Se afișează postările cu eticheta Orientul Mijlociu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Orientul Mijlociu. Afișați toate postările

duminică, 14 martie 2010

De ce are nevoie Rusia de Turcia?


Pentru a-si pune in practica ambitiosul plan de a readuce Rusia la masa marilor puteri, daca nu este deja acolo, premierul Vladimir Putin, va avea nevoie de sprijinul unor foste republici sovietice, inca loiale Kremlinului, dar si de sprijinul unor puteri europene precum, Germania, Franta sau Polonia. Cu toate acestea dintr-o asemenea ecuatie nu trebuie exclusa Turcia, un factor geopolitic extrem de important din prisma puntii pe care o reprezinta intre Europa si Asia, dar si spre Orientul Mijlociu, zona unde Moscova are de asemenea interese deosebite, mai ales din prisma consolidarii relatiilor economice cu aceasta parte de lume. Daca in urma cu cativa zeci de ani, Rusia isi stabilea sfera de influenta cu ajutorul tancurilor, Rusia lui Putin a ales o cale mult bine pusa la punct prin atragerea de capital de imagine si simpatie pe calea cooperarii economice. Revenind la Ankara, se poate afirma ca Turcia este una dintre puterile regionale in ascensiune vizibila, tara care incearca sa isi extinda influenta pe fostele coordonate ale Imperiului Otoman. In prezent, autoritatile de la Ankara nu si-au focusat atentia asupra unei anumite regiuni, ci pare mai degraba doreste sa conspecteze intreaga harta de actiune. In contextul dat, eforturile Kremlinul de a stabili o relatie privilegiata cu Ankara s-au axat prin principal pe doua compenente: cea politica si cea economica:

Un efort deosebit facut de Rusia in privinta Turcia a fost sa ii influenteze pe turci sa isi rezolve prolemele cu Armenia, Moscova erijandu-se in mediator in cadrul acestei probleme. In realitate, Armenia este aliat traditional al Rusiei in regiune, cu multe legaturi vechi, inclusiv de ordin religios. La 11 octombrie 2009, Turcia si Armenia semnau, la Zurich, dupa aproape doua secole de incordare, un acord de redeschidere a frontierelor si reluarea relatiilor diplomatice. Semnele reconcilierii se puteau citi vizibil. Dar nu a fost sa fie asa, deoarece SUA nu are niciun interes ca Turcia sa vina pe aceeasi linie cu Armenia si implicit Rusia in aceasta zona. In urma cu circa a saptamana, Congresul american a dat o rezolutie privind “genocidul” armean care a condamnat Turcia pentru masacrarea in 1915-1917 a circa 1,5 milioane de armeni. Aceasta decizie a infuriat la maxim Guvernul de la Ankara care este foarte aproape de ruperea relatiilor diplomatice cu Washigntonul. De un astfel de “avantaj”, nu se poate bucura decat Rusia, Turcia fiind practic avanpostul si cheia NATO la Marea Neagra si totodata o poarta a intereselor europene si americane spre bogatiile energetice ale Caucazului si Asiei Centrale. Astfel, Rusia are doua motive principale pentru care doreste o apropiere cat mai mare de Ankara: 1) sa isi asigure dominatia in regiunea Caucazului si sa se asigure ca Turcia este disponibila sa ii transporte resursele energetice spre Europa si 2) pentru a se asigura ca Turcia nu isi va folosi de control asupra stramtorii Bosfor (castigat in urma semnarii Convetiei de la Montreaux in 1936 – nota mea) dreptul de blocare a comertul rusesc in Marea Neagra, in special exporturile de petrol cu plecare din portul si baza militara a Marinei Ruse de la Novorossisk.

continuarea e la: http://karadeniz-press.ro/kara/de-ce-are-nevoie-rusia-de-turcia/

Leia Mais…

sâmbătă, 17 octombrie 2009

Compromisul Turciei: Orientului Mijlociu pentru Europa?

De multa vreme Parisul se opune si chiar blocheaza initiativele Ankarei de a adera la Uniunea Europeana. Acesta nu este un secret pentru nimeni. Fie ca este vorba de teama de includerea in randurile europenilor a unui aport semnificativ de musulmani, circa 70 de milioane, fie ca este vorba de probleme istorice legate de genocidul armean, cand la 1915-1916, guvernul Junilor turci au deportat si ucis circa un milion armenii din Anatolia. In ultima vreme, se pare ca presedintele francez Nicholas Sarkozy a inteles ca fara Turcia nu isi poate asigura drumul spre Caucaz si Asia Centrala.

Vizita efectuata la 6 octombrie de catre aceasta in Kazahstan, unde a avut convorbiri cu omologul sau kazah, Nursultan Nazarbaev, l-a convins si mai tare. Insotit de o armata de sefi de companii franceze, aproximativ 30, Sarkozy este primul presedinte de la Palatul Elysee care pune piciorul pe pamant kahaz din 1993, cand predecesorul sau, Francois Mitterand, fusese ultima data acolo. Este foarte probabil ca si Nazarbaev sa ii fi sugerat lui Sarkozy o inmuiere a retoricii vizavi de Turcia, tara cu care Kazahstanul se afla in relatii deosebite. Seful de la Elysee s-a conformat iar a doua zi, pe 7 octombrie, la Paris a sosit presedintele turc, Abdullah Gul, care a stat pret de trei zile in capitala Frantei. Foarte amicala, intalnirea dintre cei doi sefi de stat, a debutat cu inaugurarea expozitiei "Bizant la Istanbul: un port, doua continente", ce a fost gazduita la Grand Palais, inainte de intrevederile politice propriu-zise. Prioritatea numarul unu a lui Gul la Paris a fost sa incerce sa modereze pozitia antagonica a Frantei, pe cat este posibil, ca Parisul sa nu se mai opuna vehement aderarii Turciei la UE. "Prioritatea noastra este punerea in practica a acquis-ului comunitar in Turcia. Pe aceasta ne-am focalizat eforturile", declara seful statului turc la plecarea din Ankara. Oficial, francezii sustin o asociere "foarte stransa" intre Ankara si Uniunea Europeana, fara a se ajunge insa la aderare. Ei nu au precizat ce forma ar putea lua un atare parteneriat. Totusi semnele unui troc politic intre Franta si Turcia, incep sa se vada. Rolul de mediator in care Turcia se erija in problemele Orientului Mijlociu incepe sa paleasca. Relatiile Ankarei cu Tel Aviv-ul, vazute de unii ca nefiresti de bune, incep sa se deterioreze. Saptamana trecuta, Ankara a anulat un exercitiu militar international la care urmau sa ia parte piloti israelieni. Ambasadorul turc in Israel a fost imediat chemat sa dea explicatii. Relatiile Turciei musulmane cu Israelul s-au deteriorat de la ofensiva din decembrie-ianuarie impotriva militantilor islamisti din Fasia Gaza, care s-a soldat cu uciderea a sute de civili. Cu toate acestea, ministrul israelian al apararii, Ehud Barak, a declarat insa ca anularea exercitiului comun nu reprezinta un semn al unei deteriorari pe termen lung a relatiilor dintre cele doua state si a tinut sa sublinieze legaturile lor "de lunga durata, importante si strategice". In ciuda acestor declaratii frumoase, Ankara a dat un semnal clar cum ca vrea sa se distanteze un pic de legaturile prea stranse cu Israelul. Imediat dupa aceste incidente politico-diplomatice, Franta s-a aratat dispusa sa preia ea fraiele de mediator in Orientul Mijlociu. Dovada a acestui fapt este tocmai anuntul facut azi, 16 octombrie, de catre seful diplomatiei de la Paris, Bernard Kouchner, care a declarat ca va intreprinde un turneu diplomatic in Orientul Mijlociu ce va include Liban, Siria, Israel si teritoriile palestiniene, preluand astfel stafeta de mediator in Orientul Mijlociu de la Turcia. Pe langa motivatiile interne, unde presiunile pentru renuntarea la prietenia cu Israelul sunt destul de mari, cercurile conducatoare de la Ankara par sa joace in continuare pe cartea integrarii europene, fiind gata de concesii foarte mari in schimbul acestui avantaj. La randul sau, Franta da semnale foarte clare cum ca va slabi retorica vizavi de integrarea Turciei in UE in schimbul unui avantaj de imagine si pozitie in Orientul Mijlociu pe fondul unei politici destul de incoerente a Casei Albe vizavi de aceasta zona. De la inceputul lunii septembrie, seful diplomatiei franceze si-a exprimat dorinta de reveni in curand in Orientul Mijlociu, subliniind necesitatea de a progresa in directia crearii unui stat palestinian. Pornind de la premisele enumerate mai sus, se poate afirma ca Turcia este dispusa sa isi cedeze locul din Orientul Mijlociu pentru o apropiere de Europa. Miscarea este facuta in favoarea Frantei care se arata dispusa la concesii politice importante in schimbul preluarii influentei intr-o zona de o importanta geostrategica deosebita, cunoscuta si ca fief al americanilor. De asemenea, francezii cauta sa isi croiasca propriul drum spre bogatele resurse din Marea Caspica, prin intermediul si cu ajutorul Ankarei. Joi, Directorul general al GDF Suez SA, Gerard Mestrallet, a declarat in acest sens, ca grupul francez de utilitati este gata sa studieze o eventuala participare la proiectul gazoductului Nabucco. "Astazi anumite dificultati de natura politica par sa dispara si deci am putea sa ne uitam din nou la proiectul Nabucco", a declarat Mestrallet, cu referire directa la relatia cu Ankara. In concluzie, interesele politico-economice ale Frantei si Turciei au ajuns la un punct de convergenta in care cele doua tari trebuie sa treaca peste animozitatile istorice si sa deschida un nou capitol al relatiilor bilaterale in scopul unui pragmatism de ordin politic si economic.

sursa: http://www.karadeniz-press.ro/kara/content/view/567/43/

Leia Mais…
 
Dofollow Banner