români din diaspora împrăştiaţi în toate colţurile lumii nu este una cu happy end. De cele mai multe ori, politicile ineficiente şi lipsa unei viziuni sănătoase împletite cu lipsa alocării de fonduri pentru proiecte cu substanţă pentru semenii de peste hotare, toate la un loc, nu fac decât ca, odată plecaţi de pe teritoriul României, românii să fie lăsaţi uitării de către guvernanţii de la Bucureşti. Când vine vorba despre aceştia, de multe ori se vorbeşte în termeni de „căpşunari“ cotizanţi la PIB-ul României sau, mai rău, abandonaţi în ţări din jurul graniţelor acolo unde aceştia „beneficiază“ de o politică de asimilare bine pusă la punct de guvernele ţărilor vecine.
În cele mai multe cazuri, românii nu sunt recunoscuţi de statele vecine ca şi comunitate etnică sau, dacă sunt, ei sunt marginalizaţi şi nu li se oferă fonduri sau măcar „privilegiul“ de a-şi păstra identitatea naţională prin educaţie şi acces la slujbe religioase în limba maternă. În tot acest timp, deşi se încearcă acreditarea unei idei la nivel european că România nu respectă drepturile minorităţilor (vezi demersurile lui Tokes la Bruxelles) sau a Kievului care încearcă împreună cu presa rusă să inducă scenariul potrivit căruia ţara noastră aspiră la statutul de „România Mare“, minorităţile acestor ţări beneficiază din partea statului român de un ajutor financiar substanţial, multiple drepturi ce vizează accesul la păstrarea identităţii naţionale şi, nu în ultimul rând, de reprezentare parlamentară.

Criză pentru unii, fonduri pentru alţii

Pornind de la premisele enumerate mai sus, am dorit să vedem dacă ideile expuse în rândurile de mai sus au acoperire şi în cifre. Mai exact, am dorit să comparăm sumele pe care Executivul român le acordă celor 20 de minorităţi reprezentate în Parlamentul României şi sumele pe care acesta le oferă pentru românii din afara graniţelor ţării. Conform ultimul recensământ desfăşurat în România, în anul 2002, cifrele oficiale arată că pe teritoriul României trăiesc 2,6 milioane de etnici care aparţin celor 20 de comunităţi care au reprezentaţi în Parlamentul român. Pe primele cinci poziţii în topul celor mai numeroase minorităţi care trăiesc pe teritoriul României se numără: maghiarii - cu 1.434.377 de etnici (6,6%), ţiganii - cu 535.250 (2,5%), ucrainenii - cu 61.091 (0,3%), germanii - cu 60.088 (0,3%) şi ruşii lipoveni - cu 36.397 (0,2%). Pe următoarele 15 poziţii, în ordine descrescătoare, se află: turcii, tătarii, sârbii, slovacii, bulgarii, croaţii, grecii, evreii, cehii, polonezii, italienii, armenii, macedonenii, albanezii şi rutenii. Din cele 20 de minorităţi, 19 au reprezentanţi şi în Parlamentul României, pentru a avea grijă de respectarea drepturilor acestor comunităţi. Aceste 19 comunităţi primesc de la bugetul statului sume anuale de bani în funcţie de numărul membrilor. Bineînţeles că cele mai multe fonduri sunt alocate de la bugetul de stat pentru etnicii maghiari, care vor primi din partea Guvernului român, numai în 2010, suma de 13.664.394 RON (circa 3,25 milioane de euro), fiind singura minoritate care în an de criză a primit o mărire a fondurilor care în 2009 a fost în cuantum de 13.072.660 RON. Pe lângă comunitatea maghiară al cărei reprezentant de seamă este Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR) condusă de preşedintele ei, Marko Bela, fonduri consistente din partea Guvernului au mai primit şi Asociaţia Partida Romilor „Pro-Europa“, condusă de deputatul Nicolae Păun (poreclit şi Niki Scorpion), în cuantum de 8.800.417 RON. Pe locul trei se regăseşte Forumul Democrat al Germanilor din România, condus de primarul Sibiului, Klaus Werner Johannis, pentru care s-a alocat, în 2010, suma de 4.945.068 RON. Uniunea Ucrainenilor din România, condusă de Ştefan Buciuta, a primit în acest an de la bugetul de stat 5.139.729 RON, iar Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România, al cărei lider este Miron Ignat, a primit suma de 3.452.058 RON. Potrivit cifrelor puse la dispoziţie pentru ziarul „Curentul“ de către Direcţia de relaţii interetnice din subordinea Guvernului, statul român a plătit către asociaţiile reprezentative ale tuturor comunităţilor etnice recunoscute suma totală de 63.000.000 de lei noi, echivalentul a circa 15 milioane de euro pentru o populaţie totală de circa 2,6 milioane de etnici.

Români de 6000 de lei vechi

Nu atât de norocoşi sunt românii din afara graniţelor ţării noastre. Conform datelor obţinute de ziarul „Curentul“, diaspora românească numără în total aproximativ 10 milioane de români care trăiesc în toate colţurile lumii. Cei mai mulţi trăiesc bineînţeles în Europa, şi numai în jurul României, în statele din imediata apropiere, aceştia sunt în jur de 5 milioane. Pentru cele 10 milioane de români, statul român a alocat în 2010 şocanta sumă de 6.750.000 RON, puţin peste 1,5 milioane de euro. La un calcul simplu, această sumă s-ar traduce prin 0,15 euro de român din diaspora, conform datelor oficiale care ne-au fost puse la dispoziţie de DRP.

Subfinanţare pentru păstrarea identităţii

De problematica românilor plecaţi în afara graniţelor se ocupă în special Departamentul pentru Românii de Pretutindeni (DRP), aflat în subordinea Guvernului. Bugetul şi aşa insuficient al acestei instituţii a fost lovit în 2010 de o reducere bugetară severă. Dacă în 2007, acestui departament îi era alocat un fond de 21.177.000 RON, succesiv au fost operate reduceri semnificative. Astfel, în 2008, a beneficiat de un buget de 13.300.000 de lei noi, anul trecut DRP s-a „bucurat“ de încă o tăiere zdravănă, până la 7.500.000 de lei. Anul cel mai crunt a fost 2010, atunci când DRP a trebuit să se descurce cu fonduri de 6.750.000 RON. În acest context bugetar nefavorabil, ne punem fireasca întrebare încotro se va îndrepta atenţia guvernanţilor pentru românii din diaspora? Reducerile au fost operate pentru această instituţie în care principalul obiect de activitate este promovarea identităţii naţionale a românilor din diaspora şi conversarea identităţii etnice, culturale, lingvistice şi religioase a celor 10 milioane de români plecaţi din ţară. Pe lângă acest lucru, DRP trebuie să pună în aplicare şi să elaboreze diverse strategii şi programe destinate românilor de pretutindeni. DRP îşi concentrează în prezent activitatea pe patru linii majore: cea care priveşte educaţia, mass-media, cultura şi spiritualitatea. La unele dintre aceste activităţi, DRP lucrează împreună cu Institutul Cultural Român.

Discrepanţe financiare uriaşe

Ancheta noastră jurnalistică în ceea ce priveşte soarta identităţii naţionale a continuat în direcţia aflării şi apoi a comparării cifrelor pe care le oferă statele din jurul graniţelor României comunităţilor de etnici români, în comparaţie cu banii oferiţi de Guvernul României pentru minorităţile aflate pe teritoriul nostru. Pentru început, am dorit să aflăm câţi bani primesc din partea statului sârb cei peste 250.000 de români de pe teritoriul acestei ţări. De menţionat este faptul că de ani buni de zile autorităţile de la Belgrad au încercat să convingă Bruxelles-ul că există două etnii separate - români şi vlahi. În 2006, aflat într-o vizită în Serbia, preşedintele romån considera această diviziune drept o „eroare“. De altfel, Băsescu a cerut romånilor şi vlahilor din Serbia să se unească, pentru a forma o comunitate mai mare, ce ar avea, în mod evident, mai multe şanse de a-şi cåştiga anumite drepturi. Cu toate acestea, autorităţile sârbe au continuat prin recensăminte succesive să dezbine comunitatea etnicilor români şi prin încurajarea creării a numeroase forme de administrare la vârf a acestor comunităţi. Menţionăm că ţara noastră a oferit comunităţii sârbe de pe teritoriul nostru, reprezentată de Uniunea Sârbilor din România prin Slavomir Gvozdenovici, numai în anul 2010, suma de 2.454.795 RON (echivalentul a circa 580.000 de euro). Această sumă ar fi trebuit să asigure păstrarea identităţii naţionale pentru cei 22.518 de sârbi, aşa cum indică cifrele oficiale ale ultimului recensământ naţional din 2002. Practic, o sumă de 25 de euro pentru fiecare etnic sârb. În contrapartidă, statul sârb oferă pentru cei circa 250.000 de români de pe teritoriul său grupaţi în două consilii, şi anume Consiliul Naţional al Minorităţii Naţionale Române (Nacionalni savet rumunske nacionalne manjine) cu sediul la Novi Sad şi Consiliul Naţional al minorităţii naţionale rumâne (Nacionlni savet vlaske nacionalne manjine) cu sediul la Bor, suma de 70.000 de euro pentru fiecare. Practic 140.000 de euro pentru păstrarea identităţii naţionale a celor peste 250.000 de etnici români, de unde rezultă o cifră circa 0,6 euro pentru fiecare român. „Statul sârb alocă pentru fiecare minoritate naţională echivalentul a 70.000 de euro, bani care sunt viraţi şi apoi folosiţi prin intermediul Consiliilor naţionale ale minorităţilor. Fiecare minoritate are câte un consiliu. Există undeva între 12-14 consilii ale etnicilor din Serbia, iar romii au circa trei. Pe lângă banii aceştia (140.000 de euro - n.r.), minorităţile din Voivodina, dacă mai au nevoie de sume suplimentare pentru diverse proiecte în derulare pentru care nu le ajung fondurile de la statul sârb, mai primesc bani şi din partea guvernului provinciei autonome Voivodina. Pentru construcţia unei şcoli sau a unei biserici mai pot primi sume care variază în funcţie de proiect. Aceste sume sunt valabile pentru anul 2009“, au declarat, pentru „Curentul“, surse diplomatice de la Belgrad. De asemenea, românilor timoceni le este constant îngrădit accesul la educaţie şi viaţa spirituală în limba română. Poate cel mai important factor în păstrarea identităţii naţionale române în Valea Timocului este preotul român Bojan Aleksandrovici, paroh de Malainiţa şi Remesiana, precum şi protopop al Protopiatului Dacia Ripensis. Actualmente, Bojan Aleksandrovici locuieşte în Malainiţa, unde slujeşte în prima biserică ortodoxă în care limba liturgică este romåna. Părintele Aleksandrovici ne-a declarat că în prezent situaţia românilor timoceni este foarte dificilă . „Statul sârb nu numai că nu dă nimic pentru biserici şi şcoli româneşti din Timoc, dar şi ceea ce facem noi cu fondurile noastre împiedică şi încearcă să oprească“, ne-a spus preotul Aleksandrovici.

Indolenţă sud-dunăreană

Nici la graniţa de sud a României, peste Dunăre, situaţia nu se înscrie în normele fireşti de convieţuire interetnică şi de reciprocitate. Dacă statul român a oferit pentru cei 8.092 de bulgari de pe teritoriul ţării noastre o sumă egală cu 2.215.071 RON, reprezentaţi în România de Uniunea Bulgară din Banat, condusă de Nicolae Mircovici, în contrapartidă, guvernul de la Sofia oferă comunităţii româneşti de circa 150.000 de persoane suma de zero leva. Deşi la nivel teoretic împărtăşim aceleaşi valori democratice sub cupola UE, Bulgaria nu recunoaşte nicio minoritate de pe teritoriul său şi, în consecinţă, duce un proces conştient şi deliberat de asimilare a tuturor etnicilor, inclusiv cei români care nu beneficiază de niciun sprijin financiar pentru ridicarea de şcoli sau biserici în aceste comunităţi. „O cifră nu se poate da. Sprijinul este simbolic. Există doar un sprijin care este foarte mic şi se dă pe anumite proiecte. În realitate nu prea există, în concluzie. Şi chiar dacă vii cu un proiect, nu se ştie dacă primeşti ceva. Oficial, comunitatea românescă numără 10.000, neoficial sunt 150.000 de români. Noi le dăm jumătate de milion de euro pe an“, ne-au declarat surse diplomatice din Bulgaria sub rezerva anonimatului. Pe de altă parte, românii de la sud de Dunăre nu îşi doresc decât să meargă la şcoli în limba română. „Dacă ne uităm real pe situaţia creată, noi avem o singură dorinţă - să oprim procesul de asimilare prin pârghiile prin care a fost declanşat. Să întoarcem istoria înapoi, să aflăm cum ne-au asimilat şi să ne dezasimilăm, dacă pot spune aşa. În primul rând, procesul de asimilare trebuie să fie oprit“, declara luna trecută liderul românilor din Bulgaria, Ivo Georghiev.

„Etno-business-ul“ unguresc

Deoarece nu există o legislaţie clară, care pe deasupra poate fi fentată cu uşurinţă, iar autorităţile de la Budapesta să nu intervină, soarta românilor din Ungaria se leagă în mare parte de aşa-numitul „etno-business“. Românii reprezintă oficial cam 10.000 de oameni din totalul populaţiei de pe teritoriul Ungariei, deşi la începutul acestui secol erau circa 100.000, fiind una dintre cele 13 minorităţi de pe teritoriul acestui stat. Aceste minorităţi sunt grupate în aşa-numitele „autoguvernări“, forme administrative ce primesc fonduri anuale de la statul maghiar. Secretarul de stat pentru afaceri europene, Bogdan Aurescu, a explicat recent într-un interviu acordat ziarului „Curentul“ că această practică se referă la exploatarea unor breşe legislative pentru crea noi autoguvernări minoritare. „Principala problemă pe care reprezentanţii românilor din Ungaria mi-au semnalat-o în contextul unor alegeri care vor avea loc pe 3 octombrie în ceea ce priveşte conducerile autoguvernărilor minorităţilor din Ungaria este chestiunea aşa-numitului „etno-business“. Şi anume că exista anumite portiţe procedurale şi anumite persoane care nu fac parte din minoritatea românească din Ungaria, dar care folosesc aceste breşe în încercarea de a constitui autoguvernări în oraşe sau zone unde nu se găseşte o comunitate românească. Scopul este de a beneficia de ajutorul material pe care statul maghiar îl pune la dispoziţia minorităţilor din aceste autoguvernări“, ne-a declarat diplomatul român. Bineînţeles că şi la alegerile din 3 octombrie desfăşurate în Ungaria mecanismul „etno-business-ului“ a funcţionat din plin. Astfel, au fost aleşi un total 284 de deputaţi în autoguvernările româneşti din Ungaria, alegerile fiind ţinute în 72 de localităţi pentru ca validate în final să fie numai 71 de astfel de autoguvernări, potrivit agenţiei de ştiri Timoc Press. Cei mai mulţi deputaţi îi are Asociaţia pe ţară de Reprezentare a Intereselor Românilor din Ungaria (AŢRIRU), asociaţie condusă de Gheorghe Gulyas şi care numără 122 de deputaţi. Cei 284 de deputaţi aleşi pe 3 octombrie vor fi electorii alegerilor din ianuarie 2011, printre ei numărându-se mai mulţi ne-români, personaje necunoscute în comunitatea românească din Ungaria care nu au habar de limba, cultura şi în general de tradiţiile românilor. Pentru toate acestea, autoguvernările, fie ele româneşti sau „pseudo-româneşti“, primesc din partea statului maghiar suma anuală de 2.000 de euro minim. Mai grav este că Budapesta face confuzia clasică deja între termenii „rom“ şi „român“, motiv pentru care există mai multe autoguvernări, chipurile româneşti, în care activează ţigani (romi), potrivit Mariei Berenyi, directoare a Institutului de Cercetare a Românilor din Ungaria, citată de Karadeniz Press. În concluzie, cei circa 10.000 de români din Ungaria comasaţi în 71 de autoguvernări slab organizate şi risipite pe întreg teritoriul Ungariei vor beneficia de suma minimă de 142.000 de euro pentru anul 2010. La toate acestea se adaugă şi faptul că românii nu au reprezentare în Parlamentul ungar. Pe de altă parte, Executivul de la Bucureşti a fost generos ca de fiecare dată din 1996, de când UDMR este la guvernare, şi a acordat, chiar şi în an de criză, suma de 13.664.394 RON pentru păstrarea identităţii maghiare pe pământ românesc. Deşi contravine principiului constituţional conform căruia România este un stat unitar, de la an la an, liderii acestei asociaţii culturale, aşa cum este definit statutul organizaţiei, evocă constant autonomia culturală şi eventual teritorial-administrativă. În contrapartidă, românii din Ungaria beneficiază doar de învăţământ în limba română, în cadrul unor şcoli bilingve sau studiază limba maternă ca materie şcolară, fără a avea însă o instituţie de învăţământ cu predare integrală în limba română.

Vosganian, cenzor pe banii armenilor

Pe lângă acest raport halucinant de 10 la 1 în materie de fonduri pe care statul român le oferă minorităţilor faţa de românii din afara graniţelor, există o serie de oameni politici români care au înţeles de mult că această bunăstare financiară pe care Guvernul român o oferă diferitelor etnicii, ar putea constitui o vacă bună de muls. Printre astfel de personaje se numără fostul ministru al Finanţelor din cabinetul Tăriceanu, Varujan Vosganian, care a transformat comunitatea armenească în propria prăvălie. Ziarul „Curentul“ dezvăluia, în urmă cu câteva luni, cum fostul ministru şi totodată lider al Uniunii Armenilor din România s-a umplut de funcţii şi bani datorită calităţilor sale politice. După ce guvernul Tăriceanu a declarat Uniunea Armenilor din România de utilitate publică printr-o ordonanţă de urgenţă emisă în noiembrie 2008, Vosganian s-a autopropus şef peste armeni. Conform statului acestei asociaţii, Uniunea Armenilor din România (UAR) ar trebui să funcţioneze ca o organizaţie non-guvernamentală. Deşi în declaraţia de afaceri şi interese, Varujan a declarat Uniunea ca fiind un ONG, el nu a avut nicio jenă să încaseze mai multe salarii de la această instituţie. În 2008, de la Uniunea Armenilor din România, Vosganian a obţinut un venit anual de 45.100 RON (3758,3 RON pe lună), iar de la Uniunea Scriitorilor din România a luat nu mai puţin de 38.302 RON (3191,3 RON salariu lunar). Cu toate acestea, în statutul Uniunii Armenilor din România se precizează că funcţia de preşedinte este una onorifică şi nu se plăteşte. Mai mult, conform unei adeverinţe eliberate de secretarul general al Uniunii Armenilor din România, Varujan Vosganian este încadrat cu carte de muncă la aceeaşi asociaţie în calitate de redactor-şef coordonator al publicaţiilor „ARARAT“ şi „NOR GHIANK“. Funcţia de redactor-şef nu este trecută în declaraţia de interese a senatorului PNL, cum de altfel nu sunt trecute în declaraţia de avere nici veniturile, deloc neglijabile, obţinute din această funcţie. Conform aceloraşi surse, şeful Uniunii Armenilor din România, Varujan Vosganian, i-a stabilit redactorului-şef de la „ARARAT“ şi „NOR GHIANK“, Varujan Vosganian, un salariu de 4.810 RON lunar. Din aceeaşi calitate de preşedinte al UAR, Vosganian şi-a permis să îşi ofere singur prime grase eşalonate trimestrial. Astfel, suma totală încasată în 2009 de Vosganian a fost de 64.750 RON (Trimestrul I - 1.800 Ron; Trimestrul II 2009 - 1.450 RON; Trimestrul III 2009 - 1.800 RON; Trimestrul IV 2009 - 1.800 RON). Nici aceste sume nu apar în declaraţia de avere a lui Vosganian.

Canacheu se visează parlamentar pe viaţă

Deşi cazurile diferă în funcţie de interese, oamenii care vor să tragă foloase de pe spatele etnicilor din România rămân aceiaşi. Dacă în cazul lui Vosganian se poate vorbi despre mirajul banilor, deputatul PD-L Costică Canacheu se mulţumeşte cu puterea. Mai precis, funcţia de parlamentar pe viaţă, calitate care i-ar putea fi conferită de născocirea unor noi etnii pe teritoriul România - aromânii. Deşi aromânii sunt consideraţi de secole întregi ca fiind parte a poporului român, oferind României personalităţi cu origine aromână precum Octavian Goga, Vasile Blaga, Dimitrie Bolintineanu, Eugeniu Carada, I.L. Caragiale sau Toma Caragiu, deputatul Costică Canacheu, un om politic cu studii medii, doreşte în prezent să îi separe pe români de aromâni. Odată formată o astfel de etnie, imaginată doar de Canacheu şi alţi emanaţi cu pretenţii separatisto-oportuniste, această „etnie“ ar putea primi fonduri anuale consistente de la statul român şi i-ar putea aduce un mandat de parlamentar pe viaţa lui Canacheu, ca şef al acestei nou-formate comunităţi. Într-un interviu oferit ziarului „Ziua de Vest“ în urmă cu câteva luni de către profesorul universitar doctor Viorica Bălteanu de la Universitatea de Vest din Timişoara, dânsa afirma că „dorinţa lui Canacheu, dincolo de faptul că este aberantă, pune în pericol şi siguranţa naţională a României“. „Este ca şi cum am spune că braţul nostru drept este altceva decât o parte a corpului şi are deplină independenţă. Dumnealor continuă, ca nişte persoane fără pic de cultură, să susţină că dialectul aromân ar fi o limbă de sine stătătoare. Degeaba le-au explicat toţi lingviştii şi degeaba au fost publicate în zeci de tratate lucrurile acestea. Pentru toţi specialiştii este clară delimitarea între limbă şi dialect, numai pentru gaşca lui Canacheu nu. Limba spearată are o gramatică de sine stătătoare. Or, în cazul celor patru dialecte daco-român, aromân, meglenoromân şi istroromân avem de a face cu aceeaşi gramatică“, a sintetizat şi demontat doamna Bălteanu încercările separatiste ale lui Canacheu.

Scurgere de fonduri

Cu toate acestea, nu numai fondurile date de Guvernul român către comunităţile etnice de la noi fac obiectul unor afaceri oneroase. Undeva la începutul anului 2005, fostul secretar de stat şi şef al DRP, Titus Corlăţean, a fost acuzat că în complicitate cu directorul ONG-ului ieşean Centrul pentru Prevenire a Conflictelor & Early Warning (CPC&EW), Iulian Chifu, ar fi sifonat fonduri destinate proiectelor DRP de peste Prut. Acuzaţiile au fost atunci legate de oferirea de bani pentru redactarea unor materiale de presă şi înfiinţarea unor publicaţii de presă peste Prut. În schimb, banii s-ar fi scurs în buzunarele lui Chifu prin contracte umflate şi fonduri nefolosite care nu au fost ulterior returnate, conform unui document intern al DRP. Publicarea acestui raport a făcut vâlvă la acea vreme în presa comunistă din Republica Moldova care a exploatat momentul şi s-a folosit de aceste dezvăluiri pentru a acuza România de implicare în afacerile interne al Republicii Moldova.

publicat in: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010101249943/Actualitate/Etnicii-nababi-si-romanii-uitati-prin-lume.html

Leia Mais…

luni, 4 octombrie 2010

"La summitul de la Lisabona dorim să avansăm spre un stadiu final al scutului antirachetă"

Interviu în exclusivitate cu secretarul de stat al MAE, Bogdan Aurescu

Secretarul de stat pentru afaceri europene, Bogdan Aurescu, a avut zilele acestea amabilitatea de a acorda un înterviu în exclusivitate pentru ziarul „Curentul“ în cadrul căruia am încercat să facem împreună o radiografie a unora dintre cele mai importante obiective de politică externă a ţării noastre. Printre cele mai importante subiecte abordate au fost cele legate de importanţa geostrategică a instalării scutului american antirachetă pe teritoriul nostru, problema comunităţilor romaneşti din jurul graniţelor tării precum şi dimensiunea energetica şi de securitate a Mării Negre. Vă invităm în continuare să citiţi unele dintre cele mai importante pasaje pentru ca interviul integral sa poată fi citit pe pagina noastră de web la adresa www.curentul.ro:

Care sunt prioritatile de politica externa ale Romaniei in viitorul apropiat. Sa zicem in urmatorii 2-3 ani. Are Romania o strategie pe termen lung sau politica externa este gandita pas cu pas?

Se poate vorbi foarte mult despre proritatile de politica externa ale Romaniei. Depinde cat de mult putem intra in detalii. In primul rand, politica externa trebuie sa fie proiectata pe termen lung si putem observa ca in programele de guvernare a ultimilor 10 ani exista repere constante, transformate de aderarea Romaniei la UE si NATO. Dupa aderare, acestea s-au transformat in valorificarea prezentei Romaniei in Uniunea Europeana si in NATO, conturarea mai buna a profilului specific al Romaniei in cele doua organizatii si obtinerea unui rol aparte in cadrul distributiei mai largi de roluri in aceste organizatii. In ceea ce priveste NATO, avem un profil destul de bine conturat, Romania fiind identificat ca un furnizor de securitate important si ca un aliat de nadejde prin contributiile substantiale pe care le are la operatiunile aliate si la dezvoltarea conceptuala din interiorul Aliantei. Prezenta in functiile de relevanta din interiorul secretariatului international al NATO reprezinta Romania mai mult decat cota la care ar fi fost indreptatita la bugetul Aliantei sau participarea la operatiunile Aliantei.

Se vehiculeaza ideea ca in ultimul deceniu Romania a avut doua tinte majore de politica externa: intrarea in NATO si aderarea la UE. Ambele au fost atinse. Se vorbeste acum despre un gol in viziunea Romaniei si de inexistenta unui tel major.

Nu, nici pomeneala. Nu cred ca putem vorbi despre un gol. Am avut inainte de aderarea la cele doua organizatii ca obiective sa devenim membrii cu drepturi depline a celor doua structuri. Dupa aderare aceasta tinta a ramas valabila sub forma modificata a valorificarii prezentei noastre in aceste organizatii si a valorificarii din punct de vedere national a prezentei in cele doua structuri pentru atingerea unor obiective de politica externa si nu numai. Daca vorbim numai despre Uniunea Europeana, Romania ramane axata pe integrarea deplina in aceasta structura si ma refer aici la procesele legate de aderarea la spatiul Schengen in martie 2011, finalizarea acestui Mecanism de Cooperare si Verificare (MCV). Iata ca obietivele noastre nu se termina odata cu aderarea, ele de fapt niciodata nu au fost concepute ca obiective in sine. In realitate, aceastea erau obiective-instrument sau mai bine zis obiective de etapa care sunt folosite ulterior pentru a merge mai departe. Este important de subliniat ca politica externa a Romaniei, proiectata pe termen lung, nu poate sa faca abstractie de faptul ca in ambele organizatii, Romania este stat de granita la frontiera externa a UE si NATO. Din aceasta calitate determinata geopolitic si din istoria etapei in care suntem decurg o serie de responsabilitati pentru Romania care sunt dincolo de cele nationale. Avem resposabilitati care decurg din aceasta prezenta la frontiera externa, nu doar pentru noi, ci si pentru restul de valori din care facem parte. Acesta este motivul pentru care in politica externa a Romaniei, una dintre prioritati se refera la actiunea in spatiul vecinatatii noastre, fie ca vorbim despre Balcani, fie ca vorbim despre vecinatatea estica, si din acest motiv este foarte important ca prin instrumentele pe care le avem la dispozitie sa se consitituie intr-un spatiu de prosperitate, stabilitate si securitate care sa fie predictibil si care sa asigure din cel mai larg punct de vedere securitatea nationala. Acest termen de securitate nationala ar trebui inteles in termeni largi, atat de tip „hard“, cat si „soft“. Deci, exista o serie mare de prioritati de politica externa. De aici decurge si cea legata de Republica Moldova, aflata in vecinatatea noastra estica, dar care trebuie vazuta mai mult decat un simplu vecin. Avem aici aceasta datorie de a sprijini eforturile de integrare europeana ale guvernului proeuropean de la Chisinau. Iata deci, schitate foarte pe scurt, prioritatile noastre de politica externa. Daca vorbim tot despre vecinatatea estica, putem aminti aici interesul nostru pentru spatiul zonei extinse a Marii Negre, precum Asia Centrala, care cuprinde si dimensiunea foarte importanta a securitatii energetice. Suntem datori sa precizam aici ca Romania, chiar daca este statul cel mai putin dependent din zona fata de energia din Est, cu toate aceastea tara noastra actioneaza sa reduca dependenta Europei de importurile din exterior.

Daca tot suntem la acest capitol, ce ne puteti spune despre ultimele evolutii din procesul semnarii acordului AGRI?

Este exact un exemplu foarte bun si foarte recent de modalitate in care Romania intelege sa isi asume aceste responsabilitati care nu sunt doar pentru sine. De exemplu, acest proiect AGRI, in care participa ca stat sursa Azerbaidjanul, Georgia ca tara pentru transportul de gaz, Romania si Ungaria care asigura tranzitul de gaz mai departe prin conexiunea care noi am facut-o deja Arad-Szeged si care va fi curand inaugurata oficial, asigura practic acest tranzit al resurselor de hidrocarburi dim zona Caspica spre Europa, fapt ce reduce dependenta de gaze a statelor europene.

Aveti cumva si un cost estimativ al acestei proiect si durata pana cand va fi operational. Domnul presedinte avansa recent o durata de trei ani? Este un termen valabil?

Cu siguranta este iar expertii in aceasta chestiune vor stabili in cel mai scurt timp, in urma studiilor de fezabilitate care vor fi facute, si care sunt costurile si termenele exacte. Din datele care sunt cuantificabile acum este clar ca va fi un proiect mai usor de realizat si care presupune costuri nu foarte mari.

Cum se va raporta Romania fata de AGRI si cum se va raporta tara noastra fata de Nabucco?

Romania se raporteaza evident la AGRI ca un stat fondator al proiectului. Trebuie subliniat ca Nabucco ramane pentru noi un proiect majoritar major si nu exista nicio relatie de concurenta intre AGRI si Nabucco, dimpotriva. Am subliniat intotdeauna caracterul lor complementar si speram ca si Nabucco sa progreseze foarte rapid. In fapt, sunt pasi recent in acest sens de finantare a sa. Sprijinim activ ambele proiecte care se inscriu pe linia Coridorului sudic al Uniunii Europene.

Domnule Aurescu, care este stadiul negocierilor romano-americane in privinta amplasarii de elemente ale scutului antiracheta american pe teritoriul Romaniei?

Pot sa va spun cu exactitate care este stadiul proiectului bilateral romano-american si de asemenea cred ca este important de subliniat care este conexiunea cu evolutiile care speram sa fie pozitive si clare la summitul NATO de la Lisabona referitor la sistemul NATO antiracheta. In ceea ce priveste negocierile romano-americane, am avut deja doua runde negocieri desfasurate in conditii foarte bune in care am inregistrat progrese substantiale. Urmatoarea runda de negocieri va avea loc, maine, 17 septembrie, la Bucuresti (interviul a fost realizat pe 16 septembrie - n.r.) si speram ca pana la summitul de la Lisabona sa avansam spre un stadiu final al acestui proiect.

S-au mai schimbat datele problemei? Ultima data era vorba de trei baterii a cate opt rachete interceptoare.

Sigur, aceastea sunt aspectele tehnice care au fost enuntate de la bun inceput si nu am ajuns sa finalizam toate aceste detalii tehnice si nici macar procesul stabilirii locatiei de pe teritoriul Romaniei nu este inca finalizat. Pentru acest lucru este un grup de lucru comun si sunt foarte multi parametri tehnici luati in considerare. Ce pot sa va zic este ca deocamdata suntem in grafic.

Cate runde de negociere vor avea loc?

Este greu de spus cate runde de negociere vor fi pentru ca niciodata nu poti sa stabilesti dinainte cate intalniri vor fi sau de cat timp va fi nevoie pentru a finaliza o astfel de negociere. Sunt totusi aspecte cu un grad foarte mare de complexitate din punct de vedere tactic si juridic. Vom respecta graficul stabilit si poate chiar il vom devansa in relatia bilaterala. La Lisabona va fi oricum luata o decizie in ceea ce priveste instalarea sistemul NATO antiracheta si va avea ca model proiectul american propus de administratia Obama. Exista toate premisele pentru o decizie pozitiva si in perioada imediata de dupa summit sa inceapa si discutiile cu caracter tehnic in care se va vedea exact si care vor fi costurile in interiorul NATO si ce vor trebui sa stabileasca in continuare aliatii.

Stim ca acest proiect nu va implica costuri pentru Romania?

In ceea ce priveste costurile ale acordului bilateral romano-americana, partea americana suporta toate cheltuielile referitoare la costurile interceptorilor, la amplasarea acestora in Romania, la transportul acestora si alte cateva costuri. Bineinteles ca si partea romana va avea unele costuri care vor fi mult mai mici decat cele ale partii americane. Vom avea o viziune mai ampla a costurilor imediat ce se va decide asupra locatiei amplasarii.

In cadrul acestor negocieri pentru scut, intra si altele referitoare la achizitionarea de avioane americane multirol de catre Romania?

Nu sunt teme care au legatura intre ele. Cele doua dosare nu sunt conexate. Discutiile despre scut sunt atat de concentrate, incat expertii care vin la Bucuresti sunt mandatati sa discute numai aceste chestiuni.

Ce ne puteti spune despre initiativele Romaniei la Bruxelles in favoarea integrarii in UE a Republicii Moldova. Ce proiecte are in desfasurare Romania peste Prut?

Sunt mai multe proiecte ale Romaniei in acest sens. As aminti aici initiativa Romaniei pe care a avut-o pentru a crea un Grup de sprijin pentru actiunea europeana a Republicii Moldova, proiect lansat in ianuarie 2010 si care s-a intalnit deja de doua ori, ultima data in iunie. Urmeaza ca o noua intalnire sa aiba loc la Chisinau pe 30 septembrie si speram intr-o participare cat mai ridicata din punct de vedere european la aceasta reuniune. Aceasta actiune are ca scop degajarea ideilor si initiativelor europene de promovare si stimulare a apropierii dintre Republica Moldova si UE. Sigur ca exista deja o serie de procese care s-au declansat. Este vorba despre negocierile privind Acordul de asociere la UE a R. Moldova care s-au lansat in ianuarie, sunt discutii referitoare la liberalizarea regimului de vize, dialog lansat in iunie, de asemenea se fac demersuri pentru redactarea unei foi de parcurs necesara pentru pregatirea inceperii negocierilor Chisinau-Bruxelles privind Acordul cuprinzator si aprofundat de liber schimb. Romania sprijina aceste initiative, atat prin expertiza pe care o oferim partii de peste Prut direct si prin actiunile pe care le derulam la Bruxelles.

Domnul presedinte Basescu a declarat in urma cu cateva saptamani la reuniunea ambasadorilor ca diplomatii romani de la posturi trebuie sa explice exact in tarile unde de afla care sunt interesele Romaniei fata de Republica Moldova. Se conformeaza acestia?

Da, se conformeaza acestei sarcini de actiunea diplomatica si lucrurile aceastea incep sa fie intelese in UE. Este firesc ca R. Moldova si acest guvern european sa fie sprijine pentru a avansa reforma interna atat de necesara care a fost stopata pe tot parcursul perioadei de guvernare comuniste iar aspiratiile Chisinaului de intrare in UE sunt intampinate cu o deschidere din ce in ce mai mari in capitalele Europei .

Credeti ca fara acest guvern de coalitie proeuropeana, R. Moldova isi va mai putea continua drumul spre UE?

Este foarte foarte important ca guvernarea proeuropeana sa continue si ca la Chisinau sa existe un guvern care sa poata gestiona atat aceste procese interne de reforma, cat si capacitatea de a gestiona banii europeni, asa cum rezolta din dicutiile pe care le-am avut cu tot mai multi interlocutori europeni. Bani care sunt alocati tocmai pentru aceste procese de reforma.

Exista deja la nivel de promisiune din partea mai multor state, in special europene, un ajutor de circa doua miliarde de euro.

Da, intr-adevar exista un ajutor consistent. Putem spune ca Romania este pe cel mai important plan din punct de vedere bilateral al acestui ajutor prin cele 100 de milioane de euro pe patru ani care urmeaza sa ajunga la Chisinau.

Ce ne puteti spune despre situatia comunitatilor romanesti din imediata vecinatate a granitelor si ne referim aici la cele din Ungaria, Serbia (Voivodina si Valea Timocului), Bulgaria si Ucraina?

Am avut de curand o intalnire aici la Bucuresti cu reprezentantii comunitatii romanesti din Ungaria si am discutat cu ei care sunt problemele concrete pe care le intampina in pastrarea identitatii culturale, religioase si lingvistice in Ungaria. De asemenea, sunt co-presedintele Comitetului bilateral pe problemele de minoritati inca de anul trecut, un mecanism care propune solutii concrete la nivel de guverne pentru rezolvarea unor astfel de probleme. Principala problema pe care reprezentantii romanilor din Ungaria mi-au semnalat-o in contextul unor alegeri care vor avea loc pe 3 octombrie in ceea ce priveste conducerile autoguvernarilor minoritatilor din Ungaria este chestiunea asa-numitului „etno-business“. Si anume ca exista anumite portite procedurale, si anumite persoane care nu fac parte din minoritatea romaneasca din Ungaria dar care folosesc aceste brese in incercarea de a constitui autoguvernari in orase sau zone unde nu se gaseste o comunitate romaneasca. Scopul este de a beneficia de ajutorul material pe care statul maghiar il pune la dispozitia minoritatilor din aceste autoguvernari.

Ati discutat cu reprezentati maghiari ceva in sensul reprezentarii parlamentare a romanilor?

Chestiunea aceasta a „etno-business-ului“ si reprezentarea in autoguvernari, precum si reprezentarea romanilor in Parlamentul maghiar sunt chestiuni care se gasesc de foarta multa vreme pe agenda Comitetului bilateral pe probleme de minoritati si ne-am ridicat de fiecare data pe acest subiect cu partea ungara si suntem incurajati de faptul ca exista in acest moment un proiect de lege aprobat de principalul partid de guvernamant din Ungaria, Fidesz, care se gaseste in procedura de dezbatere parlamentara care prevede si posibilitatea reprezentarii parlamentare pentru prima oara in Parlamentul de la Budapesta a comunitatilor etnice. Speram ca acest proiect sa se adopte si sa permita o reprezentare legitima a comunitatii romanesti acolo.

Ce ne puteti spune despre situatia comunitatilor romanesti din Serbia si ne referim aici pe de o parte la cea din Voivodina, acolo unde romanii sunt recunoscuti si beneficiaza de mai multe drepturi si cea din Valea Timocului, acolo unde acestia au primit recent printr-un artificiu al Serbiei denumirea de „vlahi“ si sunt tratati ca minoritate separata fata de cea romaneasca?

Noi intotdeauna am respins aceasta diferentiere intre cele doua parti ale aceleasi comunitatii romanesti din Serbia. Demersuri sau facut si in plan bilateral si in cadrul organizatiilor internationale relevante. Fara indoiala, as mentiona aici demersul facut de ministrul Baconschi, cand a vizitat in iunie Serbia si a mers pentru prima oara intr-o comunitate romaneasca in zona de nord-est a acestei tari. Exista mesaje pe care le transmitem constat partii sarbe in acest sens si vom folosi si Comisia mixta pentru minoritati si incercam sa organizam o a doua sesiunea dupa intalnirea de anul trecut. Sun progrese care trebuie sa fie facute in ceea ce priveste pastrarea identitatii nationale culturale si lingvistice a romanilor din Serbia si speram ca partea sarba va sustine aceste demersuri pentru ca iata Belgradul va incepe curand si procesul oficial de aderare a Serbiei la UE. La Consiuliul Afacerilor Generale (CAGRE - n.red.) desfasurat pe 13 septembrie am propus, alaturi de alti reprezentati ai unor state, ca la Consiliul din octombrie, sa fie luata decizia de a propune Comsiei Europene sa emita avizul procedural necesar pentru admiterea cererii Serbiei de care aceasta tara a facut-o in decembrie 2009 si evident ca in proces de aderare vor trebui indeplinite cu strictete toate conditionalitatile si criteriile politice. Evident ca in randul celor politice se gaseste si criteriu protectiei adecvate a persoanelor care apartin minoritatilor nationale.

Ce ne puteti spune despre situatia romanilor din Bulgaria. Se va implica statul roman pentru interesele acestora?

Evident ca statul roman se implica. Chestiunile sunt abordate si in plan bilateral si exista aceasta preocupare si pentru romanii din Bulgaria care practic reprezinta o punte de legatura intre cele doua tari . Exista si actiuni concrete in desfasurare. Intentionam sa sprijinim un program pilot de clase pentru invatarea limbii romane, impreuna cu deschiderea sau redeschiderea unor institutii de limba romana din partea statului bulgar. Exista si un proces de a incuraja comunitatea romana din Bulgaria de a participa la slujbe in limba romana pentru ca si identitatea religioasa joaca un rol extrem de important. Este vorba de acele localitati unde exista un numar important de etnici romani. De asemenea, intentionam sa sprijinim ziarele de limba romana si distribuirea ziarelor romanesti in Bulgaria. Speram ca si contactele de la nivel inalt vor aduce progrese in perioada urmatoare.

Ce masuri se vor lua pentru pastrarea identitatii romanilor din Bucovina de Nord, astazi inglobata in teritoriul Ucrainei?


Este iarasi o chestiune importanta de pe agenda noastra, nu numai a MAE, dar si Departamentului pentru Relatii cu Romanii de Pretutindeni (DRRP). Exista si aici o Comisie mixta romano-ucrainean ca urmare a Tratatului din 1997 si exista un angajament inca din perioada preelectorala din partea actualului presedinte Viktor Ianukovici de a promova o initiativa legislativa pentru folosirea limbii minoritatilor in Ucraina.

Voiam sa va intrebam despre centrul de refugiati de la Timisoara si daca aveti statistici referitoare la cati oameni au beneficiat de avantajele acestui centru si care sunt planurile de viitor pentru acesta? Stim ca este singurul din Europa.

Nu este doar singurul din Europa, ci este si primul din lume. Este proiectul pilot al Romaniei in materie de protectie a refugiatilor si este foarte cunoscut in mediile internationale ca fiind un proiect de referinta pentru ca pana la urma este unul creat de Guvernul roman impreuna cu Agentia ONU pentru Refugiati si Organizatia Mondial pentru Migratii. Din noiembrie 2008, atunci cand a inceput efectiv sa functioneze, si pana in prezent, prin centru au trecut circa 600 de persoane care s-au aflat intr-o prima faza intr-o tara de azil. Rolul acestui centru este de a-I gazdui temporar pana la sase luni, capacitatea sa fiind de 200 de locuri in prezent, pana cand procedura de relocare este finalizata. Mai precis, pana cand dosarele de azil sunt acceptate in statele in care au fost depuse cum ar fi SUA, Canada, state din nordul Europei, tari care au politica de relocare finala.

Se pot accesa fonduri europene pentru acest proiect?

Aici este o chestiune foarte interesanta iar noi incercam sa propunem acest centru nu numai ca un centru pilot al ONU, dar si la nivelul UE, entitate care este in curs de a proiecta propria politica a refugiatilor. Acest centru ar putea fi folosit ca model pentru multiplicarea acestor tipuri de centre in alte state UE. De exemplu, Slovacia are un astfel de centru temporar, dar si alte state intentioneaza sa foloseasca modelul de la Timisoara. Acest centru din Romania ar putea fi conectat cu politica europeana de azil care este in curs de elaborare. Romania este de asemenea unul dintre putinele state care are o politica proprie de relocare finala. Noi am inceput acest program in urma cu un an si avem o cota aprobata printr-o hotarare de Guvern de 40 de refugiati pe an pentru un proiect de trei. Anul acesta avem un numar de 40 de refugiati birmanezi care au intrat in Romania si in procesul de relocare finala. Datorita acestor lucrurile, Romania trebuie sa devina o voce puternica in Europa in materie de politica pentru refugiati.

Pe ce proiecte se concentreaza Romania la Marea Neagra? Cat de interesata este Romania de Sinergia Marii Negre, Strategia UE pentru Dunare sau proiecte energetice Nabucco si AGRI?

Sigur, exista aceasta dimensiune a securitatii energetice despre care am vorbit, dar ea nu se opreste aici si are legatura si cu relatiile Romaniei cu statele din Asia centrala si Caucazul de Sud. Ma refer aici la state precum Kazahstan sau Turkmenistan vizavi de care Romania nu are numai interese legate doar de Nabucco si AGRI, dar si de utilizarea viitorului terminal de gaz lichefiat (LNG) de la Constanta al carui studiu de fezabilitate speram ca va fi gata pana la finele anului. De asemenea, avem in vedere si proiecte legate de aducerea de petrol din aceste zone inspre Europa. Este vorba de Pan-European Oil Pipeline (PEOP) care este de asemenea in atentia noastra. Exista insa si alte dimensiuni importante la Marea Neagra. Sigur, Strategia pentru Dunare este conectata si la Marea Neagra, dar este o strategie care va fi concentrata in special pe regiunea dunareana si dezvoltarea statelor riverane la Dunare.

Are Romania o strategie de interconectare a Sinergiei Marii Negre si Strategia UE pentru Dunare?

Cu siguranta aceasta va fi pasul urmator. Exista pe agenda Parlamentului European si pentru o Strategie europeana a Marii Negre. Sinergia Marii Negre nu cred ca a intrat intr-un con de umbra, ci ea se gaseste intr-o relatiei de complementaritate cu Parteneriatul Estic. Cele doua strategii avanseaza impreuna si Romania lucreaza foarte aplicat pentru a folosi aceste instrumente. Dincolo de Sinergia Marii Negre, Strategia europeana a Dunarii si Parteneriatul Estic exista si alte initiative precum Euroregiunea Marii Negre care este o initiativa de cooperare a autoritatilor locale al carei secretariat este la Constanta si care are tot felul de proiecte interesante pe care speram ca, dupa trecerea dificultatilor financiare, sa le amplificam. Exista de asemenea Organizatia Cooperarii Economice la Marea Neagra (OCEMN), initiativa a careia conducere va fi preluata de Romania la 1 ianuarie 2011. Atunci vom incerca sa impulsionam cooperarea la Marea Neagra. Exista de asemenea si preocuparea pentru zona de securitate la Marea Neagra iar Romania are o pozitie buna in aceasta forma de cooperare regionala care se cheama BlackSeaFor, acolo unde Romania a preluat conducerea operationala a acestei initiative. Putem vorbi si de operatiunea navala Black Sea Harmony care este operatiunea-sora, daca ii putem zice asa, a Active Endeavour din Marea Mediterana, dar este o operatiune initiata de Turcia la care Romania a aderat si care are un obiect de activitate comun, dar in Marea Neagra. Black Sea Harmony este o operatiune conectata cu NATO. Deci iata, exista foarte multe fronturi de lucru si vom face in curand legat de Sinergia Marii Negre, forumul ONG-urilor de la Marea Neagra si va fi cea de a treia editie a acestei formule de cooperare.

Cum comentati actualele relatii cu Rusia dupa ultimul episod tensionat. Mai este programata vizita ministrului Lavrov in Romania?

A fost o invitatie care s-a adresat la un moment dat pentru participarea la reuniunea diplomatiei, eveniment care s-a consumat, dar din motive de agenda nu s-a produs. Există preocuparea pentru a realiza contacte la nivel ministrilor de Externe sI speram ca aceastea sa fie materializate. Din punctul nostru de vedere avem toata deschiderea de a avea o relatie cat se poate de firească ca intre doua state care se respectă reciproc, avand in vedere ca avem sI multe interese în comun în special in zona economica, sI nu numai.

Ce ne puteti spune despre numarul de locuri rezervat Romaniei in cadrul noului serviciu diplomatic al UE?

Este un proces in plina desfasurare, practic sunt cinci procese paralele care se desfasoara in acest moment. Ceea ce s-a anuntat ieri (numirea unui ambasador al UE la Tokyo - n.red.) a fost un rezultat partial din cadrul primului proces. Era vorba de selectatia a 32 de sefi de delegatii ale UE in diverse state si s-a anuntat un numar de 26 de persoana care a obtinut aceste posturi. Procesul se afla in curs. Mai exista un concurs pentru 81 de posturi in interiorul acestor delegatii ale UE. De asemenea, mai exista un concurs pentru 10 pozitii de top management in centrala Serviciului de Actiune Externa a UE. Mai exista 22 de pozitii pentru presedintiile grupurilor de lucru si altele. Deci, procesul este de abia la inceput dar continuam eforturile pentru a obtine a reprezentare echilibrata in serviciul Serviciului de Actiune Externa. Daca ne uitam la lista castigatorilor acestor posturi, majoritatea provin din randurile Comisiei Europene si a Consiliului european, practic sunt oameni cu „experienta de Bruxelles“. Cred ca a contat in procesul de selectie expertiza acumulata in, sa spunem, cunoasterea birocratiei de la Bruxelles. Avem candidati foarte buni iar in etapele urmatoare sa ne regasim in aceasta structura intr-o proportie echilibrata. Trebuie sa se tina cont ca Romania este totusi a saptea tara a marime a UE iar diplomatia romana este cunoscuta ca fiind una redutabila in spatiul UE si nu numai. Avem de asemenea cumulata expertiza pe multe spatii si domenii care sunt de interes direct pentru UE, despre multe dintre ele chiar am discutat in acest interviu. Mai cred ca este acest lucru a fost inteles in urma demersurilor noastre la Bruxelles. Romania, ca si toate statele noi trebuie sa aiba locuri in acest serviciu pentru ca aceasta sa fie asumat de toata lumea inca de la bun inceput.

vezi si la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010100449588/Interviu/La-summitul-de-la-Lisabona-dorim-sa-avansam-spre-un-stadiu-final-al-scutului-antiracheta.html

Leia Mais…

joi, 23 septembrie 2010

Guns N’Roses - de la nervi, la extaz muzical

Cu toţii am visat, încă de cånd eram puştani şi ascultam piesele Guns N’Roses pe la sfårşitul celebrelor casete video de după Revoluţie care păstrau la finalul lor cåteva clipuri de la MTV, că vom ajunge să îi vedem în carne şi oase pe Axl şi Slash. Pentru unii, această dorinţă a devenit realitate la show-ul incendiar de marţi seară pus la cale de Axl&Co. E adevărat că majoritatea „bătrånilor pistolari“ sunt acum retraşi la „pensie“ sau pe la formaţii rock cu o notorietate mai mică şi că în locul lor solistul vocal şi-a adunat o gaşcă nouă, dar nu mai puţin talentată. În ciuda acestor cårcoteli, Axl Rose şi ceilalţi au avut o prestaţie foarte bună în faţa celor cåtorva zeci de mii de romåni strånşi să le audă melodiile pentru a reedita o perioadă sau măcar cåteva momente ale vieţii stråns legate de cåntecele celor de la Guns. Lumea a început să ia cu asalt parcarea Romexpo încă de pe la orele 20:30, însă rockerii americani, ca orice trupă cu pretenţii, şi-au permis luxul să vină cu aproape două ore mai tårziu. Pånă şi trupa care trebuia să facă încălzirea publicului, canadienii de la Danko Jones, au urcat pe scenă cu o întârziere demnă de un tren personal, cam cu o oră şi jumătate faţă de ora iniţială la care erau programaţi.

„Copiii lu’ Dracula“

Pe la orele 22:00, locul special amenajat pentru concert a devenit un orăşel cosmopolit cu vreo 30.000 de spectatori destul de iritaţi de întårzierea rockerilor de la Guns N’Roses, înjurånd probabil în toate limbile pămåntului după mimica feţelor. Pe la un 22:20 un sunet anunţa „scandalul“ care stătea să înceapă. După ce şi-a primit porţia de huiduieli pentru întårziere, Axl a deschis balul cu melodia „Chinesse Democracy“, piesă care dă şi numele ultimului lor album, lansat în noiembrie 2008. Uşor surprinşi de costumaţia de cowboy texan cu care Axl a apărut pe scenă purtånd pălarie, ochelari, sacou şi blugi rupţi în genunchi, romånii au uitat repede gustul amar al aşteptării şi s-au pus pe dansat şi cåntat, bineînţeles alături de „blonda lichidă“ din dotare. Atmosfera s-a încins imediat după cea de-a doua piesă cånd publicul a fost invitat în altă „junglă“ decåt cea cotidiană prin afirmaţia „You’re in the jungle, Transylvania! You’re gonna die!“. Imediat, din public a venit şi comentariul taxator: „Americanii ... ăştia ne ştiu numai de copiii lu’ Dracula!“.

continuare la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010092349153/Monden/Guns-NRoses-de-la-nervi-la-extaz-muzical.html

Leia Mais…

joi, 19 august 2010

„În Marea Neagră s-ar putea afla importante resurse de hidrocarburi“

Interviu cu dr. Peakall şi dr. Parsons de la Universitatea din Leeds

În urmă cu circa două săptămåni, publicaţia britanică „The Telegraph“ scria că o echipă de cercetători britanici a descoperit un curent masiv de apă sărată, un adevărat råu subacvatic, cu un debit de 10 ori mai mare decåt cel al Rinului. De asemenea, unul dintre cercetători, doctorul Dan Parsons, a mai spus că datele acestei cercetări vor putea fi folosite şi de către companiile petroliere care doresc să foreze în zona unde se află acest råu, loc unde s-ar putea afla importante resurse de hidrocarburi.
În urmă cu circa două săptămâni, publicaţia britanică „The Telegraph“ scria că o echipă de cercetători britanici a descoperit un curent masiv de apă sărată, un adevărat râu subacvatic, cu un debit de 10 ori mai mare decât cel al Rinului. De asemenea, unul dintre cercetători, doctorul Dan Parsons, a mai spus că datele acestei cercetări vor putea fi folosite şi de către companiile petroliere care doresc să foreze în zona unde se află acest râu, loc unde s-ar putea afla importante resurse de hidrocarburi. Pentru cititorii interesaţi de acest subiect, ziarul „Curentul“ a dorit să afle mai multe detalii despre această descoperire care ar putea oferi Mării Negre o nouă dimensiune, atât din punct de vedere ştiinţific, cât şi economic. La solicitarea „Curentului“ au răspuns dr. Jeff Peakall şi dr. Parsons, doi dintre cercetătorii care conduc acest proiect, care ne-au oferit informaţii mult mai precise despre ce înseamnă această nouă descoperire din Marea Neagră. Cercetarea este finanţată de către Consiliul de cercetare a mediului natural din Marea Britanie şi este condusă de către dr. Peakall şi dr. Parsons, de la Universitatea din Leeds. Cercetarea îi implică de asemenea şi pe dr. Russ Wynn, de la Centrul Naţional de Oceanografie din Southhampton, şi pe Rick Hiscott şi Ali Aksu, de la Universitatea Newfoundland din Canada. Parteneri în acest proiect mai sunt Centrul Naţional turc de Oceanografie din Izmir, iar din partea turcă, cercetarea este condusă de Piri Resis. Redăm în continuare dialogul purtat cu cercetătorii britanici:

- Vor fi publicate rezultatele acestei cercetări?

- Da. Absolut toate detaliile acestui proiect de cercetare vor fi publicate în numerele următoare al prestigiosului „Jurnal de Geologie“.

- Îmi puteţi spune ce alte râuri există sub diferite mări şi cum se formează? Sunt ele formate de curenţi de apă mai denşi/reci/săraţi?

- Râurile de sub mări sunt canale care pot ajunge la lungimi de mii de kilometri, circa 100 de metri adâncime, cu o lăţime de câţiva kilometri şi pot purta volume de nămol, nisipuri, sare sau poluanţi în bazinele adânci ale oceanelor. Privite de sus, acestea (râurile subacvatice - n.r.) arată aproape identic cu râurile care curg pe suprafaţa solului, cu foarte multe curbe şerpuite. Există numeroase sisteme de canale submarine în oceanele lumii, dar şi unele aflate la gurile Amazonului, Indusului sau Mississippi, unde volume mari de sedimente alunecă pe panta continentală chiar în adâncurile mărilor. De asemenea, râurile pot fi rezultatul unor alunecări submarine de teren. Aceste canale sunt formate de către curenţi de apă mai denşi pe fundul mării, la care se adaugă concentraţii mari de nămol şi sare.

- Ne puteţi preciza după ce principiu curg aceste râuri?

- Curgerea lor este rezultatul activităţii forţei gravitaţionale exercitate asupra diferenţei de densitate, care poate fi produsă de concentraţii mari de sare şi sedimente. Acesta este echivalentul subacvatic al unor curgeri piroclastice (rocă şi curenţi de gaze care se mişcă foarte repede în cazul unei erupţii vulcanice - n.r.). Pentru a fi mai uşor de înţeles, e ca şi cum ai turna detergent de vase în apa din chiuvetă, iar acesta, fiind mai dens, se scurge spre gura de scurgere.

- Ce speraţi să descoperiţi despre aceste râuri?

- Toată munca anterioară a condus la concluzia că aceste canale submarine funcţionează la fel ca râurile de pe uscat şi depozitează nămol şi nisip în aceeaşi manieră ca şi cele normale: „dacă arată la fel, funcţionează la fel“. Mai multe investigaţii recente de laborator au dezvăluit că lucrul acesta ar putea să nu fie adevărat, ele arătând că acei curenţi din curbele formate de aceste râuri se pot răsuci în direcţii opuse, în comparaţie cu cele din râurile de suprafaţă. Am măsurat forma canalelor, cum se schimbă şi am examinat detaliat cursul lor pentru prima dată. Pentru acest lucru am folosit un submarin cu propulsie autonomă. Acest „autosubmarin“ este o adevărată capodoperă şi are un sistem propriu de măsurat (a costat circa un milion de lire sterline şi este un vehicul de 4 metri lungime). De asemenea, submarinul are amplasată o cameră de viteză care ne permite să măsurăm în detaliu curgerile din interiorul canalelor. Aceste date ne vor ajuta apoi să prestabilim mai exact evoluţiile din cadrul acestor canale şi să analizăm legătura dintre acestea şi depozitele produse. Un exemplu ar fi o mai bună predicţie care ar fi cheia în îmbunătăţirea extracţiei din largul mărilor a petrolului şi a gazelor naturale, acolo unde forările individuale pot costa peste 100 milioane de dolari americani.

mai mult la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010081947695/Actualitate/In-Marea-Neagra-s-ar-putea-afla-importante-resurse-de-hidrocarburi.html

vezi si: http://roncea.ro/2010/08/19/cercetatori-care-au-descoperit-fluviul-subacvatic-urias-din-marea-neagra-in-exclusivitate-pentru-curentul-dr-peakall-si-dr-parsons-%E2%80%9Ein-marea-neagra-s-ar-putea-afla-importante-resurse/

Leia Mais…
 
Dofollow Banner