Curajul si santajul pe Nistru

Politicienii de peste Prut încep să dea dovadă de curaj şi demnitate în relaţia cu Rusia. Câteva aspecte sunt relevante în acest sens, deşi Moscova continuă să vadă în Republica Moldova un spaţiu exclusiv de manevră, un „coteţ” în care poate să intre cu cizmele soldaţilor din Armata a 14-a. Fie că este vorba de militarii săi cantonaţi drept „pacificatori” pe Nistru, fie că vorbim de diplomaţi sau politicieni. Cel mai nou episod în direcţia de care vorbeau mai sus este rechemarea ambasadorului Republicii Moldova în centrala MAE de la Chişinău. Dintr-un exces de diplomaţie, asta ca să nu facem un proces de intenţie nimănui, ambasadorul Andrei Neguţă a declarat în urmă cu câteva săptămâni că “retragerea înainte de termen a militarilor ruşi din Transnistria ar pune în pericol atât Republica Moldova, cât şi întreaga regiune”.

publicat la Ecou Romanesc: http://ecouromanesc.info/editorialul-zilei/detalii/articol/curajul-si-santajul-de-pe-nistru

Leia Mais…

Cate ceva despre raporturile economice UE-China

Vicepremierul Republicii China, Li Keqiang, a incheiat o vizita de mai multe zile in trei dintre cele mai importante tari europene. Insotit de o delegatie de peste o suta de oameni de afaceri, demnitarul chinez a avut intalniri in Marea Britanie, Spania si Germania. Pe parcursul turneului au fost semnate contracte in valoare de aproape 20 de miliarde de euro, iar China si-a reafirmat sprijinul pentru economiile europene. Uniunea Europeana este cel mai important partener economic al Chinei. Importurile si exporturile intre cele doua parti sunt de aproape 500 de miliarde de euro anual. Totodata, Beijingul controleaza 7,3% din datoria UE, cifrata la aproximativ 8.600 miliarde de euro, iar schimburile comerciale dintre Germania si China sunt estimate la 130 miliarde de euro anual
Vicepremierul chinez, Li Keqiang, s-a intalnit cu unii dintre cei mai importanti lideri europeni. In Spania a avut intrevederi cu premierul Jose Luis Rodriguez Zapatero si cu regele Juan Carlos, in Germania – cu cancelarul Angela Merkel, iar in Marea Britanie cu seful guvernului, David Cameron, si cu vicepremierul Nick Clegg.

Romania refuza China

A ne împrumuta de la China este o „trăsnaie”, mai ales că România are destui bani, a declarat recent presedintele roman Traian Băsescu la prima şedinţă din 2011 a Guvernului Boc. „Sper că miniştrii nu vor cădea în plasa unei poveşti de genul «să luăm nişte bani din China». Sigur, China este unul dintre marii noştri prieteni. Dar auzisem trăsnaia «un precautionary-agreement cu China». Măi, fraţilor, păi când ai un precautionary-agreement, se pun nişte condiţii. Unde vrem să ne întoarcem?”, a întrebat retoric liderul de la Cotroceni, răspunzând astfel ideii avansate de Sebastian Vlădescu.
Reamintim ca fostul ministru de Finanţe a evocat posibilitatea ca Romania să încheie un acord preventiv, de 3-4 miliarde euro, cu marea putere asiatică. Acordul urma să fie axat pe proiecte de investiţii, în viziunea lui Vlădescu, şi nu pe programe de reforme, ca înţelegerea cu FMI. Preşedintele român a respins însă categoric această sugestie. Mai mult, el a declarat, uitând perioada în care îi ameninţa pe cetăţeni că dacă nu prelungim acordul cu Fondul nu se vor putea plăti salariile şi pensiile, că ţara noastră nu are o problemă cu banii. „În momentul de faţă, avem neutilizaţi, repet, neutilizaţi, 4,1 miliarde de euro, credite angajate de la BEI, BERD, BIRD şi BDCE. Oameni buni, avem bani… Nu implementăm proiectele cu suficientă viteză… Ca să nu mai spun de 30 de miliarde, bani nerambursabili de la UE. Deci România n-are o problemă cu banii”, a subliniat Traian Băsescu, citat de Realitatea.net.

continuarea la: http://karadeniz-press.ro/kara/china-ia-cu-asalt-europa/

Leia Mais…

Europa se teme de „invazia moldovenilor“, nu de cea a ruşilor

Presa europeană a declanşat o adevărată campanie mediatică la adresa României vizavi de politica Bucureştiului de a acorda cetăţenia română locuitorilor de peste Prut, dar nu pare îngrijorată de recentele declaraţii ale cancelarului german, Angela Merkel, care negociază retragerea trupelor ruse din Transnistria în schimbul unui ajutor pentru ca Rusia să scape de regimul obligatoriu al vizelor impus de UE. Importante reviste şi cotidiene sunt preocupate mai mult de o „invazie a moldovenilor“, ţară care numără circa patru milioane de locuitori, dar nu sunt deloc îngrijorate de un exod în Europa al unei populaţii de 145 milioane de oameni, atât cât numără Federaţia Rusă. Cel mai recent atac în această chestiune a venit ieri din partea cotidianului naţionalist italian „Il Giornale“, deţinut de familia premierului italian, Silvio Berlusconi, personaj politic aflat, în sondaje, într-o scădere irecuperabilă de popularitate. Preşedintele Traian Băsescu „păcăleşte“ Uniunea Europeană, acordând paşapoarte româneşti la sute de mii de moldoveni care vor putea circula liber în spaţiul UE, scrie publicaţia italiană „Il Giornale“, notând că, fără să ştie, UE are neoficial 28 de state membre. „Până acum, politica Bucureştiului a oferit documentul magic (paşaport - n.r.) la peste 120.000 de moldoveni. Dar este doar începutul. Pentru a accelera oferirea de paşapoarte, Bucureştiul a deschis noi consulate la Bălţi şi Cahul. Totul este pregătit pentru miracolul menit să ofere Italiei şi Uniunii Europene 800.000 de turişti indezirabili, în căutare de locuri de muncă sau activităţi infracţionale“, precizează „Il Giornale“. Pe de altă parte, cancelarul german, Angela Merkel, i-a propus Rusiei în schimbul retragerii trupelor din Transnistria ca UE să strângă legăturile cu aceasta şi să liberalizeze regimul vizelor, anunţa ieri Radio Polonia. Acest lucru va înlesni accesul cetăţenilor ruşi pe teritoriul UE, în ciuda faptului că Rusia se confruntă cu probleme de infracţionalitate mult mai mari decât Republica Moldova, iar populaţia Federaţiei Ruse este de circa 36 de ori mai mare decât a R. Moldova.

continuare la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010072046315/Actualitate/Europa-se-teme-de-invazia-moldovenilor-nu-de-cea-a-rusilor.html

Leia Mais…

Dunărea şi Marea Neagră - puncte strategice în promovarea României

Ziarul „Curentul“ a stat de vorbă, săptămâna aceasta, cu europarlamentarul PDL Sebastian Bodu, care ne-a precizat că activitatea sa de la Bruxelles este una intensă, menită să vină în întâmpinarea intereselor cetăţeanului român. El ne-a explicat că îndatoririle sale au un caracter destul de tehnic din prisma calităţii sale de vicepreşedinte al Comisiei juridice, organism care se ocupă de chestiunile juridice ale Legislativului european. Eurodeputatul român s-a aplecat şi asupra problemelor cauzate de vizele instituite de Canada pentru cetăţenii din România, dar şi a celor legate de subiecte cum ar fi integrarea Republicii Moldova în UE şi problema integrării romilor în comunităţile statelor europene. Vizavi de subiectul „Roşia Montană“, europarlamentarul român pledează pentru exploatarea minereurilor aurifere prin metoda cianurilor, considerând că, atât timp cât este folosită în conformitate cu legislaţia europeană, aceasta este una generatoare de venituri pentru statul român.

Domnule Bodu, care sunt priorităţile mandatului d-voastră şi cu ce iniţiative aţi venit în sprijinul cetăţeanului român în Parlamentul European?

Aş dori în primul rând să precizez că sunt vicepreşedinte al Comisiei juridice din Parlamentul European, iar comisia pe care o reprezint este una foarte tehnică, având atribuţii pe orizontală pentru toate celelalte comisii. Este foarte greu de spus care sunt priorităţile mele. Am avut priorităţi când făceam parte din Comisia economică, cea care s-a ocupat de criza financiară. În momentul de faţă, prioritatea mea este să îmi fac temele cât mai bine, în sensul că tot ce se realizează acolo (în Comisia juridică - n. red.) să fie foarte util pentru comisiile pe care le ajutăm, cum ar fi cea economică sau cea pentru protecţia consumatorului.

Aveţi anumite proiecte în derulare...

Da. Am cinci rapoarte, printre care unul care s-a şi votat pe conţinutul prospectului de emisiune de valori mobiliare la societăţile listate pe bursă. Un al doilea pe procedura divorţului, al treilea pe rezolvarea crizelor din sectorul bancar atunci când crizele sunt transfrontaliere şi sunt cauzate de caracterul multinaţional al băncilor. Al patrulea ar fi legat de modificarea Directivei 112 de modificare a TVA-ului şi modalităţii de facturare pe hârtie sau facturarea electronică. Această metoda din urmă ar elimina o parte din birocraţie şi costuri. Vedem că acum atenţia se concentrează tot mai mult pe eliminarea costurilor birocratice administrative. Noi, românii, ne-am obişnuit cu hârţogăraie, iar acestea sunt costuri care, la nivel de IMM, înseamnă foarte mult.

Ce părere aveţi despre proiectul Roşia Montană? Sunteţi în favoarea exploatării miniere a resurselor din această zonă sau pentru protejarea mediului şi a vestigiilor arheologice?

Vă mărturisesc sincer că, nefiind în Comisia de mediu, nu mă pricep foarte bine. Este un proiect iniţiat de trei eurodeputaţi maghiari, doi din Ungaria şi unul din România, care cere Comisiei Europene să interzică exploatarea minieră cu cianuri în Europa. Eu, ca membru al Comisiei juridice, studiind legislaţia, am văzut că exploatarea cu cianuri este o metodă care se foloseşte în toată lumea. Sunt doar două metode, iar exploatarea cu cianură este una dintre ele. Ea nu este periculoasă atât timp cât este folosită conform legii. În momentul în care abuzezi şi nu respecţi cerinţele legale, evident că este periculoasă, la fel cum este şi energia nucleară. Dacă nu faci treabă cum trebuie, poţi provoca o catastrofă naturală.

Totuşi, exista un precedent la Baia Mare

Nu putem spune totuşi că este un precedent. Despre accidentul de la Baia Mare nu putem spune că a fost o catastrofă ecologică. Ce se întâmplă acum în Golful Mexic sau ce s-a întâmplat la Cernobîl sunt catastrofe. Cel de la Baia Mare a fost un accident regretabil care s-a întâmplat acum circa 10 ani, când nici nu visam să fim în Uniunea Europeană. În momentul în care am intrat în UE şi aplicăm legislaţia europeană care prevede inclusiv posibilitatea exploatării zăcămintelor de aur cu cianuri. Dacă firma care exploatează respectă normele prevăzute în legislaţie privind exploatarea corectă, nu se va întampla nimic rău. Autorizaţia de mediu care trebuie emisă nu prevede decât respectarea legislaţiei în vigoare, practic o directivă europeană.

Roşia Montană rămâne totuşi un proiect foarte controversat...

Din păcate, cuvântul acesta, cianură, sună foarte rău. Vă pot spune că orice fel de exploatare poate fi periculoasă atât timp cât nu se respectă anumite norme, şi nu numai în exploatarea auriferă. Şi pe platformă, dacă nu sapi cum trebuie, poţi să distrugi solul şi poţi provoca accidente naturale.

Care sunt paşii pe care Republica Moldova trebuie să îi parcurgă spre UE şi dacă ne puteţi da un termen pentru integrare? Care sunt cele mai mari probleme ale lor?

Paşii sunt cei pe care trebuie să îi facă orice ţară candidată. Au probleme de finanţe publice foarte grave, au avut foarte mari probleme de corupţie în timpul guvernului comunist, iar acum se fac ceva paşi în sensul combaterii acestui fenomen. Trebuie implementat aquis-ul comunitar (legislaţia europeană - n. red.). Avantajul lor este că tot aquis-ul este deja tradus de la noi, iar noi ne-am oferit să îi ajutăm în acest sens. Comisia Europeană chiar a făcut o remarcă în sensul acesta, să le punem la dispoziţie acest lucru.

Cum este perceput la Bruxelles acest sprijin pe care noi îl oferim Republicii Moldova? Este perceput ca o promovare a intereselor noastre în zonă sau ca un sprijin pe care o ţară îl acordă vecinilor săi?

Nu, nimeni nu vede acest lucru ca pe o promovare a intereselor româneşti în zonă. Oricum guvernul comunist îşi depusese cererea de aderare doar ca să se afle în treabă. Nici nu aveau de gând aşa ceva. Era oricum ceva împotriva logicii lor de guvernare deoarece era incompatibil cu modul lor de guvernare şi aplicarea aquis-ul comunitar în vederea aderării la UE.

Ce părere aveţi despre Alianţa pentru Integrare Europeană de la guvernare, va mai ţine la viitoarele alegeri legislative?

Nu sunt un specialist în politică externă, dar mergând acolo am văzut că scopul principal, de a-i răsturna pe comunişti, a fost îndeplinit şi trebuie să recunosc că mi-e teamă ca micile disensiuni din interiorul coaliţiei să nu ducă la ruperea ei.

Ce credeţi că au însemnat cele două vizite la cel mai înalt nivel, şi mă refer aici la cea a preşedinţilor, atât pentru România, cât şi pentru Republica Moldova?

O dezgheţare a relaţiilor, evident. Acestea au fost absolut blocate pe timpul guvernării comuniste.

Care credeţi că ar fi cea mai bună politică pe care România ar putea să o promoveze vizavi de zona Mării Negre?

Avem câteva puncte strategice pe care încercăm să le promovăm. Unul este legat de Marea Neagră, iar cel de al doilea este legat de Strategia UE pentru Dunăre. Marea Neagră este locul intersectării intereselor mai multor ţări riverane, printre care şi state cu importante rezerve de gaze naturale şi petrol. Acesta ar putea fi un moment în care noi să obţinem nişte avantaje economice de pe urma calităţii de ţară riverană la Marea Neagră, care ne-ar putea ajuta în proiectele privind tranzitul de gaze naturale din această zonă.

vezi si:
http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010051043308/Interviu/Dunarea-si-Marea-Neagra-puncte-strategice-in-promovarea-Romaniei.html

Leia Mais…

„Mi-am concentrat atenţia pe ridicarea barierelor de pe piaţa muncii pentru lucrătorii români“

Portret de europarlamentar: Corina Creţu

Săptămåna aceasta, cotidianul „Curentul“ a avut plăcerea să stea de vorbă cu unul dintre cei mai activi europarlamentari ai delegaţiei social-democraţilor la Bruxelles, Corina Creţu. Europarlamentarul PSD ne-a explicat că munca din Legislativul European îi răpeşte foarte mult timp, dar cu toate acestea preferă Bruxelles-ul în detrimentul Bucureştiului, pentru că, ne-a declarat ea, „activitatea din Parlamentului European este mult mai stimulantă“. Deşi şi-a început activitea profesională ca jurnalist, la începutul anilor ‘90, la scurt timp, a decis să treacă de graniţa informării şi să participe activ la viaţa politică din Romånia, pentru ca mai apoi să se alăture colegilor săi romåni din Parlamentul European. Activă în special pe partea socio-economică a Legislativului de la Bruxelles, Corina Creţu ne-a explicat că printre preocupările sale majore se află protejarea numărului extrem de mare al romånilor care au ales să muncească în afara frontierelor Romåniei, dar în interiorul celor ale Uniunii Europene. În această direcţie, ea ne-a precizat că a iniţiat, împreună cu încă doi colegi, un proiect de rezoluţie menit să înlesnească accesul muncitorilor romåni pe piaţa forţei de muncă din Europa, în condiţiile în care 9 din 27 de ţări membre UE încă mai menţin restricţii de muncă pentru lucrătorii romåni şi bulgari. Vă invităm să urmăriţi în continuare fragmente ale acestui interviu, pentru ca varianta intergrală să poată fi vizionată pe site-ul web al ziarului „Curentul“, la adresa www.curentul.ro:

- Doamna Corina Creţu, spuneţi-ne, vă rog, care sunt priorităţile mandatului dumneavoastră şi pe ce teme insistaţi în Parlamentul European?

- În primul rând, aş dori să vă spun că sunt vicepreşedinte al Comisiei de Dezvoltare a PE, iar acest lucru presupune întărirea relaţiilor cu ţările în curs de dezvoltare şi, din acest punct de vedere, ne axăm pe ţările cele mai afectate, iar Haiti este un bun exemplu în acest sens. De asemenea, avem o situaţie specială şi în teritoriile palestiniene pe ordinea de zi. Aş mai vrea să precizez că sunt membru supleant în Comisia de Muncă şi Afaceri Sociale, iar aici mi-am concentrat atenţia pe ridicarea barierelor de pe piaţa muncii pentru lucrătorii români şi bulgari. Chiar am iniţiat un proiect în această direcţie împreună cu colegii mei europarlamentari Daciana Sârbu şi Ioan Enciu. Am făcut un proiect de rezoluţie care, sperăm noi, să întrunească jumătate plus unu din numărul total al europarlamentarilor (736 de eurodeputaţi numără în prezent PE - n.r.) pentru a deveni mai apoi poziţia oficială a PE asupra acestei chestiuni. Este vorba de ridicarea restricţiilor pe piaţa muncii, pentru că din 27 de ţări membre ale UE, 9 dintre ele mai menţin încă restricţii pentru muncitorii români şi bulgari. Aceasta cred că este o chestiune extrem de importantă la care ar trebui să ne aliniem cu toţii. Mai fac parte şi din delegaţia PE pentru relaţia cu SUA, unde problema vizelor pentru intrarea pe teritoriul acestei ţări ne vizează în mod direct, dar şi relaţiile în sens mai larg între UE şi SUA.

- Credeţi că este posibil să intrăm în viitorul apropiat în acel program Visa Waiver?

- Din păcate, România este una dintre ţările cu cea mai mare rată de respingere, iar în ultimii ani această cifră mai mult a crescut decât să scadă. Totuşi, cred că este încurajator şi pentru noi faptul că Grecia îşi rezolvă deja această chestiune, iar noi am insistat la Bruxelles ca UE să fie mult mai solidară şi mai vocală în apărarea intereselor noastre şi cred că UE trebuie să aibă o poziţie mult întărită pentru ca membrele ei să aibă parte de un tratament egal din partea Washingtonului. Am primit, bineînţeles, şi reproşuri din partea UE, cum că unele ţări încearcă să îşi rezolve pe cale bilaterală aceste probleme făcând tot feluri de înţelegeri cu SUA şi atunci solidaritatea UE este inutilă. Dar eu cred că este important să insistăm pe această chestiune. Totul depinde de Congresul SUA care este destul de rigid în această privinţă a primirii de noi persoane în ţară.

- Ştim că PE a primit recent o petiţie din partea unui ONG italian prin care se cerea ca România să ridice o parte din restricţiile impuse pentru piaţa adopţiilor. Ce ne puteţi spune despre acest lucru?

- Acea petiţie a fost respinsă de către PE. Colegul meu Victor Boştinaru face parte din Comisia de Petiţii şi s-a ocupat de acest subiect, dar, din câte am înţeles, acest demers a avut un scop mai mult comercial, dacă îi pot spune aşa. Cred că este foarte important ca şi copiii români să fie cât mai protejaţi de legislaţie. Noi ne supunem normelor europene, presiuni în acest sens au fost şi vor mai fi, şi, din păcate, cred că este o afacere foarte profitabilă. Nu doresc să fac nimănui procese de intenţie, dar atâta timp cât se poate asigura copiilor un viitor aici în ţară este foarte important ca ei să rămână aici. Totuşi, dacă sunt cazuri de adopţie, ele trebuie să se realizeze foarte clar şi transparent. În Parlamentul European a fost o voce importantă în acest sens, în persoana doamnei baronese Emma Nicholson, care am înţeles că se ocupă şi acum de această problemă, dar de la Londra. Respingerea petiţiei formulate de „Amici dei bambini“ a fost un succes al Comisiei de Petiţii a PE.

- Doamna Creţu, aţi fost jurnalistă, vă este dor de meseria asta? Vă gândiţi că aţi putea reveni vreodată în branşă?

- Nu, nu mă mai gândesc la acest lucru, dar îmi face plăcere să scriu şi colaborez şi acum cu presa. Mai am şi un blog personal pe care scriu destul de des. Mai trimit şi acum materiale la ziare, dar cred că perioada aceea a fost foarte potrivită vârstei pe care o aveam atunci. De abia terminasem facultatea, imediat după Revoluţie, şi poate era şi o altă atmosferă. Acum, toată lumea este pe cont propriu, atunci, eram aşa un fel de mare familie şi parcă atunci erau şi pasiuni politice mult mai mari. Am învăţat meserie şi mi-a plăcut foarte mult. Dacă m-aţi fi întrebat dacă voi ajunge în politică v-aş fi răspuns că este exclus. Dar în viaţă e bine să nu spui niciodată „niciodată“, pentru că nu ştii ce se poate întâmpla. Poate doar să colaborez, dar să fiu, ca să zic aşa, cu carte de muncă, nu prea mă mai văd în această postură.

- Ce faceţi cu timpul liber, să spunem, mergeţi la shopping ca majoritatea femeilor?

- Am avut o perioadă când eram observator, când nu aveam drept de vot sau să iau cuvântul, practic, eram mult mai liberă. Aceea a fost şi perioada în care am vizitat mai mult oraşe ca Brugge sau Anvers. Acum, cred că m-am implicat în multe proiecte şi nu mai am timp de nimic. Doar când primim grupuri de vizitatori. Săptămâna aceasta am un grup de la Zalău şi atunci ies cu ei la o masă şi de abia atunci ajung şi eu în Grand Place (centrul turistic al Bruxelles-ului, n.r.). Am preluat şi această sarcină de secretar internaţional şi, practic, acest lucru este o muncă în plus aici în Bucureşti, deci este destul de limitat timpul şi am devenit, din cauza oboselii probabil, mult mai statică, dacă pot spune aşa. Oricum, când e vreme frumoasă, merită să te plimbi la Bruxelles.

- Dar unde vă place să vă faceţi cumpărăturile, la Bruxelles sau la Bucureşti?

- Sincer, cred că le fac mai mult din magazinele din aeroport, pentru că există acel timp de aşteptare care trebuie consumat. Oricum, preţurile sunt mai mici acolo (la Bruxelles - n.r.) şi la haine, şi la alte obiecte cosmetice, de exemplu. Totuşi, şi preţurile de pe Aeroportul din Bucureşti sunt mai bune decât pe altele similare.

- Doamna Creţu, sunt semne de ieşire din criză pentru UE, în general, şi România, în special?

- Cred că ţările UE nu pot fi evaluate ca un tot unitar pentru că statele din vestul Europei au fost cele mai afectate, dar ele ies deja din criză, pe când, în opinia mea, România mai avea încă de tras cel puţin 2-3 ani cu mari sacrificii şi apoi vor începe oricum dările către organismele internaţionale, care sunt, după cum ştiţi, cele mai mari din istoria României. Mi se pare că aceşti bani împrumutaţi nu se văd în economia României. Vorbim, totuşi, de 10 miliarde de euro de la FMI sau Banca Mondială şi nu mi se pare că se văd în mod corespunzător în economia României. Va fi o povară care va fi dusă inclusiv de generaţiile viitoare, pentru că o astfel de sumă imensă va trebui plătită tot din bani publici. Am o mare admiraţie pentru ţări ca Bulgaria sau Polonia pentru că au strâns din dinţi şi au mers mai departe. Noi nu am făcut decât să amânăm cumva efectele crizei, poate pentru că a fost şi an electoral, dar cred că trebuia să avem un dialog mai larg despre consecinţele acestui împrumut. Este foarte important să avem o viziune pe termen lung, cred că asta ne lipseşte. Poate ar trebui să lăsăm puţin politica şi să le permitem economiştilor să îşi facă treaba. Ar fi mai bine să existe mai puţine scandaluri politice pentru că până la urmă este în joc viaţa românului de zi cu zi.

- Are UE vreo strategie pentru integrarea rromilor?

- Există o strategie care a fost adoptată acum vreo doi ani. Totuşi, roadele ei s-au văzut mai puţin. Este clar că este o problemă care depăşeste graniţele unei singure ţări. Este nevoie de o strategie comună, pentru că este vorba de o comunitate care are cu totul alte obiceiuri, pentru care e nevoie de o nouă viziune. Părerea mea este că s-au făcut paşi importanţi, dar, legat de ce se întâmplă în Italia, cred că este nevoie ca şi ţiganii să se supună legilor ţării respective. Totuşi, dacă cineva comite o infracţiune, trebuie să plătească indiferent de etnie. Sunt multe discriminări şi multe prejudecăţi, atât la adresa ţiganilor, cât şi a românilor. Noi am fost recent la o conferinţă la Paris şi am văzut în tren acele afişe care avertizau călătorii despre „hoţii români“ şi am fost foarte vocali în PE împotriva lor. Din păcate, s-au format unele prejudecăţi în privinţa românilor. Chiar îmi spunea un coleg spaniol cum că a avut loc un jaf la o bancă în Spania, iar televiziunile relatau că este vorba despre români după modul în care s-a acţionat. S-a dovedit, un pic mai târziu, că erau albanezi. Deci iată că există astfel de prejudecăţi. Este de datoria noastră să luptăm pentru acest lucru, pentru că singuri ne-am făcut acest „renume“. Este adevărat că astfel de tendinţe extremiste sunt alimentate şi de criza economică, iar străinii, printre care şi românii, sunt primii afectaţi de disponibilizări. Trebuie să luptăm pentru ei, pentru că au drepturi la fel ca şi ceilalţi cetăţeni europeni. Sunt destui politicieni şi ziarişti în România care vorbesc despre statutul emigranţilor, când noi suntem cetăţeni europeni cu drepturi depline. Îmi vine în minte acum, probabil şi de la tragedie, exemplul Poloniei, iar domnul Kaczinsky a devenit incomod la Bruxelles tocmai pentru că bătea cu pumnul în masă când venea vorba de interesele ţării sale. La fel trebuie să luptăm şi noi pentru nevoiele românilor. Pe lângă problema rromilor, există şi altele, poate mai importante, cum ar fi cea a satului românesc, care nu se compară nici pe departe cu unul din Franţa, spre exemplu. Totuşi, oricât de muncitori am fi noi acolo, nu putem substitui politica naţională, iar ajutorul trebuie să vină şi de la Bucureşti în aceste privinţe.

- Despre Strategia UE pentru Dunăre ce ne puteţi spune? Care sunt beneficiile pentru România?

- Este o bătălie care s-a dat în Parlamentul European. Vă pot spune că Adriana Ţicău, colega mea, se ocupă foarte mult de acest proiect şi face parte din acel grup de lucru pentru această strategie. De asemenea, ea este şi vicepreşedinta Comisiei de Transporturi din PE. Din câte ştiu, dânsa doreşte să organizeze la Bruxelles o întâlnire cu toţi primarii din oraşele-porturi riverane Dunării din ţara noastră. Ridicarea nivelul economic pentru aceste oraşe nu poate fi decât în beneficiul României.

- Cum doreşte UE să se implice în rezolvarea conflictului israeliano-palestinian? Este poziţia UE favorabilă creării statului Palestina?

- Eu cred că nu mai există factor politic care să nu mai agreeze ideea creării a două state diferite, respectiv Israel şi Palestina. Pe 22 martie, chiar am prezidat o întâlnire pe acest subiect, la care l-am avut invitat pe fostul premier britanic Tony Blair, care este în acelaşi timp şi reprezentantul Cvartetului pentru Orientul Mijlociu. Aş vrea să vă spun că Uniunea Europeană este cel mai important donator pentru palestinieni, cu peste un miliard de euro donaţi anual, bani care s-au dus în infrastructură, educaţie sau locuinţe, fonduri care au fost suportate practic din bani publici, iar din cauza conflictului din Fåşia Gaza de la începutul anului 2009, aceste proiecte au rămas în aer. În opinia mea, cred că UE nu îşi joacă rolul de cel mai important jucător în acest dosar, pentru că e clar faptul că în plan politic SUA sunt mult mai active, deşi noi (UE - n.r.) suntem cel mai important donator. UE nu ştie să joace rolul principal în această problemă, şi, la fel ca şi în cazul Haiti, şefa diplomaţiei europene, Catherine Ashton, a fost criticată la Bruxelles. Şi acolo, UE a fost cel mai mare donator, dar cei care s-au văzut mai mult au fost americanii. Revenind, impresia mea este că în Parlamentul European s-a format deja o majoritate pro-palestiniană. Sunt foarte mulţi colegi care spun că au în circumscripţii comunităţi de palestinieni şi arabi în general şi nu duce la nimic bun această radicalizare a poziţiilor de ambele părţi. Spun asta pentru că rachetele dinspre teritoriile palestiniene nu încetează şi la fel şi construirea de locuinţe de către israelieni în teritoriile ocupate. În prezent, este o situaţie fără soluţie. Este importantă de asemenea şi reconcilierea în sânul palestinienilor între Hamas şi Fatah pentru a se continua negocierile cu Israelul, pentru că unii recunosc statul Israel, alţii nu. La începutul lunii mai, o delegaţie a PE va merge în Israel şi Fâşia Gaza.

- S-a împlinit recent un an de la violenţele din Republica Moldova, atunci când tinerii de peste Prut au ieşit în stradă pentru a alege pentru ţara lor un destin european. Suferinţa şi bătăile îndurate pentru acest deziderat au avut şi au ecou şi la Bruxelles?

- Bineînţeles, după cum spuneaţi, este un deziderat naţional, iar solidaritatea noastră este firească pentru cetăţenii de peste Prut, poporul-frate, ca să spun aşa. Ideea ar fi ca România să sprijine în continuare Republica Moldova şi ca, până în 2014, Chişinăul să implementeze cât mai multe reforme. Vreau să vă spun că noul guvern al Republicii Moldova face o bună impresie la Bruxelles şi cred că acest lucru este de asemenea foarte important. Vreau să vă spun că este datoria noastră să ajutăm Republica Moldova şi fiecare (dintre europdeputaţii români - n.r.) face ce poate în acest sens în comisiile în care activează şi nu cred că există o diferenţă între noi (europarlametarii români - n.r.), indiferent de la ce partid suntem.

Leia Mais…

SUA şi Rusia îşi dau mâna pentru pacea nucleară mondială

Noul tratat istoric privind reducerea armelor nucleare strategice, denumit generic START-2 (Strategic Arms Reduction Treaty - n. red.), care urmează să fie semnat azi, la Praga, de liderul SUA, Barack Obama, şi omologul său, Dmitri Medvedev, se doreşte a fi piatra de temelie a noii relaţii bilaterale dintre foştii adversari ai Războiului Rece. Nu numai că documentul acesta va fi concretizarea în scris a termenului de „resetare“ a relaţiilor ruso-americane de care vorbea Obama la începutul mandatului său, dar va însemna şi o reaşezare a ordinii nucleare la nivel global, deoarece evenimentul semnării noului tratat START-2 va fi urmat de unul similar, peste Ocean, săptămâna viitoare la Washington, reuniune la care şi-au anunţat participarea 47 de state, printre care majoritatea puterilor nucleare mondiale. Importanţa acestui nou tratat este cu atât mai mare cu cât SUA şi Rusia deţin împreună un procent de 95% din potenţialul nuclear mondial, potrivit analiştilor militari internaţionali. Conform noii înţelegeri, ruşii şi americanii vor trebui să îşi reducă până la o treime (circa 1.550) numărul armelor nucleare aflate în silozurile fiecărei ţări, arsenal acumulat în aproximativ jumătate de secol în timpul cursei înarmărilor din timpul Războiului Rece. Noul tratat va avea ca misiune distrugerea, pe o durată de circa zece ani, a nu mai puţin de 3.500 de focoase nucleare de ambele părţi semnatare, în ideea unei parităţi privind armele nucleare.

De la Războiul Rece la războiul antiterorism

Ideea reducerii imensului arsenal nuclear agonisit de cele două superputeri mondiale nu este una nouă. Noul tratat îşi are originile în Tratatul Antibalistic (ABM - Anti-Ballistic Missile) din 1972, document întocmit în logica Războiul Rece, prin care se garanta distrugerea reciprocă de arsenal nuclear, în ideea că astfel cursa înarmărilor va fi oprită, iar războiul va fi descurajat, fapt ce s-a şi întâmplat. Eforturile dezarmării nucleare au continuat în luna iulie a anului 1991, cu câteva luni înaintea căderii Uniunii Sovietice, odată cu semnarea tratatului START-1. La acea vreme, cele două părţi se angajau să înjumătăţească arsenalul nuclear la 3.000-3.500 de focoase, pe parcursul următorilor şapte ani. Din cauza perturbărilor create de prăbuşirea fostului bloc sovietic, acordul a intrat în vigoare în luna decembrie a lui 2004 şi a avut un termen de valabilitate de 15 ani, expirând pe 5 decembrie 2009. De asemenea, noul tratat se doreşte a fi îndreptat împotriva terorismului, în baza unor rapoarte ale diferitelor instituţii de informaţii care vorbesc despre posibilitatea ca armele nucleare să pice în mâinile unor actori nonstatali.

Potenţialul nuclear

Liderul de la Casa Albă, Barack Obama, a anunţat, în urmă cu câteva zile, în cadrul unui interviu pentru „New York Times“, că SUA îşi va restrânge condiţiile în care va putea folosi arma atomică potrivit noii doctrine nucleare a ţării. Într-un bilanţ al „Bulletin of Atomic Scientists“, un institut înfiinţat în 1945 de creatorii bombei atomice americane, se concluzionează că arsenalul nuclear al SUA se ridică la 2.200 de focoase nucleare „operaţionale“ şi 2.500 care pot fi activate dacă este necesar. Pe lângă acestea, Washington-ul are la dispoziţie 500 de ogive nucleare cu rază scurtă de acţiune, disclocate în bazele NATO din Europa, fapt ce oferă SUA avantajul de a putea lovi ţinte aflate pe întreg mapamondul. De asemenea, forţele armate americane posedă 450 de rachete balistice intercontinentale (ICBM) Minuteman III, cu o rază de acţiune de 5.500 de kilometri, echipate cu focoase nucleare unice sau multiple (capabile să atace mai multe ţinte). SUA deţine 14 submarine nucleare americane de clasă Ohio, lansatoare de proiectile care transportă 288 de rachete balistice sau 1.152 de ogive nucleare. Submarinele sunt echipate cu rachete Trident II D5 (produse de compania americană Lockheed Martin, care va livra României lotul de avioane F-16), având o putere ce poate atinge 455 de kilotone (de aproximativ 30 de ori forţa bombei lansate asupra oraşului Hiroshima).

continuare la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010040942059/In-lume/SUA-si-Rusia-isi-dau-mana-pentru-pacea-nucleara-mondiala.html

Leia Mais…

Portret de europarlamentar: Ramona Mănescu

„O singură dată doar am reuşit să vizitez Bruxelles-ul“

Rubrica săptămânală „Portret de europarlamentar“ a ajuns la cea de a treia ediţie, în care am decis să prezentăm, prin rotaţie, activitatea Ramonei Mănescu, eurodeputat PNL afiliat Grupului politic al Alianţei Democraţilor şi Liberalilor pentru Europa (ALDE). Ramona Mănescu este coordonatorul ALDE în Comisia pentru Dezvoltare Regională a Parlamentului European (REGI), dar şi raportor ALDE pe probleme ce ţin de simplificarea cerinţelor privind utilizarea fondurilor europene sau dobândirea coeziunii teritoriale, sociale şi economice în cadrul UE. De asemenea, eurodeputatul român deţine poziţia de membru supleant în Comisia pentru Cultură şi Educaţie şi este vicepreşedinte la două intergrupuri, Urban şi Tineret. Din perspectiva acestei poziţii, Ramona Mănescu s-a ocupat de accesul tinerilor la piaţa de muncă şi consolidarea formării lor profesionale sau implementarea programelor de educaţie şi formare pentru 2010. În cadrul luărilor de poziţie în PE, europarlamentarul român s-a preocupat de promovarea Strategiei UE pentru Dunăre şi de promovarea bunei guvernanţe în chestiuni fiscale. Problema romilor este de asemenea în atenţia europarlamentarului român care ne-a declarat că a ridicat, în faţa Comisiei Europene, problema integrării acestora prin intermediul programelor de includere a romilor în ţări care au accesat fonduri importante pentru astfel de programe, state precum Marea Britanie, Franţa sau Italia. Ramona Mănescu a pus în discuţie problema ca rezultatele acestor programe să fie făcute publice în mod transparent de către statele care accesează astfel de fonduri pentru a se putea monitoriza rezultatele. În centrul preocupărilor sale, se află totodată şi dezvoltarea regiunii Dunării, în special segmentul românesc al acestui fluviu. Strategia UE pentru Dunăre vizează o ridicare a nivelului de trai pentru toate zonele de pe cursul Dunării, prin dezvoltarea unui sistem integrat pe toate nivelurile - economic, social şi cultural. Dânsa ne-a mai vorbit şi despre problema integrării Republicii Moldova în UE, dar şi despre pasiunea sa pentru maşini puternice. Vă lăsăm să urmăriţi în continuare mini-interviul cu eurodeputatul Ramona Mănescu, pentru ca varianta intergrală a acestui material poate fi vizionată pe site-ul nostru, www.curentul.ro:

- Doamnă, spuneţi pe propriul site despre dumneavoastră că sunteţi un europarlamentar prin excelenţă. Explicaţi-ne mai mult, vă rog, ce înseamnă acest lucru!

- Mă refeream în special la faptul că majoritatea colegilor mei europarlamentari au ajuns la Bruxelles din Parlamentul naţional, deci aveau un traseu în Legislativul naţional. Toată pregătirea mea şi tot background-ul meu politic m-au recomandat pentru acest post. Din primul moment când am decis să mă implic în politică am facut-o pe această dimensiune a relaţiilor internaţionale, ca dovadă am şi fost vicepreşedinte a Internaţionalei Liberale, am lucrat foarte mult în această zonă cu instituţiile europene, cu mult înainte ca România să devină membru al Uniunii Europene.

- Mai exact de când?

- Din 1996. Până în ‘96 am activat la organizaţia de tineret a Partidului Liberal, fie la Constanţa, apoi la Bucureşti. Am avut practic un parcurs normal, fără să ard etape. Poate şi din această cauză mă simt confortabil aici unde sunt şi sunt sigură că pot performa.

- Spuneţi-mi dacă există vreo reţetă de succes pentru a ajunge europarlamentar. Ce ar trebui, de exemplu, să facă un membru de partid pentru a fi înscris pe acele liste de vot?

- Cu siguranţă. Dacă mă gândesc la experienţa mea, cred că reţeta succesului e dorinţa de a-ţi demonstra calităţile, apoi este vorba de perseverenţă, pentru că în politică dacă nu eşti perseverent şi dacă nu îţi urmezi idealurile, nu reuşesti să îţi atingi obiectivele. Eu cred că dacă îţi dovedeşti experienţa şi expertiza pe acest domeniu, atunci poţi spune că acestea sunt ingredientele unei astfel de reţete a succesului.

- Ce faceţi în timpul liber, fie la Strasbourg, fie la Bruxelles? Aveţi timp liber?

- Aş vrea. Mi-e şi ruşine să recunosc că nu am reuşit să ajung la un spectacol. Nu am reuşit să văd o piesă de teatru în Bruxelles. O singură dată am reuşit să vizitez Bruxelles-ul. Într-un weekend a venit familia la mine şi ne-am urcat într-un autobuz din acela care face turul oraşului. Noroc cu ei că am reuşit şi eu să văd Bruxelles-ul în întregime. Timp liber nu prea am pentru că am vrut să demonstrez foarte mult că merit să fiu aici. Poate când eşti şi tânăr, şi femeie vrei să demonstrezi mai mult pentru că, să fim cinstiţi, dacă în România eşti tânăr şi mai eşti şi femeie nu reprezintă neapărat avantaje. Poate şi din această cauză m-am angajat în foarte multe proiecte.

- Practic, nu prea aveţi timp liber, să spunem, să mergeţi la cumpărături?

- Nu prea. Doar dacă rămân şi în weekend la Bruxelles. Noi trebuie să fim la fel de mult şi în ţară pentru a ţine legătura cu colegii, cu oamenii din teritoriu... Este delicat, noi suntem aici pentru România, nu pentru altceva.

- Doamna Mănescu, ce hobby-uri are un europarlamentar, dumneavoastră ce hobby-uri aveţi?

- Îmi place foarte mult să pilotez maşini. Particip şi la tot felul de raliuri, teste pe diferite tipuri de maşini, derapaje controlate, fie pe gheaţă, fie pe uscat.

- Aceste lucruri le faceţi în ţară?

- Am participat şi în ţară, şi în străinătate, de exemplu în Finlanda, pe lacuri îngheţate.

- Dar de unde o astfel de pasiune?

- Îmi place foarte mult să conduc şi pentru mine a merge cu maşina este o relaxare. Încet-încet, am descoperit că pot face mai mult şi pot participa la raliuri sau la teste.

- Acum, că m-aţi făcut curios, ce maşină deţineţi?

- Am un XC-90 (Volvo - n.r.). Este o maşină foarte cuminte de familie şi apreciez că este de siguranţă pentru copii în special. La teste şi alte competiţii particip pe Audi sau pe Porsche. Pe Volvo nu poţi face derapaje controlate. Nici măcar nu poţi să derapezi cu el.

- Voiam să vă întreb mai multe despre premiul pentru europarlamentarul anului la secţiunea Educaţie-Cultură pe care l-aţi primit în 2008?

- A fost o surpriză foarte mare şi în acelaşi timp plăcută, mai ales că trecuseră doar nouă luni de când eram în Parlament. Acest premiu este foarte râvnit în rândul europarlamentarilor, mai ales în condiţiile în care suntem foarte bine monitorizaţi de ONG-uri şi mass-media. Cei nominalizaţi sunt votaţi chiar de europarlamentari şi a fost o surpriză foarte mare să mă regăsesc prin cei trei nominalizaţi la secţiunea Educaţie şi Cultură.

- Vă aşteptaţi la acest premiu?

- Nu mă aşteptam. Într-adevăr avusesem rapoarte, avusesem un mare succes cu o declaraţie scrisă care a fost votată în Parlament, deci făcusem câteva lucruri foarte bune, însă obişnuită cu ce se întâmplă în ţară şi în general cu faptul că nimeni nu vede sau apreciază când faci ceva bun, poate şi de asta a fost o surpriză aşa de mare. Poate a contat şi faptul că fiind noi veniţi în PE, eram mai entuziaşti şi mai muncitori decât cei mai vechi pentru că doream să demonstrăm că merităm să fim acolo.

- A mai primit vreun europarlamentar român un premiu similar?

- Nu, până acum nu a mai primit nimeni.

- Am observat că promovaţi proiectele România - Poarta Estică a Europei, Sportul - fenomen de masă în România şi European Youth Voice. Ce ne puteţi spune pe scurt despre acestea?

- Acestea sunt proiecte care le-am început în mandatul trecut, dar pot să vă spun foarte bine şi despre unul nou la care lucrăm intens şi pe care l-am trecut prin Parlament, şi anume Strategia UE pentru Dunăre, pentru care sperăm să obţinem şi un buget pe măsură. Acest proiect este important deoarece are un precedent foarte reuşit în zona statelor de la Marea Baltică. Aceste ţări au reuşit să primească un buget consistent anual pentru dezvoltarea zonei. Tot aşa am reuşit şi noi realizarea acestei Strategii pentru Dunăre. Parlamentul a votat deja această strategie şi acum Comisia Europeană are datoria să o pună în practică, iar noi vom încerca să introducem în bugetul pe 2010 o sumă cât mai consistentă pentru acest proiect. Eu sunt şi raportor pe acest proiect, aşa că voi încerca să asigur un buget corespunzător.

- Nu vă e frică că acest proiect ar putea fi sortit eşecului, aşa cum s-a întâmplat cu Sinergia Mării Negre?

- Acel proiect este unul al Consiliului Europei (organism care întruneşte toţi preşedinţii şi şefii de guverne din Europa - n.r.), deci nu este unul al Uniunii Europene - al Parlamentului sau al Comisiei. Acela are cu totul alte fonduri alocate şi cu totul alte obiective. Noi avem alte obiective şi alte instrumente. Odată aprobată această strategie, vă spun că toate fondurile alocate statelor riverane Dunării vor fi concentrate pe dezvoltarea transportului pe Dunăre între Marea Neagră şi interiorul UE, dezvoltarea porturilor de pe Dunăre şi a transportului intermodal. Asta ce înseamnă... dacă de exemplu, să zicem, la Calafat se dezvoltă porturile, se vor dezvolta automat şi puncte de depozitare, zone de triere sau terminale auto şi feroviare. Acest lucru înseamnă, practic, locuri de muncă şi dezvoltarea oraşului. Fonduri pentru această strategie există, sunt fondurile structurale pe de o parte, şi există politica de vecinătate, şi aici mă refer la ţări ca Ucraina, Moldova, Bosnia Herţegovina, şi mai există şi acel buget de care vă spuneam un pic mai înainte, pe care dorim să îl alocăm acestei strategii.

- Practic, o să vă bazaţi pe bani mai mulţi?

- Da, pe bani mai mulţi şi pe o strategie integrată abordată la o scară mai mare.

- Credeţi că prestigiul României va creşte odată cu această iniţiativă care este pur romånească?

- Eu cred că va creşte prestigiul României, dar, mai mult decåt atât, oraşele româneşti de pe Dunăre se vor dezvolta şi asta este important. Crearea de avantaje pentru România sunt acele aspecte de care v-am vorbit: crearea de locuri de muncă odată cu dezvoltarea oraşelor riverane Dunării şi, în final, creşterea per ansamblu a întregii regiuni a Dunării. Un segment la fel de important din această strategie este de asemenea Delta Dunării. Eu cred că România va primi mult mai mulţi bani, deoarece se doreşte axarea pe dezvoltarea „energiei verzi“ şi a păstrării unui mediu cât mai curat.

- Vorbim aici de centralele eoliene din Dobrogea?

- Fie vorbim de acele centrale eoliene, dar mai ales despre poluarea de pe Dunăre, deci tot ce se strânge din Germania până în Marea Neagră afectează în principal Delta Dunării. Este o şansă acum pentru România de a rezolva şi această problemă.

- Sunteţi preocupată de activităţile legate de tineret. Spuneţi-ne, vă rog, ce proiecte aveţi pe acest subiect şi m-ar interesa, cu precădere, cele destinate tinerilor din România?

- Dacă vorbim de proiecte pentru tineret, şi mă refer aici la construcţia de săli de sport, reabilitări termice, trebuie să discutăm despre proiecte ale căror fonduri trebuie accesate de către stat, respectiv de Ministerul Educaţiei. Aici este problema, fonduri există, dar din păcate nu le accesăm.

- Cum calificaţi starea educaţiei din România şi ce ar trebui făcut pentru reformarea acestui sistem în România, poate şi cu sprijin european, şi mă refer aici în special la accesarea de fonduri europene şi oportunităţile tinerilor de a studia în ţările Uniunii Europene.

- Există aceste programe de mobilitate europeană prin care elevi şi studenţi de oriunde din Europa pot studia în orice ţară a UE. Aici ţine foarte mult de licee şi universităţi. Practic, universităţile au autonomie şi nimeni nu le poate impune cu cine să facă parteneriate sau schimburi de experienţă în acest sens. Pe de altă parte, liceele şi şcolile sunt sub directa îndrumare a Ministerului Educaţiei şi sunt legate de Inspectorate care ar trebui să fie liantul pentru acest sistem de „înfrăţire“ cu instituţiile omoloage din ţările UE. Dacă este să vorbim de reformarea sistemului de educaţie, nu cred că există vreun model european. Din punct de vedere al educaţiei, abordarea naţională primează pentru că nimeni nu poate impune un model pentru toate ţările. Fiecare stat trebuie să îşi păstreze particularităţile şi identitatea naţională şi să păstreze din propriul sistem ceea ce are bun pentru a putea valorifica cât mai bine acest lucru. Nu putem fi toţi nemţi sau francezi, nici nu trebuie!

- Apropo de păstrarea identităţii, există un plan pentru integrarea romilor? Există şi fonduri pentru acest lucru?

- Da, există o strategie care a fost votată la începutul lunii ianuarie în PE. De ani de zile se discută necesitatea unei strategii care să rezolve această problemă. Vorbim aici de cea mai mare comunitate etnică cu peste 10 milioane de suflete, practic un neam fără stat.

- Cu toate acestea, există voci puternice precum Franţa care ne zic să ne ţinem ţiganii acasă şi să îi integrăm.

- Nimeni nu ne poate cere acest lucru, romii sunt şi ei cetăţeni europeni şi nimeni nu le poate interzice accesul la libera circulaţie prin Europa. Atunci când s-a acceptat această strategie, s-a acceptat şi faptul că este o problemă europeană, nu o problemă românească, sau ungurească, sau bulgărească. Deci este o problemă europeană. Primul pas a fost rezolvat, acum există o altă chestiune, şi de aceea am interpelat Comisia Europeană. Franţa, Spania şi Marea Britanie au primit fonduri pentru programe de integrare a romilor şi, totuşi, ţiganii trăiesc în nişte condiţii mizere în acele tabere la marginea oraşelor. Aţi văzut cum arată... nu se poate trăi acolo. Interpelarea mea a mers în această direcţie: „Domnilor de la Comisie, aţi alocat fonduri pentru Italia, de exemplu, aţi făcut o evaluare a rezultatelor în ultima perioadă? Ce buget aţi alocat pentru romii din Italia şi care au fost rezultatele? Au fost utilizaţi eficient banii sau nu?“. Şi atunci, dacă acei bani nu au fost utilizaţi corect şi pentru ce trebuia, cred că italienii nu le mai pot pretinde romilor să nu mai meargă la cerşit, de exemplu.

- Din câte ştim noi, Italia a construit recent la periferia Romei o astfel de tabără pentru romi în sistem de semiînchisoare, unde există barieră la poartă şi camere de luat vederi care să îi supravegheze.

- Ştiu, integrarea nu înseamnă tabără şi nu înseamnă enclavizare. Ceea ce face Italia nu este un model de integrare. Este bine totuşi că s-a făcut un prim pas, şi anume de acceptare a faptului că există o problemă. S-a acceptat ideea unei strategii, şi sigur că da, alocarea de fonduri şi monitorizarea, şi evaluarea în final a eficienţei utilizării acestor fonduri.

- Ştiţi, cumva, este vorba de o sumă anume?

- Încă nu s-a stabilit o astfel de sumă. Până acum nu au fost sume alocate special pentru romi, ci în general pentru imigranţi, care constau în ajutoare sociale. Un fel de fond comun pentru orice imigrant, nu numai pentru romi.

- Care sunt şansele Republicii Moldova de a adera la UE şi care sunt paşii care trebuie făcuţi?

- Republica Moldova face parte deja din aceasta politică de vecinătate.

- Credeţi că vom reuşi includerea RM în acel pachet al ţărilor din regiunea Balcanilor de Vest?

- Cred că da, însă timing-ul pentru fiecare ţară din acest pachet va fi diferit. Serbia are un avans, Bosnia şi Herţegovina la fel, nu mai vorbim de Croaţia care este tratată deja precum cel mai nou membru al UE. România trebuie să sprijine Moldova să intre în proces de preaderare, dar nu depinde numai de noi, ci şi de Chişinău. Trebuie să dovedească semnale clare de reformă şi democratizare, respectarea drepturilor, lucruri care încă nu sunt foarte vizibile. Sunt un pic departe, dar acesta este drumul care trebuie urmat, iar noi trebuie să îi sprijinim.

- Ce se întâmplă cu Turcia în această direcţie?

- Turcia este un caz aparte. Părerile sunt împărţite. Sunt mulţi care doresc integrarea Turciei, dar există şi voci puternice care nu doresc acest lucru. Totuşi, acolo prevalează lipsa unor libertăţi şi drepturi care sunt fundamentale pentru modelul european de democraţie. În aceste condiţii, este greu de anticipat. Este o situaţie un pic paradoxală pentru că, din punct de vedere economic, Turcia îndeplineşte criteriile aderării, dar problema ţine de respectarea libertăţilor de tot felul. Dacă creezi un predecent şi Turcia este admisă chiar şi cu aceste probleme, apare chestiunea de dublu standard. Atunci, mulţi îşi vor pune întrebarea de ce au fost obligaţi la multe reforme şi schimbări, uneori chiar exagerat, şi de ce Turcia să nu fie supusă la acelaşi tratament.

vezi si la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010022640375/Actualitate/O-singura-data-am-reusit-sa-vizitez-Bruxelles-ul.html?mosmsg=Comment+saved+to+content+item!+If+the+comment+is+not+related+to+the+topic%2C+it+will+be+deleted.

Leia Mais…

S.O.S. Angela Merkel: salvati Grecia de la faliment

Cancelarul german cheama cele 16 tari din zona euro sa acorde sprijin economiei elene ajunsa in stare critica. Germania, locomotiva Uniunii Europene, face presiuni asupra noului Guvern socialist de la Atena sa puna imediat in aplicare reforme socio-economice draconice pentru a putea face fata colapsului financiar in care se afla acesta tara, situatie care ar putea angrena in aceasta gaura neagra economica si alte state din zona Marii Mediterane. Autoritatile de la Atena risca, in cazul in care situatia nu va fi remediata, sa fie nevoite sa faca fata unor noi violente de strada cauzate de starea economica extrem de grava in care se afla tara.
Sefa Guvernului de la Berlin a facut joi apel la statele membre ale Uniunii Europene sa se implice activ in stoparea efectelor negative care au pus stapanire pe intreaga economie a Greciei. Angela Merkel s-a referit totodata la "responsabilitatea comuna" vizavi de statele membre din zona euro, sugerand ca este necesara punerea unei mai mari presiuni pe guvernele nationale care au probleme bugetare."Daca, spre exemplu, exista probleme cu Pactul de Stabilitate si Crestere intr-o tara si acestea pot fi rezolvate numai prin intermediul reformelor sociale intreprinse in aceste tari, bineinteles ca se ridica o intrebare: ce influenta are Europa asupra parlamentelor nationale pentru ca Europa sa nu poata fi oprita (din dezvoltare - n.red.)", a declarat Merkel in cadrul unui amplu discurs despre starea economiei europene cu prilejul unei intalniri a celei mai mari familii politice europene de centru-dreapta (PPE - n.red.) consumata joi la Bonn.

continuare: http://www.ziua.net/display.php?data=2009-12-12&id=263080

Leia Mais…

Uniunea Europeana imparte bani pentru saracie si poluare

Sefii de state si de guverne ale UE au negociat intens un program pe trei ani de lupta impotriva incalzirii globale prin sprijinirea financiara tarilor sarace, punand in paralel problema depasirii crizei financiare care inca se adanceste in mai multe state europene. Discutiile s-au axat pe teme precum scaderea somajului, strategia UE in Afganistan sau adoptarea Programului Stockholm privind cooperarea in materie de justitie. Liderii Uniunii Europene au convenit acordarea unui sprijin financiar pentru mediu in valoare de 7,2 miliarde de euro, pe o perioada de ani, catre statele sarace reafirmandu-si angajamentul de a reduce cu 30% emisiile de dioxid de carbon pana in 2020, cu conditia ca si alte state puternic industrializate sa adopte masuri asemanatoare. Decizia UE reprezinta rezultatul unei negocieri interne si se doreste a fi un semnal puternic al Uniunii vizavi de discutiile pe care liderii europeni urmeaza sa le poarte cu toate marile puteri mondiale in cadrul summitului ce se desfasoara in paralel la Copenhaga in vederea protejarii planetei de efectele poluarii la nivel global. Acesti bani sunt destinati tarilor in curs de dezvoltare pentru a-si dezvolta economii mai putin poluante si pentru a face fata impactului pe care il prezinta incalzirea globala.

mai mult la: http://www.ziua.net/display.php?data=2009-12-12&id=263081

Leia Mais…

Unde s-a dus cele 2,6 miliarde de euro primite de la UE in 2008?

Asta este intrebarea! Raportul financiar al UE pe 2008 descrie in cifre diferenta dintre ce a cotizat Romania la bugetul UE si ce a primit in plan financiar. Astfel, Romania a contribuit cu 1,217 miliarde euro la bugetul UE in 2008, ceea ce reprezinta 1,1% din veniturile totale ale Uniunii si a primit 2,6 miliarde euro prin diferite programe si instrumente financiare. Raportul mai zice ca banii s-ar fi scurs in Romania pe opt directii: competitivitate, coeziune, resurse naturale, libertate si justitie, "UE ca actor global", administratie, compensatii. Sincer, in niciunul dintre aceste paliere, efectele acestor banii nu se vad. O fi suma prea mica sau poate nu inteleg eu cum se cheltuiesc aceste sume colosale? Cele mai mari sume au fost platite in domeniul "managementului resurselor naturale", o suma ce se ridica la circa un miliard de euro. Pentru asistenta externa furnizata, UE a platit Romaniei 774 milioane euro. Pentru competitivitate si coeziune Romania a primit 36,4 si respectiv 648,5 milioane euro. In acelasi timp, Raportul Comisiei Europene remarca faptul ca "jumatate din statele membre au esuat in valorificarea deplina a potentialului fondurilor structurale si de coeziune pentru perioada de programare 2000-2006. Sumele pe care statele membre le-au pierdut au crescut la 267 milioane de euro, in 2008. Totusi, rata de implementare a proiectelor pentru cele 25 de state membre care au beneficiat de aceste fonduri (fara Bulgaria si Romania) este de 90%. Cipru a cheltuit aproximativ 74% din fonduri si cel mai bine s-au descurcat Austria si Finlanda, cu o rata de absorbtie de 95%. Ratele de absorbtie pentru cadrul financiar 2007-2013 vor fi disponibile la sfarsitul lui 2009", se arata in comunicatul Comisiei Europene. Cei mai mari contributori au fost si in 2008 Germania cu 22,215 miliarde euro, care reprezinta 20% din veniturile totale, Franta cu 18 miliarde de euro si Italia cu 15 miliarde de euro.


Am sa pun aici link-ul de la acest raport al UE: http://ec.europa.eu/budget/library/publications/fin_reports/fin_report_08_en.pdf

Leia Mais…