Viktor Orban nominalizează un spadasin la conducerea Ungariei

Premierul ungar Viktor Orban pregăteşte terenul pentru preluarea tuturor funcţiilor-cheie din Ungaria de către subalternii săi politici, scria ieri agenţia de ştiri Bloomberg, care preciza că noua funcţie vizată este cea de preşedinte. Pentru atingerea acestui deziderat, Orban l-a nominalizat ieri pentru ocuparea fotoliului de preşedinte al Ungariei din partea Fidesz, pe fostul vicepreşedinte al Parlamentului European, Pal Schmitt, politician care şi-a depus recent demisia din funcţia de conducere ocupată anterior în Legislativul European. Reamintim că în locul său vicepreşedinte al PE a fost ales europarlamentarul român Laszlo Tokes, propunere care a venit din partea partidului aflat la guvernământ în Ungaria, Fidesz. Este foarte probabil ca demisia lui Schmitt să fi venit tocmai pe fondul unor promisiuni politice făcute de către Viktor Orban, acesta oferindu-i în schimb fostului vice al PE tocmai funcţia de preşedinte al Ungariei. De asemenea, partidul de guvernământ Fidesz care a preluat puterea în luna aprilie are majoritate de două treimi în parlament. Astfel, Schmitt nu va avea probleme în a prelua funcţia de preşedinte de la actualul lider Laszlo Solyom, al cărui mandat va expira la 4 august. Preşedintele Ungariei este ales de parlament cu 386 de locuri, iar votul va avea loc la 29 iunie. „Este solemn, chiar o datorie onorabilă să fii primul cetăţean al Republicii, şi Viktor Orban crede că Pal Schmitt poate şi chiar îşi va exercita această datorie onorabil“, a declarat purtătorul de cuvânt al guvernului ungar, Peter Szijjarto. Schmitt, în vårstă de 68 de ani, va fi atåt candidatul Fidesz, cåt şi al aliaţilor creştin-democraţi. Specialist în economie, Schmitt a fost campion olimpic la scrimă în 1968 şi 1978, precum şi campion mondial în 1970 şi 1971.

continuare la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010062445202/In-lume/Viktor-Orban-nominalizeaza-un-spadasin-la-conducerea-Ungariei.html

Leia Mais…

Extremistul Laszlo Tokes a ajuns numărul doi în Legislativul european prin lobby-ul Ungariei

Culmea ironiei mandatului de europarlametar şi-a găsit expresia ieri în alegerea eurodeputatului romån Laszlo Tokes la insistenţele Ungariei. După 20 de ani de discursuri revanşarde şi acţiuni anti-romåneşti, atåt în ţară, cåt şi la Bruxelles, în sfârşit revizionismul maghiar a ajuns la conducerea Parlamentului European. Circul „democratic“ din Legislativul european a continuat când eurodeputatul Laszlo Tokes a fost ales, ieri, în funcţia de vicepreşedinte al PE, ca unic candidat, la propunerea partidului de guvernământ din Ungaria - Fidesz, condus de premierul Viktor Orban, iniţiatorul legii acordării dublei cetăţenii pentru ungurii din afara graniţelor. Tokes va ocupa astfel locul lăsat liber de europarlamentarul ungur Pal Shmitt, fost vicepreşedinte al PE. Decizia ca Laszlo Tokes să îl înlocuiască pe Pal Schmitt a fost luată, săptămâna trecută, de grupul Partidului Popular European (PPE) din care fac parte PDL şi UDMR. Potrivit datelor oferite de reprezentanţi ai Biroului de presă al PE, Tokes Laszlo a fost ales vicepreşedinte al PE cu 334 de voturi „pentru“, 168 „împotrivă“ şi 287 de abţineri, după mai multe şedinte de vot cauzate de probleme tehnice în condiţiile în care normal este ca mai mulţi candidaţi să concureze pentru acest post.

continuare la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010061644852/Politic/Extremistul-Laszlo-Tokes-a-ajuns-numarul-doi-in-Legislativul-european-prin-lobby-ul-Ungariei.html

Leia Mais…

Europa îi trage de urechi pe corigenţii politici de la Bucureşti

În ciuda circului pe care pseudoopoziţia a încercat să îl ofere cu ocazia discursului susţinut ieri în Parlamentul României de către şeful legislativului european, Jerzy Buzek, oficialul de la Bruxelles a criticat în termeni duri situaţia de mizerie în care se zbate clasa politică dâmboviţeană. Parlamentarilor români li s-a spus de către Buzek că ar fi cel mai indicat să lase luptele politice în care toată ziua sunt angrenaţi pe la televiziuni şi să pună mâna să dea dovadă de leadership şi să promoveze măsurile corecte, slujindu-şi ţara şi uitând de beneficiile pe termen scurt, de partid. „Este răspunderea noastră şi răspunderea dvs. ca membri ai Parlamentului României să mergem mai departe pe calea reformelor necesare în toate statele membre în prezent“, a spus Buzek. El a continuat să vorbească despre cum se vede situaţia economică a României de la Bruxelles, avertizând totodată că ţara noastră se află în acelaşi scenariu cu Grecia şi dacă nu va exista consens politic pentru implementarea de reforme draconice, situaţia ar putea deveni catastrofală, angrenând România în spirala falimentului.

continuare la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010061044619/Actualitate/Europa-ii-trage-de-urechi-pe-corigentii-politici-de-la-Bucuresti.html

Leia Mais…

Bătălia pentru bogăţiile Roşiei Montane a fost mutată pe câmpul Bruxelles-ului

Imensele interese economice vizavi de exploatarea resurselor aurifere de la Roşia Montană au depăşit pragul naţional pentru a trece la un nivel superior, cel european. Dacă această chestiune a divizat atåt clasa politică mioritică, cåt şi societatea civilă, problema aurului de la Roşia Montană este în prezent aruncată în curtea instituţiilor europene, în speranţa că acestea, în perioadă de criză economică, vor fi mai sensibile la cererile formulate direct sau indirect de către compania Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), care doreşte să exploateze bogatele resurse miniere din zonă. Deşi propune un contract de exploatare dezavantajos pentru statul romån, RMGC susţine o campanie agresivă atåt în spaţiul media, prin reclame agresive, cåt şi în cel instituţional, încercånd să obţină autorizaţiile necesare demarării proiectului care ar putea să se transforme într-o catastrofă ecologică şi arheologică, avånd în vedere vestigiile romane din zonă.

Coloana a 5-a a intereselor RMGC

Organizaţiile non-guvernamentale transformate în coloana a 5-a pentru interesele RMGC, dar şi o serie de primării locale au susţinut ieri că Moţiunea de interzicere a cianurii în minerit este o grea lovitură dată dezvoltării economice a UE şi că Parlamentul European ar trebui să respingă acest document. Aceste acţiuni vin înainte cu o zi de votarea Moţiunii de interzicere a cianurii în minerit, acţiune ce se va desfăşura astăzi în Parlamentul European. Aceste trompete ale RMGC susţin la unison, într-un scenariu apocaliptic, că moţiunea va afecta sute de mii de locuri de muncă în întreaga Europă, va condamna la moarte zeci de comunităţi locale, fără nicio altă şansă de supravieţuire. Totodată, aceste entităţi solicită „imperativ Parlamentului European să respingă ferm şi imediat această iniţiativă“. Ei susţin că 95% din comunităţile locale şi regionale îşi doresc cu disperare acest proiect.

continuare: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010050543145/Actualitate/Batalia-pentru-bogatiile-Rosiei-Montane-a-fost-mutata-pe-campul-Bruxelles-ului.html

Leia Mais…

„Mi-am concentrat atenţia pe ridicarea barierelor de pe piaţa muncii pentru lucrătorii români“

Portret de europarlamentar: Corina Creţu

Săptămåna aceasta, cotidianul „Curentul“ a avut plăcerea să stea de vorbă cu unul dintre cei mai activi europarlamentari ai delegaţiei social-democraţilor la Bruxelles, Corina Creţu. Europarlamentarul PSD ne-a explicat că munca din Legislativul European îi răpeşte foarte mult timp, dar cu toate acestea preferă Bruxelles-ul în detrimentul Bucureştiului, pentru că, ne-a declarat ea, „activitatea din Parlamentului European este mult mai stimulantă“. Deşi şi-a început activitea profesională ca jurnalist, la începutul anilor ‘90, la scurt timp, a decis să treacă de graniţa informării şi să participe activ la viaţa politică din Romånia, pentru ca mai apoi să se alăture colegilor săi romåni din Parlamentul European. Activă în special pe partea socio-economică a Legislativului de la Bruxelles, Corina Creţu ne-a explicat că printre preocupările sale majore se află protejarea numărului extrem de mare al romånilor care au ales să muncească în afara frontierelor Romåniei, dar în interiorul celor ale Uniunii Europene. În această direcţie, ea ne-a precizat că a iniţiat, împreună cu încă doi colegi, un proiect de rezoluţie menit să înlesnească accesul muncitorilor romåni pe piaţa forţei de muncă din Europa, în condiţiile în care 9 din 27 de ţări membre UE încă mai menţin restricţii de muncă pentru lucrătorii romåni şi bulgari. Vă invităm să urmăriţi în continuare fragmente ale acestui interviu, pentru ca varianta intergrală să poată fi vizionată pe site-ul web al ziarului „Curentul“, la adresa www.curentul.ro:

- Doamna Corina Creţu, spuneţi-ne, vă rog, care sunt priorităţile mandatului dumneavoastră şi pe ce teme insistaţi în Parlamentul European?

- În primul rând, aş dori să vă spun că sunt vicepreşedinte al Comisiei de Dezvoltare a PE, iar acest lucru presupune întărirea relaţiilor cu ţările în curs de dezvoltare şi, din acest punct de vedere, ne axăm pe ţările cele mai afectate, iar Haiti este un bun exemplu în acest sens. De asemenea, avem o situaţie specială şi în teritoriile palestiniene pe ordinea de zi. Aş mai vrea să precizez că sunt membru supleant în Comisia de Muncă şi Afaceri Sociale, iar aici mi-am concentrat atenţia pe ridicarea barierelor de pe piaţa muncii pentru lucrătorii români şi bulgari. Chiar am iniţiat un proiect în această direcţie împreună cu colegii mei europarlamentari Daciana Sârbu şi Ioan Enciu. Am făcut un proiect de rezoluţie care, sperăm noi, să întrunească jumătate plus unu din numărul total al europarlamentarilor (736 de eurodeputaţi numără în prezent PE - n.r.) pentru a deveni mai apoi poziţia oficială a PE asupra acestei chestiuni. Este vorba de ridicarea restricţiilor pe piaţa muncii, pentru că din 27 de ţări membre ale UE, 9 dintre ele mai menţin încă restricţii pentru muncitorii români şi bulgari. Aceasta cred că este o chestiune extrem de importantă la care ar trebui să ne aliniem cu toţii. Mai fac parte şi din delegaţia PE pentru relaţia cu SUA, unde problema vizelor pentru intrarea pe teritoriul acestei ţări ne vizează în mod direct, dar şi relaţiile în sens mai larg între UE şi SUA.

- Credeţi că este posibil să intrăm în viitorul apropiat în acel program Visa Waiver?

- Din păcate, România este una dintre ţările cu cea mai mare rată de respingere, iar în ultimii ani această cifră mai mult a crescut decât să scadă. Totuşi, cred că este încurajator şi pentru noi faptul că Grecia îşi rezolvă deja această chestiune, iar noi am insistat la Bruxelles ca UE să fie mult mai solidară şi mai vocală în apărarea intereselor noastre şi cred că UE trebuie să aibă o poziţie mult întărită pentru ca membrele ei să aibă parte de un tratament egal din partea Washingtonului. Am primit, bineînţeles, şi reproşuri din partea UE, cum că unele ţări încearcă să îşi rezolve pe cale bilaterală aceste probleme făcând tot feluri de înţelegeri cu SUA şi atunci solidaritatea UE este inutilă. Dar eu cred că este important să insistăm pe această chestiune. Totul depinde de Congresul SUA care este destul de rigid în această privinţă a primirii de noi persoane în ţară.

- Ştim că PE a primit recent o petiţie din partea unui ONG italian prin care se cerea ca România să ridice o parte din restricţiile impuse pentru piaţa adopţiilor. Ce ne puteţi spune despre acest lucru?

- Acea petiţie a fost respinsă de către PE. Colegul meu Victor Boştinaru face parte din Comisia de Petiţii şi s-a ocupat de acest subiect, dar, din câte am înţeles, acest demers a avut un scop mai mult comercial, dacă îi pot spune aşa. Cred că este foarte important ca şi copiii români să fie cât mai protejaţi de legislaţie. Noi ne supunem normelor europene, presiuni în acest sens au fost şi vor mai fi, şi, din păcate, cred că este o afacere foarte profitabilă. Nu doresc să fac nimănui procese de intenţie, dar atâta timp cât se poate asigura copiilor un viitor aici în ţară este foarte important ca ei să rămână aici. Totuşi, dacă sunt cazuri de adopţie, ele trebuie să se realizeze foarte clar şi transparent. În Parlamentul European a fost o voce importantă în acest sens, în persoana doamnei baronese Emma Nicholson, care am înţeles că se ocupă şi acum de această problemă, dar de la Londra. Respingerea petiţiei formulate de „Amici dei bambini“ a fost un succes al Comisiei de Petiţii a PE.

- Doamna Creţu, aţi fost jurnalistă, vă este dor de meseria asta? Vă gândiţi că aţi putea reveni vreodată în branşă?

- Nu, nu mă mai gândesc la acest lucru, dar îmi face plăcere să scriu şi colaborez şi acum cu presa. Mai am şi un blog personal pe care scriu destul de des. Mai trimit şi acum materiale la ziare, dar cred că perioada aceea a fost foarte potrivită vârstei pe care o aveam atunci. De abia terminasem facultatea, imediat după Revoluţie, şi poate era şi o altă atmosferă. Acum, toată lumea este pe cont propriu, atunci, eram aşa un fel de mare familie şi parcă atunci erau şi pasiuni politice mult mai mari. Am învăţat meserie şi mi-a plăcut foarte mult. Dacă m-aţi fi întrebat dacă voi ajunge în politică v-aş fi răspuns că este exclus. Dar în viaţă e bine să nu spui niciodată „niciodată“, pentru că nu ştii ce se poate întâmpla. Poate doar să colaborez, dar să fiu, ca să zic aşa, cu carte de muncă, nu prea mă mai văd în această postură.

- Ce faceţi cu timpul liber, să spunem, mergeţi la shopping ca majoritatea femeilor?

- Am avut o perioadă când eram observator, când nu aveam drept de vot sau să iau cuvântul, practic, eram mult mai liberă. Aceea a fost şi perioada în care am vizitat mai mult oraşe ca Brugge sau Anvers. Acum, cred că m-am implicat în multe proiecte şi nu mai am timp de nimic. Doar când primim grupuri de vizitatori. Săptămâna aceasta am un grup de la Zalău şi atunci ies cu ei la o masă şi de abia atunci ajung şi eu în Grand Place (centrul turistic al Bruxelles-ului, n.r.). Am preluat şi această sarcină de secretar internaţional şi, practic, acest lucru este o muncă în plus aici în Bucureşti, deci este destul de limitat timpul şi am devenit, din cauza oboselii probabil, mult mai statică, dacă pot spune aşa. Oricum, când e vreme frumoasă, merită să te plimbi la Bruxelles.

- Dar unde vă place să vă faceţi cumpărăturile, la Bruxelles sau la Bucureşti?

- Sincer, cred că le fac mai mult din magazinele din aeroport, pentru că există acel timp de aşteptare care trebuie consumat. Oricum, preţurile sunt mai mici acolo (la Bruxelles - n.r.) şi la haine, şi la alte obiecte cosmetice, de exemplu. Totuşi, şi preţurile de pe Aeroportul din Bucureşti sunt mai bune decât pe altele similare.

- Doamna Creţu, sunt semne de ieşire din criză pentru UE, în general, şi România, în special?

- Cred că ţările UE nu pot fi evaluate ca un tot unitar pentru că statele din vestul Europei au fost cele mai afectate, dar ele ies deja din criză, pe când, în opinia mea, România mai avea încă de tras cel puţin 2-3 ani cu mari sacrificii şi apoi vor începe oricum dările către organismele internaţionale, care sunt, după cum ştiţi, cele mai mari din istoria României. Mi se pare că aceşti bani împrumutaţi nu se văd în economia României. Vorbim, totuşi, de 10 miliarde de euro de la FMI sau Banca Mondială şi nu mi se pare că se văd în mod corespunzător în economia României. Va fi o povară care va fi dusă inclusiv de generaţiile viitoare, pentru că o astfel de sumă imensă va trebui plătită tot din bani publici. Am o mare admiraţie pentru ţări ca Bulgaria sau Polonia pentru că au strâns din dinţi şi au mers mai departe. Noi nu am făcut decât să amânăm cumva efectele crizei, poate pentru că a fost şi an electoral, dar cred că trebuia să avem un dialog mai larg despre consecinţele acestui împrumut. Este foarte important să avem o viziune pe termen lung, cred că asta ne lipseşte. Poate ar trebui să lăsăm puţin politica şi să le permitem economiştilor să îşi facă treaba. Ar fi mai bine să existe mai puţine scandaluri politice pentru că până la urmă este în joc viaţa românului de zi cu zi.

- Are UE vreo strategie pentru integrarea rromilor?

- Există o strategie care a fost adoptată acum vreo doi ani. Totuşi, roadele ei s-au văzut mai puţin. Este clar că este o problemă care depăşeste graniţele unei singure ţări. Este nevoie de o strategie comună, pentru că este vorba de o comunitate care are cu totul alte obiceiuri, pentru care e nevoie de o nouă viziune. Părerea mea este că s-au făcut paşi importanţi, dar, legat de ce se întâmplă în Italia, cred că este nevoie ca şi ţiganii să se supună legilor ţării respective. Totuşi, dacă cineva comite o infracţiune, trebuie să plătească indiferent de etnie. Sunt multe discriminări şi multe prejudecăţi, atât la adresa ţiganilor, cât şi a românilor. Noi am fost recent la o conferinţă la Paris şi am văzut în tren acele afişe care avertizau călătorii despre „hoţii români“ şi am fost foarte vocali în PE împotriva lor. Din păcate, s-au format unele prejudecăţi în privinţa românilor. Chiar îmi spunea un coleg spaniol cum că a avut loc un jaf la o bancă în Spania, iar televiziunile relatau că este vorba despre români după modul în care s-a acţionat. S-a dovedit, un pic mai târziu, că erau albanezi. Deci iată că există astfel de prejudecăţi. Este de datoria noastră să luptăm pentru acest lucru, pentru că singuri ne-am făcut acest „renume“. Este adevărat că astfel de tendinţe extremiste sunt alimentate şi de criza economică, iar străinii, printre care şi românii, sunt primii afectaţi de disponibilizări. Trebuie să luptăm pentru ei, pentru că au drepturi la fel ca şi ceilalţi cetăţeni europeni. Sunt destui politicieni şi ziarişti în România care vorbesc despre statutul emigranţilor, când noi suntem cetăţeni europeni cu drepturi depline. Îmi vine în minte acum, probabil şi de la tragedie, exemplul Poloniei, iar domnul Kaczinsky a devenit incomod la Bruxelles tocmai pentru că bătea cu pumnul în masă când venea vorba de interesele ţării sale. La fel trebuie să luptăm şi noi pentru nevoiele românilor. Pe lângă problema rromilor, există şi altele, poate mai importante, cum ar fi cea a satului românesc, care nu se compară nici pe departe cu unul din Franţa, spre exemplu. Totuşi, oricât de muncitori am fi noi acolo, nu putem substitui politica naţională, iar ajutorul trebuie să vină şi de la Bucureşti în aceste privinţe.

- Despre Strategia UE pentru Dunăre ce ne puteţi spune? Care sunt beneficiile pentru România?

- Este o bătălie care s-a dat în Parlamentul European. Vă pot spune că Adriana Ţicău, colega mea, se ocupă foarte mult de acest proiect şi face parte din acel grup de lucru pentru această strategie. De asemenea, ea este şi vicepreşedinta Comisiei de Transporturi din PE. Din câte ştiu, dânsa doreşte să organizeze la Bruxelles o întâlnire cu toţi primarii din oraşele-porturi riverane Dunării din ţara noastră. Ridicarea nivelul economic pentru aceste oraşe nu poate fi decât în beneficiul României.

- Cum doreşte UE să se implice în rezolvarea conflictului israeliano-palestinian? Este poziţia UE favorabilă creării statului Palestina?

- Eu cred că nu mai există factor politic care să nu mai agreeze ideea creării a două state diferite, respectiv Israel şi Palestina. Pe 22 martie, chiar am prezidat o întâlnire pe acest subiect, la care l-am avut invitat pe fostul premier britanic Tony Blair, care este în acelaşi timp şi reprezentantul Cvartetului pentru Orientul Mijlociu. Aş vrea să vă spun că Uniunea Europeană este cel mai important donator pentru palestinieni, cu peste un miliard de euro donaţi anual, bani care s-au dus în infrastructură, educaţie sau locuinţe, fonduri care au fost suportate practic din bani publici, iar din cauza conflictului din Fåşia Gaza de la începutul anului 2009, aceste proiecte au rămas în aer. În opinia mea, cred că UE nu îşi joacă rolul de cel mai important jucător în acest dosar, pentru că e clar faptul că în plan politic SUA sunt mult mai active, deşi noi (UE - n.r.) suntem cel mai important donator. UE nu ştie să joace rolul principal în această problemă, şi, la fel ca şi în cazul Haiti, şefa diplomaţiei europene, Catherine Ashton, a fost criticată la Bruxelles. Şi acolo, UE a fost cel mai mare donator, dar cei care s-au văzut mai mult au fost americanii. Revenind, impresia mea este că în Parlamentul European s-a format deja o majoritate pro-palestiniană. Sunt foarte mulţi colegi care spun că au în circumscripţii comunităţi de palestinieni şi arabi în general şi nu duce la nimic bun această radicalizare a poziţiilor de ambele părţi. Spun asta pentru că rachetele dinspre teritoriile palestiniene nu încetează şi la fel şi construirea de locuinţe de către israelieni în teritoriile ocupate. În prezent, este o situaţie fără soluţie. Este importantă de asemenea şi reconcilierea în sânul palestinienilor între Hamas şi Fatah pentru a se continua negocierile cu Israelul, pentru că unii recunosc statul Israel, alţii nu. La începutul lunii mai, o delegaţie a PE va merge în Israel şi Fâşia Gaza.

- S-a împlinit recent un an de la violenţele din Republica Moldova, atunci când tinerii de peste Prut au ieşit în stradă pentru a alege pentru ţara lor un destin european. Suferinţa şi bătăile îndurate pentru acest deziderat au avut şi au ecou şi la Bruxelles?

- Bineînţeles, după cum spuneaţi, este un deziderat naţional, iar solidaritatea noastră este firească pentru cetăţenii de peste Prut, poporul-frate, ca să spun aşa. Ideea ar fi ca România să sprijine în continuare Republica Moldova şi ca, până în 2014, Chişinăul să implementeze cât mai multe reforme. Vreau să vă spun că noul guvern al Republicii Moldova face o bună impresie la Bruxelles şi cred că acest lucru este de asemenea foarte important. Vreau să vă spun că este datoria noastră să ajutăm Republica Moldova şi fiecare (dintre europdeputaţii români - n.r.) face ce poate în acest sens în comisiile în care activează şi nu cred că există o diferenţă între noi (europarlametarii români - n.r.), indiferent de la ce partid suntem.

Leia Mais…

Radiografia Ungariei inainte de alegerile parlamentare de duminica. La rece, despre pericolele ce ne pandesc la granita de Vest

Am citit pe pagina electronica a Deutsche Welle o analiza extrem de interesanta vizavi de viitorul politico-social de la Budapesta in prag de alegeri parlamentare. Tendintele exarcebarii sentimentul national este pe cale sa depaseasca limita normalui fapt ce ar putea arunca Ungaria intr-un haos extremist fara precedent. Spun interesant deoarece constructia discursului politic al clasei politice ungare pe bazele unor deziderate extremisto-iredentiste ar putea crea deranj si in Romania in randul minoritatii maghiare din Romania si nu numai, tot mai sensibila la apelul autonomist fluturat pe unii lideri locali. As dori, totusi, sa aduc aminte ca un astfel de semnal a fost tras inca din vara de anului trecut la alegerile europarlamentare, cand mai multe formatiuni politice cu vederi extremiste, in special de dreapta, si-au trimis reprezentantii in Legislativul European. Una dintre aceastea este partidul maghiar de extrema-dreapta Jobbik cu trei reprezentanti in PE care defileaza pe holurile acestei institutii europene in uniforme. Dar mai bine las textul DW sa curga:

Europa asistă stupefiată la „schimbarea la faţă a Ungariei”. Din elevul model pentru proaspeţii membri ai Uniunii, ţara din Cîmpia Panonică pare a se metamorfoza sub ochii noştri într-un huligan.

Agravate de persistenţa crizei financiare şi economice, ca şi de scrutinul de la 11 aprilie, accesele de naţionalism şi xenofobie, de antisemitism şi iredentism din Ungaria îi pun pe gînduri nu doar pe politicienii europeni, ci şi pe intelectualii şi teoreticienii culturii, porniţi în căutarea cauzelor spre a afla remediile. Explicaţiile pendulează între factologia istorică şi psihologia colectivă, fără a putea ocoli întru totul şi cîteva clişee şi prejudecăţi.

Unul dintre cei mai avizaţi experţi şi cunoscători ai situaţiei este László Földényi, scriitor, eseist, figură de proră a intelectualităţii ungare. El a furnizat cotidianului DIE WELT, într-un recent interviu, cîteva repere apte să ducă la o posibilă dezlegare a angoasantei enigme maghiare.

Democraţia - o lecţie neînvăţată

Földényi porneşte de la premiza că în întreaga istorie a Ungariei nu a existat o situaţie în care diversele partide politice să ajungă pe cale raţională la un consens. Adversarul politic a fost dintotdeauna perceput ca duşman. Prin urmare frustraţi, ungurii şi-au pierdut încrederea în democraţie şi în eficienţa reformelor.

Fiindcă, deja la finele veacului al XVIII-lea, cînd împăratul Iosif al II-lea a încercat să-şi aplice reformele şi în Ungaria, aristocraţia maghiară s-a opus. Pînă în istoricul an 1989, ţara a fost guvernată în stil autoritarist, din care motiv Földényi deduce, fără resemnare şi tragism, că ungurii nici nu ar fi avut şansa de a învăţa democraţia.

Chiar dacă populaţia Ungariei nu trebuie imaginată ca fiind monolitică, persistă, pînă şi în formele actuale de capitalism, tendinţe semifeudale, înclinaţii paternaliste, soluţii etatiste la nivelul conducerii, influenţate însă tocmai de preferinţele algătorilor.

János Kádár, promotorul aşa numitului „Gulaschkomunismus”, se bucură şi azi de popularitate, iar Victor Orbán îl imită pe fostul lider comunist, pînă şi în gesturi şi mişcări. Kádár le-a oferit maghiarilor mici libertăţi, condiţionate de respectarea unor tabuuri. Astfel, pentru Ungaria, comunismul a fost mai suportabil, mai vesel, decît pentru restul ţărilor frăţeşti. Ceea ce a făcut ca după căderea Cortinei de Fier, la care Ungaria şi-a adus un remarcabil aport, gustul libertăţii să nu mai fi fost atît de puternic. Filozoful Agnes Heller observase mai demult că politica lui Kadar i-a influenţat negativ pe maghiari.

O istorie "nefericită"

#b#În interviul publicat în DIE WELT, László Földényi revine asupra istoriei „nefericite” a Ungariei, amintind că în ultimii 800 de ani, ţara nu a mai cîştigat nici o bătălie importantă, că şi azi ungurii sunt traumatizaţi de consecinţele păcii de la Trianon, că utopiile pe care le nutresc sunt retroactive, ceea ce alimentează şi puseele de iredentism, şi cele de naţionalism şi antisemitism. Acestea din urmă sunt generate şi de faptul că, spre deosebire de restul ţărilor, Ungaria nu s-a confruntat nici în timpul comunismului, nici după aceea, cu adevărat, temeinic şi profund, cu grava ei implicare în Holocaust.

Populismul de extremă dreaptă, care se manifestă îngrijorător acum, nu este contracarat pe măsură de societatea civilă. Cît despre absenteismul politic al intelectualităţii maghiare, el este şi consecinţa frecventelor tentative de denigrare la care este ea supusă. Recent, un ziar a publicat chiar un apel prin care populaţia este chemată să distrugă, să scoată din biblioteci cărţile lui Imre Kertész, Péter Esterházy, Páter Nádas, György Konrád - autorii cei mai cunoscuţi peste hotarele Ungariei.

Excesele etnocentrismului

Într-o atît de alarmantă stare de spirit, orice atitudine critică formulată din interior trece drept o pîngărire a neamului. Nici Victor Orbán nu a ezitat, într-o recentă cuvîntare, să-i admonesteze pe „boierii minţii”. Nu demult, György Konrád a apreciat drept „infantil" stadiul de maturitate al castei politice maghiare.

Ca şi în urmă cu 200 de ani, şi acum, în Ungaria, în jocul pentru putere miza este pusă pe cartea naţionalismului, crede László Földényi. Extrapolînd însă ideea, el constată că şi sub impactul integrării europene, şi sub cel al globalizării, problematica identitară este azi un ansamblu extrem de sensibil. În vremurile bune, nu te interesează dacă eşti francez, german sau maghiar. În perioadele de criză însă, identitatea poate deveni o chestiune gravă – aşa cum şi istoria ne învaţă.

Dacă în urmă cu 200 de ani, Herder proorocea Ungariei sfîrşitul, acum creşterea demografică este mai puternică decît a altor popoare europene iar ţara, ca niciodată în istoria ei, nu mai are a se teme de ocupaţii străine. Este însă posibil ca Ungaria să fie prea pre-ocupată cu ea însăşi – i se sugerează filozofului maghiar la finele interviului. László Földényi acceptă observaţia, căreia îi adaugă o notă de subsol: pînă şi acest egocentrism etnic accentuat li se pare prea slab forţelor naţionaliste.

sursa: http://www.dw-world.de/dw/article/0,,5449018,00.html

Leia Mais…

„Dacă vrem să facem ceva cu educaţia românească, trebuie să schimbăm ceva în profunzime“

Ziarul „Curentul“ a stat de vorbă, săptămâna aceasta, cu unul dintre cei mai tineri europarlamentari români de la Bruxelles. În ciuda tinereţii, eurodeputatul Cristian Buşoi se află deja la al doilea mandat în Parlamentul European şi susţine că Legislativul european este o provocare pentru el, provocare care îl stimulează pentru a munci mai mult şi mai bine în slujba cetăţenilor europeni, în special pentru cei români. Cristian Buşoi ne-a vorbit despre unul dintre cele mai importante proiecte la care lucrează, şi anume reţeaua SOLVIT, care este un instrument prin care cetăţenii europeni îşi pot rezolva mai repede problemele legate de funcţionarea deficitară a legislaţiei privind piaţa internă şi de a ocoli calea birocratică a unor procese în justiţie ce ar putea dura foarte mult. Un alt proiect la care Cristian Buşoi lucrează este legat de sectorul farmaceutic şi are ca ţintă informarea pacienţilor cu privire la medicamentele eliberate prin prescripţie medicală. El doreşte ca, prin acest proiect, pacienţii să aibă un mai mare acces la informaţiile legate de medicamentele pe care le iau pentru a se putea îngriji mai bine. Dânsul ne-a mai declarat că este de părere că sistemul educaţional din România trebuie reformat, dar discuţia trebuie să fie una aşezată şi bazată pe nevoile elevilor. În viziunea sa, sistemul educaţional românesc trebuie să devină unul flexibil, bazat pe creativitate şi pe stimularea elevilor şi studenţilor în direcţia materiilor la care dau cel mai bun randament. De asemenea, eurodeputatul s-a arătat rezervat în ceea ce priveşte condiţiile de achiziţie a avioanelor F-16. Despre destinul european al Republicii Moldova, europarlamentarul ne-a declarat că teritoriul de peste Prut beneficiază de a doua susţinere financiară a UE, pe cap de locuitor, după teritoriile palestiniene. Vă lăsăm să urmăriţi câteva fragmente din interviul cu eurodeputatul Cristian Buşoi, pentru ca varianta integrală să poată fi vizionată pe site-ul ziarului „Curentul“ la www.curentul.ro:

- Domnule Buşoi, care sunt preocupările d-voastră în Parlamentul European şi care este contribuţia d-voastră pentru ca românii să fie cât mai bine reprezentaţi în Legislativul European?

- Sunt membru în Comisia de piaţă internă şi protecţia consumatorilor (IMCO) în cadrul căreia am devenit, din iulie 2009, coordonatorul Grupului ALDE, iar activitea mea se concentreză pe aceste două subiecte. Sunt, de asemenea, membru în Comisia de mediu şi sănătate şi în Comisia de buget. În Comisia de piaţă internă şi protecţia consumatorilor am avut deja şansa de a înainta Parlamentului European (PE) un proiect care a fost şi adoptat şi care se referă la reţeaua SOLVIT, reţea creată de Comisia Europeană (CE) pentru a ajuta cetăţenii europeni, dar şi firmele, să îşi rezolve problemele legate de proasta funcţionare a legislaţiei privind piaţa internă. Astfel, oamenii nu mai sunt nevoiţi să meargă în justiţie pentru a-şi rezolva aceste probleme.

- Practic, să îşi rezolve mai repede problemele.

- Da, aşa este. Durata medie de rezolvare a unei probleme este de şase săptămâni, iar cele mai multe cazuri rezolvate sunt cele legate de recunoaştere a calificărilor profesionale şi sunt destule cazuri de cetăţeni români care şi-au rezolvat problema de recunoaştere a calificărilor profesionale sau a diplomelor în această reţea SOLVIT. Raportul de care vă vorbeam mai sus a fost de a scoate în evidenţă câteva dintre realizările reţelei SOLVIT, dar şi problemele cu care se confruntă, şi anume numărul mic al persoanelor angajate în reţeaua SOLVIT. De asemenea, dorim ca această reţea să fie mai bine cunoscută la nivel european pentru că sunt destui cetăţeni care ignoră acest instrument care i-ar putea ajuta şi am cerut PE şi CE să facă mai mult pentru cunoaşterea acestei reţele. Aceasta este una dintre realizările la care am început să lucrez în acest mandat şi, evident, vreau să fac mai mult pentru ca românii să afle de această reţea. Un al doilea subiect la care lucrez şi care se va materializa într-un aviz pe care îl pregătesc în numele Comisiei IMCO este, în cadrul pachetului farmaceutic, directiva privind informarea pacienţilor cu privire la medicamentele eliberate prin prescripţie medicală. Este o problemă, pentru că în unele ţări ale UE, precum Franţa sau Suedia, pacienţii au acces la un număr variat de informaţii despre medicamentele eliberate cu reţetă, dar sunt şi ţări în care singura sursă de informaţie este vizita la medic. Cred că tocmai medicul trebuie să fie principala sursă de informaţii şi cred că un pacient care ştie mai multe se îngrijeşte mai bine de sănătatea sa. Cu toate acestea, publicitatea va fi interzisă, dar pot exista site-uri sau broşuri şi pliante care pot fi consultate.

- Ce aţi prefera mai mult, Parlamentul naţional sau cel european şi care ar fi motivele?

- Spre deosebire de unii colegi, eu am şansa să pot face o comparaţie, pentru că am fost în amândouă. Lucrurile sunt destul de diferite, iar pentru mine este mult mai stimulantă munca în PE, chiar dacă puterea pe care o are un parlamentar naţional este una mai consistentă doar pentru faptul că are dreptul de iniţiative legislative şi poate propune legi, ceea ce nu este cazul în PE, unde iniţiativele legislative nu pot fi propuse decât de către CE. Pe de altă parte, în PE lucrurile sunt mult mai bine organizate, mai previzibile, poţi să lucrezi cu atenţie pe dosarele pe care le ai sau pe directivele pe care trebuie să faci un raport. Nu m-am întâlnit niciodată în PE cu situaţia pe care o întâlneam în Parlamentul României, de a fi pus în faţa unui text de lege la care trebuia să faci amendamente şi să iei decizii în următoarele două ore. În PE, termenele sunt foarte clare şi ai timp suficient pentru a-ţi fundamenta o poziţie. De asemenea, sunt foarte multe subiecte interesante la care nu ai acces din Parlamentul naţional, mă refer la anumite chestiuni de pe scena internaţională, la politica energetică, la chestiuni legate de fondurile europene, la criza financiară, la extinderea UE etc. Pe mine, aceste activităţi mă stimulează mai mult şi cred că pot face mai multe din Parlamentul European.

- Domnule Buşoi, ce alte activităţi aveţi în afara vieţii de europarlamentar, ce hobby-uri aveţi?

- Sincer, foarte mult timp în afara programului nu am, asta din cauza faptului că încerc să fiu foarte activ şi în ţară unde încerc să particip la cât mai multe dezbateri, emisiuni şi încerc să prezint cât mai mult ceea ce se întâmplă la Bruxelles. La fel, aproape în fiecare weekend merg şi la Timişoara, în afara acţiunilor din Bucureşti. Vă spun sincer că profit de experienţa din PE pentru a citi cât mai mult şi încerc să rup puţin timp pentru a descoperi câteva lucruri şi din locurile pe care le vizitez.

- Credeţi că este nevoie de reformarea sistemului educaţiei din România şi voiam să vă întrebăm care este, în linii mari, viziunea d-voastră pentru atingerea acestui deziderat?

- Eu cred că este nevoie de o reformă, dar această reformă trebuie bazată pe cât mai mult consens, pentru că, aşa cum se încearcă acum să se facă o dezbatere în pripă şi o adoptare rapidă în Parlament, lucrurile nu au cum să rămână trainice. E foarte probabil ca, în 2014, actualul Guvern să fie înlocuit de cei care vor succeda, iar aceştia să dorească să îşi impună o cu totul altă strategie. Eu cred că dacă vrem să facem ceva cu educaţia românească, trebuie să schimbăm ceva în profunzime. Nu e un lucru uşor şi au încercat şi ţări mai avansate din punct de vedere al sistemului educaţiei decât România de a copia modelul american, acela bazat pe iniţiativa elevului sau studentului, bazat pe creativitate, cu un număr mai mic de materii, dar pe care să le stăpânească mai bine, bazat pe cunoştinţe care să îi folosească în viaţă şi mai puţin pe cele teoretice, pe care poate le va uita la fel de uşor cum le-a învăţat în cazul în care nu le foloseşte. Gândiţi-vă acum câte noţiuni de algebră, trigonometrie sau altele învăţate în liceu ne mai sunt folositoare acum. Cred că o educaţie civică mai consistentă, poate înclinată pe învăţarea mai multor limbi străine, de exemplu, ar putea să fie mai de folos. Asta nu înseamnă că cei care vor să îmbrăţişeze mai multe chestiuni tehnice nu pot intra în adâncul unor ştiinţe exacte de exemplu, dar cred că ar trebui puţin mai mult lăsat deoparte sistemul acesta bazat pe memorie şi pe repetarea a ceea ce ţi-a explicat profesorul cu o oră înainte şi am merge mai mult pe dezvoltarea creativităţii tinerilor. Cred, de asemenea, că trebuie depolitizată conducerea şcolilor. Cred că, dacă vom continua aşa, vom asista din nou la faptul ca universităţile din România să nu se regăsească iar în top 500 al acestora.

- Am citit în CV-ul d-voastră că la absolvirea Colegiului Naţional de Apărare aţi scris lucrarea „Reforma serviciului militar în România“. Cum vedeţi această reformare şi ce părere aveţi despre intenţia de achiziţie a avioanelor F-16?

- Titlul lucrării mele era într-adevăr cel menţionat de d-voastră, iar la acea dată, când am scris-o, serviciul militar era încă obligatoriu, dacă nu mă înşel. Eu încă din 2002-2003 am adus în discuţie această problemă la liga studenţilor liberali şi vă zic cu surprindere că mulţi dintre colegii liberali o priveau cu suspiciune şi sigur că, în mai puţin de 3-4 ani, conducătorii Armatei au înţeles că acesta este viitorul şi România nu mai trebuie să ţină o armată de recruţi şi să mai scoată de la carierele lor atâţia tineri, doar că trebuie scoşi din circuit şase luni sau un an ca să devină bărbaţi, cu măcar câteva luni de armată în viaţă. Din acest punct de vedere, pot să am bucuria că, în timpul guvernării liberale, acest deziderat pe care l-am explicat eu în acea lucrare a fost atins, chiar dacă încă în acest moment ţări din întreaga lume şi chiar din UE păstrează acest sistem. În ceea ce priveşte F-16, eu îmi exprim dubiile în privinţa faptul că România are, în acest moment, posibilităţile financiare pentru a cumpăra astfel de avioane. Spun acest lucru pentru că luna februarie a adus cel mai trist record după 1990 din istoria României, un deficit bugetar pe bugetul consolidat de 6 miliarde de lei noi. Or, în aceste condiţii de rămânere pe axa macroeconomică, dicutată cu FMI şi UE, mi-e teamă că o astfel de achiziţie e greu de realizat. Totodată, un semn de întrebare este ce se întâmplă cu clauza aceea de offset, nu e clar dacă în contrapartidă, cei de la care le achiziţionăm vor face unele investiţii în România, iar dacă nu se va face cmpărarea pe actuala lege a achiziţiei militare şi se va face printr-un acord interguvernamental care ocoleşte legislaţia şi care nu obligă la compensare, mi-e teamă că lucrul acesta nu se va întâmpla. Atfel, orice decizie ar lua România, va nemulţumi una dintre părţi, fie americană, fie europeană.

- Cum vedeţi rezolvarea conflictului transnistrean şi care credeţi că ar fi rolul UE în soluţionarea acestuia? Credeţi că ar trebui introdusă şi România în această ecuaţie ca actor separat?

- Nu cred că România ar trebui să intre ca actor separat în rezolvarea acestui conflict. Cred că vrem să ajutăm cu adevărat Republica Moldova, trebuie să o facem în interiorul UE pentru că dacă vom face din Republica Moldova un interes românesc şi nu unul al UE, nu vom avea mari şanse să îi sprijinim. Eu am văzut şi atunci când încercam cu acea rezoluţie să ajutăm forţele democratice care au fost supuse persecuţiei după evenimentele din aprilie de anul trecut, mai multe reticenţe din partea unor membri ai PE, de altfel oameni ataşaţi ideilor de democraţie, libertate, economie de piaţă, dar care tocmai pentru că eram noi foarte implicaţi şi pentru că noi eram cei care pregăteam materialele şi eram în prima linie, priveau cu suspiciune şi considerau că este un interes românesc şi că vrem noi acolo să ne impunem influenţa. Atunci încercam cu toată forţa să le explicăm că nu este doar un interes al României, sigur că noi avem o relaţie privilegiată acolo, dar că este un interes al UE să fie un spaţiu al libertăţii şi stabilităţii. Or, acest lucru este îngreunat de situaţia din Transnistria care, după cum bine spuneţi, este un conflict îngheţat şi care nu are o rezolvare foarte simplă. Deşi negocierile se poartă de ceva vreme în formatul pe care îl cunoaştem, totuşi Rusia nu dă semne foarte clare că ar dori să rezolve acea situaţie. Atât timp cât regimul mafiot de acolo se simte puternic sub protecţia trupelor Federaţiei Ruse, în mod evident nu va avea niciun fel de dorinţă de a găsi o rezolvare paşnică. Transnistria este parte integrantă a RM, iar acolo este un stat artificial, sigur că s-ar putea imagina o situaţie de largă autonomie, pentru ca anumite sensibilităţi locale să fie protejate, dar în niciun caz nu putem vorbi de un stat separat.

- Care forţe politice parlamentare şi extraparlamentare credeţi că au un mesaj clar proeuropean?

- Un mesaj clar european îl au cele patru partide din Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE), care sunt cele mai multe de orientare liberală. Acum, din vorbe, şi partidul comuniştilor încerca să meargă spre UE, numai că faptele au contrazis acest lucru, pentru că asta înseamnă să faci reforme, să depolitizezi instituţiile publice, cel puţin pe cele din domeniul justiţiei şi afacerilor interne, de a deschide economia către competiţie şi nu către monopolul unor firme apropiate puterii, ori toate aceste lucruri nu s-au întâmplat în timpul guvernării comuniste, ceea ce a arătat că nu era sinceră dorinţa lor de apropiere de UE. Pe de altă parte, cu satisfacţie am văzut că, în cele câteva luni de când AIE este la guvernare, au fost făcute progrese importante în aceste domenii şi chiar dacă nu au reuşit să atingă stabilitatea politică din cauza felului în care constituţional se alege acum preşedintele ţării, totuşi în mod evident s-au făcut progrese importante.

- Credeţi că suma de aproximativ 2 miliarde de euro adunate la Conferinţa donatorilor europeni pentru RM va ajunge la destinaţie sau va fi doar pe hârtie?

- O parte din aceşti bani sunt împrumuturi sau împrumuturi cu dobânzi foarte reduse şi cred că, din aceşti bani, cei mai mulţi vor fi la dispoziţia autorităţilor pentru că au nevoie de infuzie de capital pentru a rezolva deficitul bugetar şi problemele grave cu care se confruntă economia. Altele sunt granturi, fonduri nerambursabile pe diferite proiecte şi care în mod evident depind de capacitatea autorităţilor şi a sectorului nonguvernamental de a absorbi aceşti bani. În trecut, cel puţin cu bani europeni, este una pozitivă. Cele mai multe dintre ONG-uri au realizat acele proiecte propuse, au fost şi obiective clare mai ales pe sistemul de sănătate şi transporturi din RM care au fost sprijinite cu bani europeni şi nu avem o experienţă negativă din acest punct de vedere. Oricum, procedurile sunt mult mai simple decât atunci când vorbim noi (România - n. red.) de fondurile europene.

Nu este aceeaşi birocraţie

Da, nu este aceeaşi birocraţie pentru că sunt granturi de la diferite guverne şi nu sunt atât de mulţi paşi de realizat. Dar deocamdată sunt doar nişte angajamente care sunt foarte serioase şi de apreciat, mai ales că UE, pe cap de locuitor, dă în Moldova, după Palestina, cei mai mulţi bani, ceea ce în mod evident înseamnă o recunoaştere din partea UE cum că Republica Moldova este prioritară.

vezi si: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010040141882/Interviu/Daca-vrem-sa-facem-ceva-cu-educatia-romaneasca-trebuie-sa-schimbam-ceva-in-profunzime.html

Leia Mais…

"În România este nevoie de curăţirea sistemului juridic"

Săptămâna aceasta am avut plăcerea de a sta de vorba cu europarlamentarul român şi fostul ministru al Justiţiei din România, doamna Monica Macovei, care ne-a explicat că lupta anticorupţie rămâne în continuare una dintre preocupările mandatului său la Bruxelles. Dânsa ne-a vorbit despre mai multe proiecte ale sale din Parlamentul European printre care şi o declaraţie prin care cere Executivului European să îşi intensifice eforturile în materie de luptă anticorupţie chiar şi pentru statele deja membre ale UE. Eurodeputatul a mai precizat că dacă documentul în cauză va fi semnat de jumătate plus unu din totatul membrilor PE, acesta va deveni automat poziţia oficială a Legislativului european transformându-se astfel în primul instrument în materie de anticorupţie din UE. Monica Macovei a mai vorbit şi despre viziunea dânsei de "curăţire" a sistemului judiciar din România dar şi despre recentul raport preliminar pe Justiţie al Comisiei Europene (CE) pentru România şi Bulgaria. Despre acest ultimul aspect, eurodeputatul ne-a explicat că, în ciuda faptului că raportul pune pe tapet aceleaşi probleme ca în urmă cu şase luni, trebuie să luăm în serios semnalele de alarmă trase de la Bruxelles. Pe de altă parte, în calitate de membru al Comisiei de Control bugetar, Monica Macovei ne-a explicat că supraveghează atent cheltuirea fondurilor UE, în special în zona ONG-urilor, deoarece "Parlamentul European cheltuieşte şi din banii românilor iar deciziile care se iau la Bruxelles influentează şi lucrurile din România". Nu în ultimul rând, din poziţia de preşedinte al Delegaţiei la Comisia parlamentară de cooperare UE-Moldova, doamna Macovei ne-a vorbit pe larg despre evoluţiile politico-economice din Republica Moldova în direcţia aderării la structurile Uniunii Europene dar şI despre ridicarea blocajului politic prin măsuri ce vizează revizuirea Constituţiei de peste Prut. Vă lăsăm în continuare să citiţi o parte a interviului acordat de Monica Macovei, pentru ca textul integral să poată fi vizionat pe pagina de web a cotidianului "Curentul" la adresa www.curentul.ro:

Doamna Macovei, ne puteţi spune pe ce teme de interes pentru cetăţenii români insistaţi d-voastră în Parlamentul European?

Insist în special pe teme de Justiţie, corupţie, crimă organizată, fraudă. De asemenea, îmi desfăşor activitatea în zona controlului modului cum se cheltuiesc fondurile europene. Cred că aceste teme trebuie să îi intereseze inclusiv pe cetăţenii români pentru şi că România plăteşte o contribuţie, ca stat membru, la bugetul Uniunii Europene. Practic, la fel cum statul român cheltuieşte banii românilor, aşa şi Parlamentul European cheltuieşte şi din banii românilor iar deciziile care se iau la Bruxelles influentează şi lucrurile din România.

Ce ar putea să facă România pentru a atrage mai multe fonduri europene?

Cred că problema în acest moment este să le cheltuiască pe cele pe care le are repartizate pe proiecte. Acestea trebuie executate bine şi corect, iar problema este că instituţiile nu pot asimila fondurile deja alocat.

Credeţi că acest lucru este cauzat de lipsa de experienţă pentru că suntem oarecum membrii noi în UE?

Da, sigur că da. Era predictibil acest moment şi ştiam exact că vom avea la dispoziţie aceste fonduri după intrarea în Uniune, motiv pentru care lumea trebuia să se pregătească. Nu era nicio surpriză. Planificarea este foarte importantă, totuşi şi în alte ţări noi intrate rata de absorţie a fondurilor a fost chiar mai mică. Cu toate acestea, chestiunea asta nu este o scuză. La fel de bine trebuia să se pregătească şi sectorul privat.

Ce ne puteţi spune despre evoluţiile Republicii Moldova în direcţia Uniunii Europene? Există aşa ceva?

Sigur că da. În acest moment, Guvernul RM negociază cu UE conţinutul noului tratat. Negocierile au început în decembrie şi ele continuă foarte bine iar cei de la Comisia Europeană au spus că, citez: "Acum s-a trecut de la vorbe la fapte". De asemenea, s-a început dialogul pentru liberalizarea vizelor pentru cetăţenii RM care doresc să călătorească în UE şi totodată s-au început discuţiile pentru semnarea unui acord de liber schimb între cele două entităti care iaraşi va conduce la o bună colaborare economică şi implicit la bunăstare şi dezvoltare economică.

Credeţi că România poate ajuta RM cu expertiză şi experienţa dobândită în anii preaderării?

Da. Putem ajuta RM, ca de fapt orice altă ţară candidată prin ambele experienţe, prin a le spune ce trebuie făcut şi ce nu, pentru că şi România a făcut unele greşeli. Eu conduc delegaţia comună a Parlamentului European în raport cu o delegaţie similară a Republicii Moldova iar prezenţa mea la Chişinău pentru dezbaterile publice este din partea PE. RM trebuie să intre în UE pentru binele oamenilor şi trebuie făcute reformele necesare aderării.

Dar care este mersul reformelor, este unul accelerat sau mai puţin rapid?

În Republica Moldova avem practic un Guvern nou ales care nu are niciun an de zile de când lucrează, dar se încearcă implementarea unor reforme.

Sunteţi de parere că actuala Constituţie a RM trebuie modificată sau trebuie să rămână la fel în continuare?

Cred că trebuie modificată pentru că, iată, există un impas determinat mai ales de prevederea constituţională care cere o majoritate calificată pentru alegerea preşedintelui. Da, sigur că trebuie modificată, dar discuţia este acum dacă se va modifica doar acea prevedere sau vor urma şi altele. De asemenea, trebuie văzut dacă vor fi din nou alegeri anticipate, dar asta este o decizie pe care trebui să o ia autoritaţile de la Chişinău.

Credeţi că în cazul destrămării coaliţiei pro-europene AIE de la guvernare, RM va continua pe acelaşi drum european?

Eu nu cred că va exista un asemenea rezultat şi cred că la conducere vor rămâne forţele democratice. Dar dacă mă întrebaţi de partidul comunist, nu trebuie decât să ne uităm la ce a făcut această formaţiune cât timp s-a aflat la conducerea RM.

Iniţial şi comuniştii au zis ca vor merge pe un drum european şi undeva prin 2007 s-au răzgândit

Trebuie să învăţăm pe cine să credem şi pe cine nu, dar acest lucru trebui să îl decidă populaţia din Republica Moldova.

Ce ne puteţi spune despre un nou împrumut din partea UE pentru RM?

Ştiu că mâine (miercuri) este un eveniment la Bruxelles la care participă domnul Filat (premierul RM - n.red.) împreună cu Comisia Europeană (CE) şi cu alţi donatori. Voi participa şi eu dar vă voi putea spune mai multe dupa acestă întâlnire. Ştiu că există deja un împrumut in jurul sumei de 90 de milioane care va veni în Parlamentul European pentru aprobare.

Voiam să vă întrebăm dacă noul raport intermar pe Justiţie al CE vizavi de România semnalează probleme noi sau sunt aceleasi constatări ca în rapoartele anterioare?

Sunt aceleaşi probleme dar acest lucru cred că nu trebuie să îl facă plicticos sau de ignorat, dimpotrivă. Cred că o critica, cu cât este mai repetată, ar trebui să devină un fel de picătura chinezească şi să faci ce scrie acolo că trebuie făcut. Raportul spune cam aceleaşi lucruri ca cel de acum şase luni. Lauda Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) pentru investigaţii, cercetări, trimiteri în judecată, critică judecatorii pentru că amână aceste dosare sau pentru că dau soluţii cu suspendare sau pentru achitări controversate. Chiar am văzut acum pe ştiri o afirmaţie a preşedintelului CSM (Florica Bejenariu - n.red.) care spunea că numai 5-10% dintre procesele din România depăşesc durata rezonabilă. Sigur, nu ştim ce înseamnă pentru CSM durata rezonabilă dar să admitem că e aşa. Totuşi, eu mă întreb cum dosarele politicienilor pică fix în această marja de 5-10%. Şi acum mă gândesc la acele stenograme (interceptările telefonice ale lui Cătălin Voicu - n.red.) apărute în aceste zile în care sunt implicaţi şi judecători de la Înalta Curte de Justiţie şi poate acolo avem un răspuns de acest gen. Mi se pare şi mai grav că în dosarele cu politicieni să nu se intre de ani de zile pe fondul cauzei şi CSM-ul, în frunte cu doamna Bejenariu, să nu îi cheme pe aceşti judecători şi să îi întrebe de ce nu judecă pentru că asta e grava neglijenţă şi trebuie daţi afară. Toţi judecatorii din cauza s-a prescris răspunderea penală, sau unde sunt astfel de amânări de ani de zile trebui daţi afară. La fel ar trebui şi în cazul procurorilor din cauza cărora s-au prescris dosare. Dacă ţii 3-5-10 ani un dosar în fişet, aşa cum au făcut mulţi procurori militari, în diverse dosare importante, sau ca acuma să amâni, fără să intrii pe fond vreo 2-3 ani de zile, cred că este o problemă. Nu este nicio justitficare legată de buna credinţă.

Ce măsuri credeţi că ar trebui luate pentru îmbunătăţirea funcţionării Justiţiei în România?

Noile coduri pe care le-am început în 2005 la Bruxelles şi care trebuie terminate, aşa cum sugerează şi acest raport al CE cum că este nevoie de adoptarea acestor coduri de procedură. Dar mai presus de atât, este curăţirea sistemului juridic pentru că oricâte legi minunate sau coduri bune am avea, dacă ele sunt aplicate de judecători corupţi sau incompetenţi rezultatul va fi nul. În acest moment curăţenia o poate face numai CSM şi vedem că această instituţie nu face nimic şi nici CSM-ul nu se curăţa. Cine are atributii în acest sens trebuie să dea afară aceşti demnitari.

Ce ne puteţi spune despre proiectul anticorupţie pe care îl promovaţi la nivel european. Ne puteti da mai multe detalii?

Sigur că da. Este o declaraţie care cere Comisiei Europene şi Consiliului European să facă anumite lucruri în materie de anticorupţie în toate statele membre în vederea creşterii eforturilor în lupta anticorupţie. Dacă va fi semnat de jumătate plus unu din totatul membrilor Parlamentului European (Legislativul european are în prezent 736 - n.red.) acest document va deveni poziţia oficiala a PE şi ar fi primul instrument în materie de anticorupţie. De asemenea, va deveni un fundament de folosit în toate cererile de intensificare a eforturilor anticorupţie din partea CE sau a statelor membre. Şi vă mai spun ceva în paralel. Am vrut să sprijin un mecanism, care sper că se va crea, de monitorizare a eforturilor anticorupţie în toate statele membre şi care îşi are baza în programul de la Stockholm care este programul pe Justiţie din următorii cinci ani al UE. În momentul de faţă nu există aquis (legislaţie) pe anticorupţie sau un mecanism care să măsoare anticorupţie în statele membre, ci există doar pentru ţările candidate aşa cum am avut şi noi. Şi aş mai vrea să aduc ca argument în acest sens, declaraţia făcută de premierul grec, în urmă cu câteva săptămâni, care spunea că administraţia din Grecia este "mâncată de corupţie" şi vedem ce efect are asupra folosirii fondurilor europene, fraudei şi asupra zonei euro până la urmă.

Aveţi cumva şi un feedback de la colegii din PE?

Până la 22 aprilie este termenul de semnare şi acest lucru se poate întâmpla numai în timpul sedinţelor plenare.

Mai aveţi şi altfel de proiecte pe care le-aţi susţinut în Parlamentul European?

Da, chiar astăzi (marţi - n.red.) vom vota pe amendamentele mele la un raport privind fraudele cu fondurile europene şi intenţionez să mă ocup în continuare de modalităţile folosirii fondurilor europene de către ONG-uri. Sunt foarte mulţi bani folosiţi pentru sectorul neguvernamental şi nu cred că s-a măsurat în mod real eficienţa, adică ce rezultate concrete s-au obţinut cu aceşti bani.

vezi si: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010032641633/Interviu/-In-Romania-este-nevoie-de-curatirea-sistemului-juridic.html

Leia Mais…

„Avem multe de redescoperit din valorile şi spiritualitatea poporului român“

Săptămâna această, ziarul „Curentul“ a avut plăcerea de a sta de vorbă cu unul dintre cei mai activi europarlamentari români de la Bruxelles, în persoana doamnei Adriana Ţicău. În calităţile sale de vicepreşedinte în Comisia de transport şi turism a Parlamentului European, membru supleant în Comisia de industrie, cercetare şi energie, dar şi membru al unui comitet de evaluare a opţiunilor ştiinţifice şi tehnice (STOA), europarlamentarul român ne-a dezvăluit că întreaga sa activitate se învârte în jurul temelor din comisiile în care activează. În cel de al doilea său mandat la Bruxelles, din luna iulie 2009 şi până în prezent, Adriana Ţicău a avut nu mai puţin de 50 de intervenţii în plenul Parlamentului European, fiind cotată de către ONG-urile care monitorizează activitatea europarlamentarilor ca unul dintre cei mai vocali europarlamentari români. De asemenea, europarlamentarul român a interpelat Comisia Europeană în privinţa coridoarelor maritime la Marea Neagră şi în privinţa implementării programelor de dezvoltare din cadrul Strategiei UE pentru Dunăre, instrument ce îşi propune dezvoltarea oraşelor riverane Dunării, în special a oraşelor-port din România la acest fluviu. Adriana Ţicău s-a impus rapid printre europarlamentarii care gestionează unele dintre domeniile cu cea mai mare greutate în politica europeană. Printre temele pe care le-am abordat împreună cu dânsa s-au aflat proiectele legate de infrastructura feroviară europeană care vizează şi construirea de rute pentru trenuri de mare viteză în România, dar şi care sunt perspectivele de depăşire a crizei economice de la noi din ţară. Nu în ultimul rând, am discutat cu europarlamentarul român despre spiritualitatea poporului român şi despre cărţile sale favorite. Vă invităm în continuare să citiţi o parte a interviului realizat împreună cu europarlamentarul Adriana Ţicău pentru ca varianta integrală a acestuia să poate fi vizualizată pe site-ul cotidianului nostru la www.curentul.ro:

- Doamna Ţicău, voiam să vă întrebăm care sunt priorităţile mandatului d-voastră ca europarlamentar şi pe ce teme insistaţi în Parlamentul European?

- Aş vrea să vă spun întâi de toate că sunt vicepreşedinte în Comisia de transport şi turism a Parlamentului European, de asemenea sunt membru supleant în Comisia de industrie, cercetare şi energie, dar sunt şi membru al unui comitet de evaluare a opţiunilor ştiinţifice şi tehnice (STOA), alcătuit din 12 eurodeputaţi din diferite ţări, unde analizăm viitoarele opţiuni strategice în materie de cercetare şi tehnologie, astfel încât deciziile luate de Parlamentul European să ţină cont de dezvoltările tehnologice. Ca priorităţi, mă raportez la aspectele legate de comisiile în care activez, deci transport şi turism, de asemenea politica energetică la nivel european, dar şi de aspecte ce ţin de industrializare, deoarece multe state ale UE au suferit o politică cumplită de dezindustrializare în ultimii ani. De curând, chiar am adresat o întrebare Comsiei Europene pe tema politicii de industrializare a UE. Dar mai mult decât atât, cred că prioritatea mea este de a reprezenta România cu seriozitate, dar şi cu argumente competente. Acum, în calitate de membrii UE, după ianuarie 2007, trebuie să venim cu un punct de vedere format şi cu idei pertinente, astfel încât să adunăm în jurul nostru o majoritate europeană care să ne susţină acest punct de vedere. Aş dori să spun că ideile se pot implementa mai bine la nivel european decât pentru fiecare stat membru. Sper ca acum, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, să reuşim să aducem subiectele importante în dezbatere naţională pentru că sunt convinsă că astfel vom reuşi să construim mai bine în România, în acelaşi timp cu Europa. De ce spun acest lucru: atunci când Comisia Europeană vine cu o iniţiativă legislativă, urmează procedura de codecizie, apoi fiecare iniţitivă intră în dezbaterea Parlamentului European, dar acest proces poate dura uneori şi doi ani de zile. Deci, dacă am începe să dezbatem şi noi aceste subiect în Parlamentul naţional, România ar câştiga timp şi vom şti la toate nivelurile intenţiile Comisiei Europene şi unde doreşte acest organism să se investească. În felul acesta vom şti mai bine cum să ne pregătim forţa de muncă, dar mai ales investiţiile în anumite sectoare-cheie, astfel încât, atunci când vine deadline-ul de implementare a actului legislativ, România să nu fie obligată să importe, ci să aibă produsul finit şi poate chiar să îl exporte.

- Deci să înţelegem că doriţi şi o mai bună sincronizare între Parlamentul European şi cel naţional?

- Da. Practic, să devenim un membru al UE cu maximă competenţă pentru că numai aşa vom conta în dezbaterile europene.

- Doamnă, ce faceţi în timpul liber la Bruxelles?

- Din păcate nu prea există timp liber. Noi avem un program destul de cadenţat, să zic aşa, avem o săptămână pe lună sesiune plenară la Strasbourg, iar programul de lucru începe la ora 8-9 dimineaţa şi se termină undeva spre ora 1 noaptea cu dezbateri în plen. De-a lungul zilei sunt foarte multe comisii şi reuniuni, iar tu trebuie să partici la toate. Există două feluri de activităţi ale unui europarlamentar. O mare parte a timpului îl dedicăm informării şi documentării pentru a înţelege care sunt consecinţele fiecărui act normativ pe care îl aprobăm în comisiile noastre, dar este şi o muncă de reprezentare. Una fără cealaltă nu se poate pentru că nu te poţi duce nepregătit la întâlniri şi iarăşi dacă stai închis numai în birou şi nu participi la întâlniri este ineficient. Avem apoi săptămâni de Comisie care se desfăşoară mereu la Bruxelles. La fel, începem programul la 8 dimineaţa şi terminăm la 8 seara. Aşa se întâmplă şi în săptămânile întâlnirlor cu grupul politic. De asemenea, există şi săptămâni mixte când le facem pe toate cele prezentate mai sus şi terminăm undeva în jurul orelor 1-2 noaptea.

- Deci, este mult de muncă ...

- Cred că dacă vrei să fii serios acolo unde eşti, asta e treaba pe care trebuie să o faci. Sunt convinsă că aşa se întâmplă şi în rândul profesorilor, inginerilor etc. Dacă îţi place ceea ce faci, trebuie să faci şi sacrificii.

- Care este ultima carte pe care aţi citit-o?

- Ultima carte pe care am citit-o este „Psihologia sufletului românesc“, scrisă de Constantin Noica. Nu a fost totuşi chiar ultima carte pentru că aceasta m-a invitat să recitesc „Divanul“ de Dimitrie Cantemir şi „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie“. Voiam să vă spun că aceste două cărţi, aşa cum susţine Noica, sunt carţi de bază pentru spiritualitatea românească şi le-am citit cu foarte mare plăcere. Le-aş recomanda, atât tinerilor, cât şi celor mai în vârstă, pentru că avem multe de redescoperit din valorile şi spiritualitatea poporului român. Am găsit în aceste carţi unele expresii atât de bogate în valoare şi conţinut, încât nu a fost decât o mare delectare lecturarea acestor cărţi.

- Cum se împacă viaţa de familie cu cea de europarlamentar, ţinând cont că sunteţi foarte mult plecată?

- În general, beneficiem de înţelegerea şi suportul familiei. Într-adevăr, de luni până joi avem un program foarte încărcat la Bruxelles sau Strasbourg, dar încercăm ca la sfârşit de săptămână să putem îndeplini şi activităţile profesionale, dar şi cele de familie pentru că practic de aici îţi extragi forţa şi liniştea sufletească.

- Care sunt previziunile d-voastră pentru depăşirea crizei în România şi dacă există, cu aproximaţie, un termen pentru depăşirea crizei din România?

- Din păcate, ceea ce am observat la nivel european arată că şomajul creşte în multe ţări europene, de exemplu în Spania, în luna februarie, rata şomajul a crescut cu încă două procente. De asemenea, Lituania are o cifră a şomajului de 20%, deci ne confruntăm cu o problemă reală. De aceea cred că anul acesta nu vom avea rezultate spectaculoase. Cu multă voinţă politică, poate spre mijlocul anului viitor am putea aduce o oarecare creştere economică. Cred că România, ca de altfel toate statele UE, trebuie să investească prioritar în crearea de locuri de muncă, agricultură, în transporturi şi infrastructura energetică, dar şi în educaţie, sănătate, cercetare şi inovare. Acestea sunt practic domeniile-cheie care determină creşterea economică. În felul acesta se poate clădi o creştere reală, iar statul trebuie să investească în mai multe măsuri sociale. Nu cred că reducerea locurilor de muncă poate aduce economii substanţile la buget. În această perioadă de criză, România ar putea să utilezeze mai multe instrumente UE, de exemplu fondul european pentru ajustare la globalizare, acest fond fiind accesat în special de întreprinderile care disponibilizează mai mult de 500 de salariaţi pe o anumită perioadă. Practic, din acest fond se poate plăti şomajul tehnic şi recalificarea personalului disponibilizat. Este poate o resursă temporară, dar care poate atenua din efectele crizei. Din păcate, din România nu am au văzut să fie solicitate astfel de sume.

- Care credeţi că sunt şansele de reuşită ale unei rute feroviare de mare viteză pe relaţia Paris-Constanţa, o idee avansată de premierul Boc recent la Budapesta?

- Această idee am susţinut-o şi eu în PE. La nivel european există o listă de 30 de proiecte prioritare pentru transportul transeuropean. Cam 70% dintre proiectele de pe această listă sunt dedicate transportului feroviar şi naval. În cea mai mare parte, proiectele feroviare sunt dedicate căilor de transport de mare viteză, aici evident ne referim la pasageri, unul dintre proiecte ajunge la Bratislava şi celălalt se opreşte la Budapesta.

- Acest proiect de interconectare a rutelor Paris-Bratislava şi apoi Budapesta-Bucureşti-Constanţa se află printre cele 30 de care aţi vorbit?

- Nu, nu este inclus. Eu o să susţin ca tocmai aceste două proiecte să se intersecteze undeva la Budapesta, iar de acolo să se facă prelungirea până la Bucureşti şi Constanţa. În anul acesta, în 2010, are loc, la mijloc de termene, revizuirea listei celor 30 de proiecte pentru transportul transeuropean de care vă vorbeam. Este un moment oportun să includem acest proiect pe lista proiectelor pentru transport transeuropean. Pentru acest lucru este nevoie de două elemente principale: este nevoie ca Guvernul să îşi asume acest proiect ca fiind prioritar, deci solicitarea să vină din partea statelor membre implicate, şi pe de cealaltă parte e nevoie de alocarea cofinanţărilor naţionale. De ce spun acest lucru. Implementarea acestor 30 de proiecte este întârziată de faptul că unele state nu au alocat parte de cofinanţare necesară şi atunci proiectele au fost întârziate. Banii din bugetul TENT (Trans-European Transport Networks - reţelele de transport transeuropean) au un anumit specific. Spre deosebire de fondurile structurale, fondurile TENT sunt alcătuite din 20% bani europeni şi 80% este cofinanţare naţională, excepţie făcând sectoarele transfrontaliere, unde 30% sunt bani europeni şi 70% este cofinanţare naţională. De asemenea, studiile de fezabilitate pentru proiectele TENT trebuie făcute din fonduri europene doarece acestea primesc de la 50 până la 100% din banii UE, urmând ca segmentul transfrontalier al acestor rute să fie asigurat din bugetul TENT, iar apoi marea parte a lucrărilor rămase să fie realizate din fonduri structurale, care sunt practic cele mai ieftine din construcţia acestei lucrări.

- Este proiectul Nabucco unul pe moarte, în avantajul South Stream?

- În primul rând aş vrea să spun că proiectele sunt complet diferite, în sensul că proiectul Nabucco asigură diversificarea surselor de energie a UE, pentru că prin aceste conducte se va aduce gaz, fie din Azerbaidjan, fie din Iran, pe ruta Turcia, Bulgaria, Ungaria şi Austria. Proiectul South Stream vizează aprovizionarea UE cu gaz ocolind Ucraina. În prima parte a planului de redresare economică pentru UE este deja inclus acest proiect Nabucco cu o sumă de 200 milioane de euro. Chiar săptămâna trecută, Comisia Europeană (CE) a demarat procedurile pentru finanţarea cu 2,3 miliarde de euro a unui număr de 12 proiecte legate de energia electrică şi alte 20 de proiecte vizavi de aprovizionarea cu gaz. Practic şi de la CE, Nabucco este înscris cu o nouă sumă de finanţare. Proiectul Nabucco este extrem de important pentru noi, dar în acelaşi timp am văzut recent întâlniri între reprezentanţii Ministerului Economiei şi cei ai Gazprom, unde probabil s-a discutat eventuala intrare a României, sub o formă sau alta, în South Stream.

- Dacă ar fi ca România să aleagă dintre cele două, care ne-ar avantaja mai tare şi de ce?

- Nu cred că problema se poate pune în termenii de a alege între cele două proiecte pentru că, aşa cum spuneam, ele sunt complet diferite. Dar aş mai dori să vorbesc aici de prevederile Tratatului de la Lisabona care vorbesc de o solidaritate între statele UE în cazul unor crize energetice. UE va investi cu prioritate în interconectarea sistemelor energetice dintre diferite state europene şi în depozite de gaz, iar din aceaste investiţii vor face parte cele legate de inversarea fluxurilor de gaz pentru că în felul acesta poţi să redirijezi gazul acolo unde se aşteaptă să fie o situaţie de criză. Acum că UE a alocat 2,3 miliarde de euro, practic cea mai mare sumă alocată vreodată pentru proiecte de infrastructură energetică, arată cât de important este, mai ales în situaţie de criză, UE să vină şi să sprijine proiecte cu o proiecţie pe termen lung, dar arată în acelaşi timp cât de importantă este dezvoltarea infrastructurii energetice din Uniune.

- Ce ne puteţi spune despre opinia Bruxelles-ului vizavi de o eventuală aderare a Republicii Moldova la UE? Ce paşi trebuie urmaţi?

- Republica Moldova trebuie să îndeplinească acei paşi prealabili pentru aderare. Apoi se va stabili deschiderea negocierilor, după care urmează faza în care se constată dacă RM a implementat aquis-ul comunitar (legislaţia comunitară - n. red.). Numai după aceste etape, RM va putea deveni stat membru. De asemenea, autorităţile de la Chişinău pot transpune mai uşor legislaţia europeană beneficiind de ajutorul României. Noi, ca europarlamentari români, am susţinut mereu ca Republica Moldova să devină stat membru, dar RM este cea care trebuie să parcurgă toate procesele solicitate de mecanismul de aderare. Cred că şi Strategia UE pentru Dunăre va ajuta Republica Moldova în acest proces de construire a unui destin european.

- O ultimă întrebare, ce părere aveţi despre exploatarea minieră de la Roşia Montană, sunteţi pro sau contra?

- Eu personal, în calitate de membru al Comisiei de cercetare şi industrie, trebuie să analizez subiectul din punct de vedere al impactului pentru industrie, dar în acelaşi timp trebuie privit şi din punct de vedere al impactului asupra mediului. Cred că orice proiect este bine-venit în condiţiile în care nu afectează în mod dramatic mediul înconjurător. De aceea, sper ca o eventuală exploatare minieră să se facă după nişte studii extrem de amănunţite. Cred în dezvoltarea zonei prin crearea de locuri de muncă, dar în acelaşi timp sunt de părere că nu trebuie investit în proiecte pe termen scurt cu implicaţii negative pe termen lung.

Leia Mais…

Portret de europarlamentar: Ramona Mănescu

„O singură dată doar am reuşit să vizitez Bruxelles-ul“

Rubrica săptămânală „Portret de europarlamentar“ a ajuns la cea de a treia ediţie, în care am decis să prezentăm, prin rotaţie, activitatea Ramonei Mănescu, eurodeputat PNL afiliat Grupului politic al Alianţei Democraţilor şi Liberalilor pentru Europa (ALDE). Ramona Mănescu este coordonatorul ALDE în Comisia pentru Dezvoltare Regională a Parlamentului European (REGI), dar şi raportor ALDE pe probleme ce ţin de simplificarea cerinţelor privind utilizarea fondurilor europene sau dobândirea coeziunii teritoriale, sociale şi economice în cadrul UE. De asemenea, eurodeputatul român deţine poziţia de membru supleant în Comisia pentru Cultură şi Educaţie şi este vicepreşedinte la două intergrupuri, Urban şi Tineret. Din perspectiva acestei poziţii, Ramona Mănescu s-a ocupat de accesul tinerilor la piaţa de muncă şi consolidarea formării lor profesionale sau implementarea programelor de educaţie şi formare pentru 2010. În cadrul luărilor de poziţie în PE, europarlamentarul român s-a preocupat de promovarea Strategiei UE pentru Dunăre şi de promovarea bunei guvernanţe în chestiuni fiscale. Problema romilor este de asemenea în atenţia europarlamentarului român care ne-a declarat că a ridicat, în faţa Comisiei Europene, problema integrării acestora prin intermediul programelor de includere a romilor în ţări care au accesat fonduri importante pentru astfel de programe, state precum Marea Britanie, Franţa sau Italia. Ramona Mănescu a pus în discuţie problema ca rezultatele acestor programe să fie făcute publice în mod transparent de către statele care accesează astfel de fonduri pentru a se putea monitoriza rezultatele. În centrul preocupărilor sale, se află totodată şi dezvoltarea regiunii Dunării, în special segmentul românesc al acestui fluviu. Strategia UE pentru Dunăre vizează o ridicare a nivelului de trai pentru toate zonele de pe cursul Dunării, prin dezvoltarea unui sistem integrat pe toate nivelurile - economic, social şi cultural. Dânsa ne-a mai vorbit şi despre problema integrării Republicii Moldova în UE, dar şi despre pasiunea sa pentru maşini puternice. Vă lăsăm să urmăriţi în continuare mini-interviul cu eurodeputatul Ramona Mănescu, pentru ca varianta intergrală a acestui material poate fi vizionată pe site-ul nostru, www.curentul.ro:

- Doamnă, spuneţi pe propriul site despre dumneavoastră că sunteţi un europarlamentar prin excelenţă. Explicaţi-ne mai mult, vă rog, ce înseamnă acest lucru!

- Mă refeream în special la faptul că majoritatea colegilor mei europarlamentari au ajuns la Bruxelles din Parlamentul naţional, deci aveau un traseu în Legislativul naţional. Toată pregătirea mea şi tot background-ul meu politic m-au recomandat pentru acest post. Din primul moment când am decis să mă implic în politică am facut-o pe această dimensiune a relaţiilor internaţionale, ca dovadă am şi fost vicepreşedinte a Internaţionalei Liberale, am lucrat foarte mult în această zonă cu instituţiile europene, cu mult înainte ca România să devină membru al Uniunii Europene.

- Mai exact de când?

- Din 1996. Până în ‘96 am activat la organizaţia de tineret a Partidului Liberal, fie la Constanţa, apoi la Bucureşti. Am avut practic un parcurs normal, fără să ard etape. Poate şi din această cauză mă simt confortabil aici unde sunt şi sunt sigură că pot performa.

- Spuneţi-mi dacă există vreo reţetă de succes pentru a ajunge europarlamentar. Ce ar trebui, de exemplu, să facă un membru de partid pentru a fi înscris pe acele liste de vot?

- Cu siguranţă. Dacă mă gândesc la experienţa mea, cred că reţeta succesului e dorinţa de a-ţi demonstra calităţile, apoi este vorba de perseverenţă, pentru că în politică dacă nu eşti perseverent şi dacă nu îţi urmezi idealurile, nu reuşesti să îţi atingi obiectivele. Eu cred că dacă îţi dovedeşti experienţa şi expertiza pe acest domeniu, atunci poţi spune că acestea sunt ingredientele unei astfel de reţete a succesului.

- Ce faceţi în timpul liber, fie la Strasbourg, fie la Bruxelles? Aveţi timp liber?

- Aş vrea. Mi-e şi ruşine să recunosc că nu am reuşit să ajung la un spectacol. Nu am reuşit să văd o piesă de teatru în Bruxelles. O singură dată am reuşit să vizitez Bruxelles-ul. Într-un weekend a venit familia la mine şi ne-am urcat într-un autobuz din acela care face turul oraşului. Noroc cu ei că am reuşit şi eu să văd Bruxelles-ul în întregime. Timp liber nu prea am pentru că am vrut să demonstrez foarte mult că merit să fiu aici. Poate când eşti şi tânăr, şi femeie vrei să demonstrezi mai mult pentru că, să fim cinstiţi, dacă în România eşti tânăr şi mai eşti şi femeie nu reprezintă neapărat avantaje. Poate şi din această cauză m-am angajat în foarte multe proiecte.

- Practic, nu prea aveţi timp liber, să spunem, să mergeţi la cumpărături?

- Nu prea. Doar dacă rămân şi în weekend la Bruxelles. Noi trebuie să fim la fel de mult şi în ţară pentru a ţine legătura cu colegii, cu oamenii din teritoriu... Este delicat, noi suntem aici pentru România, nu pentru altceva.

- Doamna Mănescu, ce hobby-uri are un europarlamentar, dumneavoastră ce hobby-uri aveţi?

- Îmi place foarte mult să pilotez maşini. Particip şi la tot felul de raliuri, teste pe diferite tipuri de maşini, derapaje controlate, fie pe gheaţă, fie pe uscat.

- Aceste lucruri le faceţi în ţară?

- Am participat şi în ţară, şi în străinătate, de exemplu în Finlanda, pe lacuri îngheţate.

- Dar de unde o astfel de pasiune?

- Îmi place foarte mult să conduc şi pentru mine a merge cu maşina este o relaxare. Încet-încet, am descoperit că pot face mai mult şi pot participa la raliuri sau la teste.

- Acum, că m-aţi făcut curios, ce maşină deţineţi?

- Am un XC-90 (Volvo - n.r.). Este o maşină foarte cuminte de familie şi apreciez că este de siguranţă pentru copii în special. La teste şi alte competiţii particip pe Audi sau pe Porsche. Pe Volvo nu poţi face derapaje controlate. Nici măcar nu poţi să derapezi cu el.

- Voiam să vă întreb mai multe despre premiul pentru europarlamentarul anului la secţiunea Educaţie-Cultură pe care l-aţi primit în 2008?

- A fost o surpriză foarte mare şi în acelaşi timp plăcută, mai ales că trecuseră doar nouă luni de când eram în Parlament. Acest premiu este foarte râvnit în rândul europarlamentarilor, mai ales în condiţiile în care suntem foarte bine monitorizaţi de ONG-uri şi mass-media. Cei nominalizaţi sunt votaţi chiar de europarlamentari şi a fost o surpriză foarte mare să mă regăsesc prin cei trei nominalizaţi la secţiunea Educaţie şi Cultură.

- Vă aşteptaţi la acest premiu?

- Nu mă aşteptam. Într-adevăr avusesem rapoarte, avusesem un mare succes cu o declaraţie scrisă care a fost votată în Parlament, deci făcusem câteva lucruri foarte bune, însă obişnuită cu ce se întâmplă în ţară şi în general cu faptul că nimeni nu vede sau apreciază când faci ceva bun, poate şi de asta a fost o surpriză aşa de mare. Poate a contat şi faptul că fiind noi veniţi în PE, eram mai entuziaşti şi mai muncitori decât cei mai vechi pentru că doream să demonstrăm că merităm să fim acolo.

- A mai primit vreun europarlamentar român un premiu similar?

- Nu, până acum nu a mai primit nimeni.

- Am observat că promovaţi proiectele România - Poarta Estică a Europei, Sportul - fenomen de masă în România şi European Youth Voice. Ce ne puteţi spune pe scurt despre acestea?

- Acestea sunt proiecte care le-am început în mandatul trecut, dar pot să vă spun foarte bine şi despre unul nou la care lucrăm intens şi pe care l-am trecut prin Parlament, şi anume Strategia UE pentru Dunăre, pentru care sperăm să obţinem şi un buget pe măsură. Acest proiect este important deoarece are un precedent foarte reuşit în zona statelor de la Marea Baltică. Aceste ţări au reuşit să primească un buget consistent anual pentru dezvoltarea zonei. Tot aşa am reuşit şi noi realizarea acestei Strategii pentru Dunăre. Parlamentul a votat deja această strategie şi acum Comisia Europeană are datoria să o pună în practică, iar noi vom încerca să introducem în bugetul pe 2010 o sumă cât mai consistentă pentru acest proiect. Eu sunt şi raportor pe acest proiect, aşa că voi încerca să asigur un buget corespunzător.

- Nu vă e frică că acest proiect ar putea fi sortit eşecului, aşa cum s-a întâmplat cu Sinergia Mării Negre?

- Acel proiect este unul al Consiliului Europei (organism care întruneşte toţi preşedinţii şi şefii de guverne din Europa - n.r.), deci nu este unul al Uniunii Europene - al Parlamentului sau al Comisiei. Acela are cu totul alte fonduri alocate şi cu totul alte obiective. Noi avem alte obiective şi alte instrumente. Odată aprobată această strategie, vă spun că toate fondurile alocate statelor riverane Dunării vor fi concentrate pe dezvoltarea transportului pe Dunăre între Marea Neagră şi interiorul UE, dezvoltarea porturilor de pe Dunăre şi a transportului intermodal. Asta ce înseamnă... dacă de exemplu, să zicem, la Calafat se dezvoltă porturile, se vor dezvolta automat şi puncte de depozitare, zone de triere sau terminale auto şi feroviare. Acest lucru înseamnă, practic, locuri de muncă şi dezvoltarea oraşului. Fonduri pentru această strategie există, sunt fondurile structurale pe de o parte, şi există politica de vecinătate, şi aici mă refer la ţări ca Ucraina, Moldova, Bosnia Herţegovina, şi mai există şi acel buget de care vă spuneam un pic mai înainte, pe care dorim să îl alocăm acestei strategii.

- Practic, o să vă bazaţi pe bani mai mulţi?

- Da, pe bani mai mulţi şi pe o strategie integrată abordată la o scară mai mare.

- Credeţi că prestigiul României va creşte odată cu această iniţiativă care este pur romånească?

- Eu cred că va creşte prestigiul României, dar, mai mult decåt atât, oraşele româneşti de pe Dunăre se vor dezvolta şi asta este important. Crearea de avantaje pentru România sunt acele aspecte de care v-am vorbit: crearea de locuri de muncă odată cu dezvoltarea oraşelor riverane Dunării şi, în final, creşterea per ansamblu a întregii regiuni a Dunării. Un segment la fel de important din această strategie este de asemenea Delta Dunării. Eu cred că România va primi mult mai mulţi bani, deoarece se doreşte axarea pe dezvoltarea „energiei verzi“ şi a păstrării unui mediu cât mai curat.

- Vorbim aici de centralele eoliene din Dobrogea?

- Fie vorbim de acele centrale eoliene, dar mai ales despre poluarea de pe Dunăre, deci tot ce se strânge din Germania până în Marea Neagră afectează în principal Delta Dunării. Este o şansă acum pentru România de a rezolva şi această problemă.

- Sunteţi preocupată de activităţile legate de tineret. Spuneţi-ne, vă rog, ce proiecte aveţi pe acest subiect şi m-ar interesa, cu precădere, cele destinate tinerilor din România?

- Dacă vorbim de proiecte pentru tineret, şi mă refer aici la construcţia de săli de sport, reabilitări termice, trebuie să discutăm despre proiecte ale căror fonduri trebuie accesate de către stat, respectiv de Ministerul Educaţiei. Aici este problema, fonduri există, dar din păcate nu le accesăm.

- Cum calificaţi starea educaţiei din România şi ce ar trebui făcut pentru reformarea acestui sistem în România, poate şi cu sprijin european, şi mă refer aici în special la accesarea de fonduri europene şi oportunităţile tinerilor de a studia în ţările Uniunii Europene.

- Există aceste programe de mobilitate europeană prin care elevi şi studenţi de oriunde din Europa pot studia în orice ţară a UE. Aici ţine foarte mult de licee şi universităţi. Practic, universităţile au autonomie şi nimeni nu le poate impune cu cine să facă parteneriate sau schimburi de experienţă în acest sens. Pe de altă parte, liceele şi şcolile sunt sub directa îndrumare a Ministerului Educaţiei şi sunt legate de Inspectorate care ar trebui să fie liantul pentru acest sistem de „înfrăţire“ cu instituţiile omoloage din ţările UE. Dacă este să vorbim de reformarea sistemului de educaţie, nu cred că există vreun model european. Din punct de vedere al educaţiei, abordarea naţională primează pentru că nimeni nu poate impune un model pentru toate ţările. Fiecare stat trebuie să îşi păstreze particularităţile şi identitatea naţională şi să păstreze din propriul sistem ceea ce are bun pentru a putea valorifica cât mai bine acest lucru. Nu putem fi toţi nemţi sau francezi, nici nu trebuie!

- Apropo de păstrarea identităţii, există un plan pentru integrarea romilor? Există şi fonduri pentru acest lucru?

- Da, există o strategie care a fost votată la începutul lunii ianuarie în PE. De ani de zile se discută necesitatea unei strategii care să rezolve această problemă. Vorbim aici de cea mai mare comunitate etnică cu peste 10 milioane de suflete, practic un neam fără stat.

- Cu toate acestea, există voci puternice precum Franţa care ne zic să ne ţinem ţiganii acasă şi să îi integrăm.

- Nimeni nu ne poate cere acest lucru, romii sunt şi ei cetăţeni europeni şi nimeni nu le poate interzice accesul la libera circulaţie prin Europa. Atunci când s-a acceptat această strategie, s-a acceptat şi faptul că este o problemă europeană, nu o problemă românească, sau ungurească, sau bulgărească. Deci este o problemă europeană. Primul pas a fost rezolvat, acum există o altă chestiune, şi de aceea am interpelat Comisia Europeană. Franţa, Spania şi Marea Britanie au primit fonduri pentru programe de integrare a romilor şi, totuşi, ţiganii trăiesc în nişte condiţii mizere în acele tabere la marginea oraşelor. Aţi văzut cum arată... nu se poate trăi acolo. Interpelarea mea a mers în această direcţie: „Domnilor de la Comisie, aţi alocat fonduri pentru Italia, de exemplu, aţi făcut o evaluare a rezultatelor în ultima perioadă? Ce buget aţi alocat pentru romii din Italia şi care au fost rezultatele? Au fost utilizaţi eficient banii sau nu?“. Şi atunci, dacă acei bani nu au fost utilizaţi corect şi pentru ce trebuia, cred că italienii nu le mai pot pretinde romilor să nu mai meargă la cerşit, de exemplu.

- Din câte ştim noi, Italia a construit recent la periferia Romei o astfel de tabără pentru romi în sistem de semiînchisoare, unde există barieră la poartă şi camere de luat vederi care să îi supravegheze.

- Ştiu, integrarea nu înseamnă tabără şi nu înseamnă enclavizare. Ceea ce face Italia nu este un model de integrare. Este bine totuşi că s-a făcut un prim pas, şi anume de acceptare a faptului că există o problemă. S-a acceptat ideea unei strategii, şi sigur că da, alocarea de fonduri şi monitorizarea, şi evaluarea în final a eficienţei utilizării acestor fonduri.

- Ştiţi, cumva, este vorba de o sumă anume?

- Încă nu s-a stabilit o astfel de sumă. Până acum nu au fost sume alocate special pentru romi, ci în general pentru imigranţi, care constau în ajutoare sociale. Un fel de fond comun pentru orice imigrant, nu numai pentru romi.

- Care sunt şansele Republicii Moldova de a adera la UE şi care sunt paşii care trebuie făcuţi?

- Republica Moldova face parte deja din aceasta politică de vecinătate.

- Credeţi că vom reuşi includerea RM în acel pachet al ţărilor din regiunea Balcanilor de Vest?

- Cred că da, însă timing-ul pentru fiecare ţară din acest pachet va fi diferit. Serbia are un avans, Bosnia şi Herţegovina la fel, nu mai vorbim de Croaţia care este tratată deja precum cel mai nou membru al UE. România trebuie să sprijine Moldova să intre în proces de preaderare, dar nu depinde numai de noi, ci şi de Chişinău. Trebuie să dovedească semnale clare de reformă şi democratizare, respectarea drepturilor, lucruri care încă nu sunt foarte vizibile. Sunt un pic departe, dar acesta este drumul care trebuie urmat, iar noi trebuie să îi sprijinim.

- Ce se întâmplă cu Turcia în această direcţie?

- Turcia este un caz aparte. Părerile sunt împărţite. Sunt mulţi care doresc integrarea Turciei, dar există şi voci puternice care nu doresc acest lucru. Totuşi, acolo prevalează lipsa unor libertăţi şi drepturi care sunt fundamentale pentru modelul european de democraţie. În aceste condiţii, este greu de anticipat. Este o situaţie un pic paradoxală pentru că, din punct de vedere economic, Turcia îndeplineşte criteriile aderării, dar problema ţine de respectarea libertăţilor de tot felul. Dacă creezi un predecent şi Turcia este admisă chiar şi cu aceste probleme, apare chestiunea de dublu standard. Atunci, mulţi îşi vor pune întrebarea de ce au fost obligaţi la multe reforme şi schimbări, uneori chiar exagerat, şi de ce Turcia să nu fie supusă la acelaşi tratament.

vezi si la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010022640375/Actualitate/O-singura-data-am-reusit-sa-vizitez-Bruxelles-ul.html?mosmsg=Comment+saved+to+content+item!+If+the+comment+is+not+related+to+the+topic%2C+it+will+be+deleted.

Leia Mais…

CE ar putea interzice exploatarea minieră de la Roşia Montană

Comisia Europeană ar putea cere autorităţilor romåne să interzică exploatarea minieră pe bază de cianuri la Roşia Montană în cazul în care declaraţia scrisă, iniţiată de europarlamentarii Daciana Sårbu şi Cătălin Ivan pe această temă, va fi semnată în termen de trei luni de cel puţin jumătate dintre membrii Parlamentului European (PE).
Cazul Roşia Montană revine în atenţia Legislativului şi a Executivului european după ce, în urmă cu cåteva săptămåni, compania Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) a făcut lobby la Bruxelles, prin intermediul unui seminar organizat cu sprijinul europarlamentarului romån Adina Vălean, brusc interesată de exploatarea aurului.
Reamintim că europarlamentarilor români, în speţă Renate Weber şi Daciana Sârbu, organizatorii nu le-au permis o intervenţie prin care să se prezinte şi versiunea „neagră“ a ceea ce înseamnă extragerea minereurilor cu ajutorul cianurilor şi impactul acestui procedeu depăşit şi chiar interzis în multe părţi ale lumii asupra mediului înconjurător şi a siturilor arheologice din perioada romană din această zonă. În acest sens, eurodeputaţii Daciana Sârbu şi Cătălin Ivan au iniţiat, la începutul acestei săptămâni, o declaraţie scrisă referitoare la ameninţarea reprezentată de distrugerea patrimoniului naţional în cazul exploatării miniere prin intermediul cianurilor în zona Roşia Montană. Prin acest demers, cei doi europarlamentari români solicită intervenţia Comisiei Europene în vederea opririi acestui tip de exploatare minieră care riscă să pericliteze o parte din patrimoniul antropic şi natural european, se precizează într-un comunicat al delegaţiei social-democrate române din Parlamentul European. Această declaraţie scrisă este cu atât mai importantă cu cât ar putea deveni poziţia oficială a Legislativului European în cazul în care va fi semnată, în termen de trei luni, de cel puţin jumătate din numărul total al europarlamentarilor (cel puţin 376 - n. red.). Odată devenită poziţie oficială a PE, această declaraţie va reprezenta un element foarte important într-o viitoare decizie a Comisiei Europene vizavi de chestiunea Roşia Montană.

continuare la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010022540351/Actualitate/CE-ar-putea-interzice-exploatarea-miniera-de-la-Rosia-Montana.html

Leia Mais…