România oferă de zece ori mai mulţi bani minorităţilor decât cetăţenilor săi din afara graniţelor
Povestea celor aproximativ 10 milioane de români din diaspora împrăştiaţi în toate colţurile lumii nu este una cu happy end. De cele mai multe ori, politicile ineficiente şi lipsa unei viziuni sănătoase împletite cu lipsa alocării de fonduri pentru proiecte cu substanţă pentru semenii de peste hotare, toate la un loc, nu fac decât ca, odată plecaţi de pe teritoriul României, românii să fie lăsaţi uitării de către guvernanţii de la Bucureşti. Când vine vorba despre aceştia, de multe ori se vorbeşte în termeni de „căpşunari“ cotizanţi la PIB-ul României sau, mai rău, abandonaţi în ţări din jurul graniţelor acolo unde aceştia „beneficiază“ de o politică de asimilare bine pusă la punct de guvernele ţărilor vecine.
În cele mai multe cazuri, românii nu sunt recunoscuţi de statele vecine ca şi comunitate etnică sau, dacă sunt, ei sunt marginalizaţi şi nu li se oferă fonduri sau măcar „privilegiul“ de a-şi păstra identitatea naţională prin educaţie şi acces la slujbe religioase în limba maternă. În tot acest timp, deşi se încearcă acreditarea unei idei la nivel european că România nu respectă drepturile minorităţilor (vezi demersurile lui Tokes la Bruxelles) sau a Kievului care încearcă împreună cu presa rusă să inducă scenariul potrivit căruia ţara noastră aspiră la statutul de „România Mare“, minorităţile acestor ţări beneficiază din partea statului român de un ajutor financiar substanţial, multiple drepturi ce vizează accesul la păstrarea identităţii naţionale şi, nu în ultimul rând, de reprezentare parlamentară.
Criză pentru unii, fonduri pentru alţii
Pornind de la premisele enumerate mai sus, am dorit să vedem dacă ideile expuse în rândurile de mai sus au acoperire şi în cifre. Mai exact, am dorit să comparăm sumele pe care Executivul român le acordă celor 20 de minorităţi reprezentate în Parlamentul României şi sumele pe care acesta le oferă pentru românii din afara graniţelor ţării. Conform ultimul recensământ desfăşurat în România, în anul 2002, cifrele oficiale arată că pe teritoriul României trăiesc 2,6 milioane de etnici care aparţin celor 20 de comunităţi care au reprezentaţi în Parlamentul român. Pe primele cinci poziţii în topul celor mai numeroase minorităţi care trăiesc pe teritoriul României se numără: maghiarii - cu 1.434.377 de etnici (6,6%), ţiganii - cu 535.250 (2,5%), ucrainenii - cu 61.091 (0,3%), germanii - cu 60.088 (0,3%) şi ruşii lipoveni - cu 36.397 (0,2%). Pe următoarele 15 poziţii, în ordine descrescătoare, se află: turcii, tătarii, sârbii, slovacii, bulgarii, croaţii, grecii, evreii, cehii, polonezii, italienii, armenii, macedonenii, albanezii şi rutenii. Din cele 20 de minorităţi, 19 au reprezentanţi şi în Parlamentul României, pentru a avea grijă de respectarea drepturilor acestor comunităţi. Aceste 19 comunităţi primesc de la bugetul statului sume anuale de bani în funcţie de numărul membrilor. Bineînţeles că cele mai multe fonduri sunt alocate de la bugetul de stat pentru etnicii maghiari, care vor primi din partea Guvernului român, numai în 2010, suma de 13.664.394 RON (circa 3,25 milioane de euro), fiind singura minoritate care în an de criză a primit o mărire a fondurilor care în 2009 a fost în cuantum de 13.072.660 RON. Pe lângă comunitatea maghiară al cărei reprezentant de seamă este Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR) condusă de preşedintele ei, Marko Bela, fonduri consistente din partea Guvernului au mai primit şi Asociaţia Partida Romilor „Pro-Europa“, condusă de deputatul Nicolae Păun (poreclit şi Niki Scorpion), în cuantum de 8.800.417 RON. Pe locul trei se regăseşte Forumul Democrat al Germanilor din România, condus de primarul Sibiului, Klaus Werner Johannis, pentru care s-a alocat, în 2010, suma de 4.945.068 RON. Uniunea Ucrainenilor din România, condusă de Ştefan Buciuta, a primit în acest an de la bugetul de stat 5.139.729 RON, iar Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România, al cărei lider este Miron Ignat, a primit suma de 3.452.058 RON. Potrivit cifrelor puse la dispoziţie pentru ziarul „Curentul“ de către Direcţia de relaţii interetnice din subordinea Guvernului, statul român a plătit către asociaţiile reprezentative ale tuturor comunităţilor etnice recunoscute suma totală de 63.000.000 de lei noi, echivalentul a circa 15 milioane de euro pentru o populaţie totală de circa 2,6 milioane de etnici.
Români de 6000 de lei vechi
Nu atât de norocoşi sunt românii din afara graniţelor ţării noastre. Conform datelor obţinute de ziarul „Curentul“, diaspora românească numără în total aproximativ 10 milioane de români care trăiesc în toate colţurile lumii. Cei mai mulţi trăiesc bineînţeles în Europa, şi numai în jurul României, în statele din imediata apropiere, aceştia sunt în jur de 5 milioane. Pentru cele 10 milioane de români, statul român a alocat în 2010 şocanta sumă de 6.750.000 RON, puţin peste 1,5 milioane de euro. La un calcul simplu, această sumă s-ar traduce prin 0,15 euro de român din diaspora, conform datelor oficiale care ne-au fost puse la dispoziţie de DRP.
Subfinanţare pentru păstrarea identităţii
De problematica românilor plecaţi în afara graniţelor se ocupă în special Departamentul pentru Românii de Pretutindeni (DRP), aflat în subordinea Guvernului. Bugetul şi aşa insuficient al acestei instituţii a fost lovit în 2010 de o reducere bugetară severă. Dacă în 2007, acestui departament îi era alocat un fond de 21.177.000 RON, succesiv au fost operate reduceri semnificative. Astfel, în 2008, a beneficiat de un buget de 13.300.000 de lei noi, anul trecut DRP s-a „bucurat“ de încă o tăiere zdravănă, până la 7.500.000 de lei. Anul cel mai crunt a fost 2010, atunci când DRP a trebuit să se descurce cu fonduri de 6.750.000 RON. În acest context bugetar nefavorabil, ne punem fireasca întrebare încotro se va îndrepta atenţia guvernanţilor pentru românii din diaspora? Reducerile au fost operate pentru această instituţie în care principalul obiect de activitate este promovarea identităţii naţionale a românilor din diaspora şi conversarea identităţii etnice, culturale, lingvistice şi religioase a celor 10 milioane de români plecaţi din ţară. Pe lângă acest lucru, DRP trebuie să pună în aplicare şi să elaboreze diverse strategii şi programe destinate românilor de pretutindeni. DRP îşi concentrează în prezent activitatea pe patru linii majore: cea care priveşte educaţia, mass-media, cultura şi spiritualitatea. La unele dintre aceste activităţi, DRP lucrează împreună cu Institutul Cultural Român.
Discrepanţe financiare uriaşe
Ancheta noastră jurnalistică în ceea ce priveşte soarta identităţii naţionale a continuat în direcţia aflării şi apoi a comparării cifrelor pe care le oferă statele din jurul graniţelor României comunităţilor de etnici români, în comparaţie cu banii oferiţi de Guvernul României pentru minorităţile aflate pe teritoriul nostru. Pentru început, am dorit să aflăm câţi bani primesc din partea statului sârb cei peste 250.000 de români de pe teritoriul acestei ţări. De menţionat este faptul că de ani buni de zile autorităţile de la Belgrad au încercat să convingă Bruxelles-ul că există două etnii separate - români şi vlahi. În 2006, aflat într-o vizită în Serbia, preşedintele romån considera această diviziune drept o „eroare“. De altfel, Băsescu a cerut romånilor şi vlahilor din Serbia să se unească, pentru a forma o comunitate mai mare, ce ar avea, în mod evident, mai multe şanse de a-şi cåştiga anumite drepturi. Cu toate acestea, autorităţile sârbe au continuat prin recensăminte succesive să dezbine comunitatea etnicilor români şi prin încurajarea creării a numeroase forme de administrare la vârf a acestor comunităţi. Menţionăm că ţara noastră a oferit comunităţii sârbe de pe teritoriul nostru, reprezentată de Uniunea Sârbilor din România prin Slavomir Gvozdenovici, numai în anul 2010, suma de 2.454.795 RON (echivalentul a circa 580.000 de euro). Această sumă ar fi trebuit să asigure păstrarea identităţii naţionale pentru cei 22.518 de sârbi, aşa cum indică cifrele oficiale ale ultimului recensământ naţional din 2002. Practic, o sumă de 25 de euro pentru fiecare etnic sârb. În contrapartidă, statul sârb oferă pentru cei circa 250.000 de români de pe teritoriul său grupaţi în două consilii, şi anume Consiliul Naţional al Minorităţii Naţionale Române (Nacionalni savet rumunske nacionalne manjine) cu sediul la Novi Sad şi Consiliul Naţional al minorităţii naţionale rumâne (Nacionlni savet vlaske nacionalne manjine) cu sediul la Bor, suma de 70.000 de euro pentru fiecare. Practic 140.000 de euro pentru păstrarea identităţii naţionale a celor peste 250.000 de etnici români, de unde rezultă o cifră circa 0,6 euro pentru fiecare român. „Statul sârb alocă pentru fiecare minoritate naţională echivalentul a 70.000 de euro, bani care sunt viraţi şi apoi folosiţi prin intermediul Consiliilor naţionale ale minorităţilor. Fiecare minoritate are câte un consiliu. Există undeva între 12-14 consilii ale etnicilor din Serbia, iar romii au circa trei. Pe lângă banii aceştia (140.000 de euro - n.r.), minorităţile din Voivodina, dacă mai au nevoie de sume suplimentare pentru diverse proiecte în derulare pentru care nu le ajung fondurile de la statul sârb, mai primesc bani şi din partea guvernului provinciei autonome Voivodina. Pentru construcţia unei şcoli sau a unei biserici mai pot primi sume care variază în funcţie de proiect. Aceste sume sunt valabile pentru anul 2009“, au declarat, pentru „Curentul“, surse diplomatice de la Belgrad. De asemenea, românilor timoceni le este constant îngrădit accesul la educaţie şi viaţa spirituală în limba română. Poate cel mai important factor în păstrarea identităţii naţionale române în Valea Timocului este preotul român Bojan Aleksandrovici, paroh de Malainiţa şi Remesiana, precum şi protopop al Protopiatului Dacia Ripensis. Actualmente, Bojan Aleksandrovici locuieşte în Malainiţa, unde slujeşte în prima biserică ortodoxă în care limba liturgică este romåna. Părintele Aleksandrovici ne-a declarat că în prezent situaţia românilor timoceni este foarte dificilă . „Statul sârb nu numai că nu dă nimic pentru biserici şi şcoli româneşti din Timoc, dar şi ceea ce facem noi cu fondurile noastre împiedică şi încearcă să oprească“, ne-a spus preotul Aleksandrovici.
Indolenţă sud-dunăreană
Nici la graniţa de sud a României, peste Dunăre, situaţia nu se înscrie în normele fireşti de convieţuire interetnică şi de reciprocitate. Dacă statul român a oferit pentru cei 8.092 de bulgari de pe teritoriul ţării noastre o sumă egală cu 2.215.071 RON, reprezentaţi în România de Uniunea Bulgară din Banat, condusă de Nicolae Mircovici, în contrapartidă, guvernul de la Sofia oferă comunităţii româneşti de circa 150.000 de persoane suma de zero leva. Deşi la nivel teoretic împărtăşim aceleaşi valori democratice sub cupola UE, Bulgaria nu recunoaşte nicio minoritate de pe teritoriul său şi, în consecinţă, duce un proces conştient şi deliberat de asimilare a tuturor etnicilor, inclusiv cei români care nu beneficiază de niciun sprijin financiar pentru ridicarea de şcoli sau biserici în aceste comunităţi. „O cifră nu se poate da. Sprijinul este simbolic. Există doar un sprijin care este foarte mic şi se dă pe anumite proiecte. În realitate nu prea există, în concluzie. Şi chiar dacă vii cu un proiect, nu se ştie dacă primeşti ceva. Oficial, comunitatea românescă numără 10.000, neoficial sunt 150.000 de români. Noi le dăm jumătate de milion de euro pe an“, ne-au declarat surse diplomatice din Bulgaria sub rezerva anonimatului. Pe de altă parte, românii de la sud de Dunăre nu îşi doresc decât să meargă la şcoli în limba română. „Dacă ne uităm real pe situaţia creată, noi avem o singură dorinţă - să oprim procesul de asimilare prin pârghiile prin care a fost declanşat. Să întoarcem istoria înapoi, să aflăm cum ne-au asimilat şi să ne dezasimilăm, dacă pot spune aşa. În primul rând, procesul de asimilare trebuie să fie oprit“, declara luna trecută liderul românilor din Bulgaria, Ivo Georghiev.
„Etno-business-ul“ unguresc
Deoarece nu există o legislaţie clară, care pe deasupra poate fi fentată cu uşurinţă, iar autorităţile de la Budapesta să nu intervină, soarta românilor din Ungaria se leagă în mare parte de aşa-numitul „etno-business“. Românii reprezintă oficial cam 10.000 de oameni din totalul populaţiei de pe teritoriul Ungariei, deşi la începutul acestui secol erau circa 100.000, fiind una dintre cele 13 minorităţi de pe teritoriul acestui stat. Aceste minorităţi sunt grupate în aşa-numitele „autoguvernări“, forme administrative ce primesc fonduri anuale de la statul maghiar. Secretarul de stat pentru afaceri europene, Bogdan Aurescu, a explicat recent într-un interviu acordat ziarului „Curentul“ că această practică se referă la exploatarea unor breşe legislative pentru crea noi autoguvernări minoritare. „Principala problemă pe care reprezentanţii românilor din Ungaria mi-au semnalat-o în contextul unor alegeri care vor avea loc pe 3 octombrie în ceea ce priveşte conducerile autoguvernărilor minorităţilor din Ungaria este chestiunea aşa-numitului „etno-business“. Şi anume că exista anumite portiţe procedurale şi anumite persoane care nu fac parte din minoritatea românească din Ungaria, dar care folosesc aceste breşe în încercarea de a constitui autoguvernări în oraşe sau zone unde nu se găseşte o comunitate românească. Scopul este de a beneficia de ajutorul material pe care statul maghiar îl pune la dispoziţia minorităţilor din aceste autoguvernări“, ne-a declarat diplomatul român. Bineînţeles că şi la alegerile din 3 octombrie desfăşurate în Ungaria mecanismul „etno-business-ului“ a funcţionat din plin. Astfel, au fost aleşi un total 284 de deputaţi în autoguvernările româneşti din Ungaria, alegerile fiind ţinute în 72 de localităţi pentru ca validate în final să fie numai 71 de astfel de autoguvernări, potrivit agenţiei de ştiri Timoc Press. Cei mai mulţi deputaţi îi are Asociaţia pe ţară de Reprezentare a Intereselor Românilor din Ungaria (AŢRIRU), asociaţie condusă de Gheorghe Gulyas şi care numără 122 de deputaţi. Cei 284 de deputaţi aleşi pe 3 octombrie vor fi electorii alegerilor din ianuarie 2011, printre ei numărându-se mai mulţi ne-români, personaje necunoscute în comunitatea românească din Ungaria care nu au habar de limba, cultura şi în general de tradiţiile românilor. Pentru toate acestea, autoguvernările, fie ele româneşti sau „pseudo-româneşti“, primesc din partea statului maghiar suma anuală de 2.000 de euro minim. Mai grav este că Budapesta face confuzia clasică deja între termenii „rom“ şi „român“, motiv pentru care există mai multe autoguvernări, chipurile româneşti, în care activează ţigani (romi), potrivit Mariei Berenyi, directoare a Institutului de Cercetare a Românilor din Ungaria, citată de Karadeniz Press. În concluzie, cei circa 10.000 de români din Ungaria comasaţi în 71 de autoguvernări slab organizate şi risipite pe întreg teritoriul Ungariei vor beneficia de suma minimă de 142.000 de euro pentru anul 2010. La toate acestea se adaugă şi faptul că românii nu au reprezentare în Parlamentul ungar. Pe de altă parte, Executivul de la Bucureşti a fost generos ca de fiecare dată din 1996, de când UDMR este la guvernare, şi a acordat, chiar şi în an de criză, suma de 13.664.394 RON pentru păstrarea identităţii maghiare pe pământ românesc. Deşi contravine principiului constituţional conform căruia România este un stat unitar, de la an la an, liderii acestei asociaţii culturale, aşa cum este definit statutul organizaţiei, evocă constant autonomia culturală şi eventual teritorial-administrativă. În contrapartidă, românii din Ungaria beneficiază doar de învăţământ în limba română, în cadrul unor şcoli bilingve sau studiază limba maternă ca materie şcolară, fără a avea însă o instituţie de învăţământ cu predare integrală în limba română.
Vosganian, cenzor pe banii armenilor
Pe lângă acest raport halucinant de 10 la 1 în materie de fonduri pe care statul român le oferă minorităţilor faţa de românii din afara graniţelor, există o serie de oameni politici români care au înţeles de mult că această bunăstare financiară pe care Guvernul român o oferă diferitelor etnicii, ar putea constitui o vacă bună de muls. Printre astfel de personaje se numără fostul ministru al Finanţelor din cabinetul Tăriceanu, Varujan Vosganian, care a transformat comunitatea armenească în propria prăvălie. Ziarul „Curentul“ dezvăluia, în urmă cu câteva luni, cum fostul ministru şi totodată lider al Uniunii Armenilor din România s-a umplut de funcţii şi bani datorită calităţilor sale politice. După ce guvernul Tăriceanu a declarat Uniunea Armenilor din România de utilitate publică printr-o ordonanţă de urgenţă emisă în noiembrie 2008, Vosganian s-a autopropus şef peste armeni. Conform statului acestei asociaţii, Uniunea Armenilor din România (UAR) ar trebui să funcţioneze ca o organizaţie non-guvernamentală. Deşi în declaraţia de afaceri şi interese, Varujan a declarat Uniunea ca fiind un ONG, el nu a avut nicio jenă să încaseze mai multe salarii de la această instituţie. În 2008, de la Uniunea Armenilor din România, Vosganian a obţinut un venit anual de 45.100 RON (3758,3 RON pe lună), iar de la Uniunea Scriitorilor din România a luat nu mai puţin de 38.302 RON (3191,3 RON salariu lunar). Cu toate acestea, în statutul Uniunii Armenilor din România se precizează că funcţia de preşedinte este una onorifică şi nu se plăteşte. Mai mult, conform unei adeverinţe eliberate de secretarul general al Uniunii Armenilor din România, Varujan Vosganian este încadrat cu carte de muncă la aceeaşi asociaţie în calitate de redactor-şef coordonator al publicaţiilor „ARARAT“ şi „NOR GHIANK“. Funcţia de redactor-şef nu este trecută în declaraţia de interese a senatorului PNL, cum de altfel nu sunt trecute în declaraţia de avere nici veniturile, deloc neglijabile, obţinute din această funcţie. Conform aceloraşi surse, şeful Uniunii Armenilor din România, Varujan Vosganian, i-a stabilit redactorului-şef de la „ARARAT“ şi „NOR GHIANK“, Varujan Vosganian, un salariu de 4.810 RON lunar. Din aceeaşi calitate de preşedinte al UAR, Vosganian şi-a permis să îşi ofere singur prime grase eşalonate trimestrial. Astfel, suma totală încasată în 2009 de Vosganian a fost de 64.750 RON (Trimestrul I - 1.800 Ron; Trimestrul II 2009 - 1.450 RON; Trimestrul III 2009 - 1.800 RON; Trimestrul IV 2009 - 1.800 RON). Nici aceste sume nu apar în declaraţia de avere a lui Vosganian.
Canacheu se visează parlamentar pe viaţă
Deşi cazurile diferă în funcţie de interese, oamenii care vor să tragă foloase de pe spatele etnicilor din România rămân aceiaşi. Dacă în cazul lui Vosganian se poate vorbi despre mirajul banilor, deputatul PD-L Costică Canacheu se mulţumeşte cu puterea. Mai precis, funcţia de parlamentar pe viaţă, calitate care i-ar putea fi conferită de născocirea unor noi etnii pe teritoriul România - aromânii. Deşi aromânii sunt consideraţi de secole întregi ca fiind parte a poporului român, oferind României personalităţi cu origine aromână precum Octavian Goga, Vasile Blaga, Dimitrie Bolintineanu, Eugeniu Carada, I.L. Caragiale sau Toma Caragiu, deputatul Costică Canacheu, un om politic cu studii medii, doreşte în prezent să îi separe pe români de aromâni. Odată formată o astfel de etnie, imaginată doar de Canacheu şi alţi emanaţi cu pretenţii separatisto-oportuniste, această „etnie“ ar putea primi fonduri anuale consistente de la statul român şi i-ar putea aduce un mandat de parlamentar pe viaţa lui Canacheu, ca şef al acestei nou-formate comunităţi. Într-un interviu oferit ziarului „Ziua de Vest“ în urmă cu câteva luni de către profesorul universitar doctor Viorica Bălteanu de la Universitatea de Vest din Timişoara, dânsa afirma că „dorinţa lui Canacheu, dincolo de faptul că este aberantă, pune în pericol şi siguranţa naţională a României“. „Este ca şi cum am spune că braţul nostru drept este altceva decât o parte a corpului şi are deplină independenţă. Dumnealor continuă, ca nişte persoane fără pic de cultură, să susţină că dialectul aromân ar fi o limbă de sine stătătoare. Degeaba le-au explicat toţi lingviştii şi degeaba au fost publicate în zeci de tratate lucrurile acestea. Pentru toţi specialiştii este clară delimitarea între limbă şi dialect, numai pentru gaşca lui Canacheu nu. Limba spearată are o gramatică de sine stătătoare. Or, în cazul celor patru dialecte daco-român, aromân, meglenoromân şi istroromân avem de a face cu aceeaşi gramatică“, a sintetizat şi demontat doamna Bălteanu încercările separatiste ale lui Canacheu.
Scurgere de fonduri
Cu toate acestea, nu numai fondurile date de Guvernul român către comunităţile etnice de la noi fac obiectul unor afaceri oneroase. Undeva la începutul anului 2005, fostul secretar de stat şi şef al DRP, Titus Corlăţean, a fost acuzat că în complicitate cu directorul ONG-ului ieşean Centrul pentru Prevenire a Conflictelor & Early Warning (CPC&EW), Iulian Chifu, ar fi sifonat fonduri destinate proiectelor DRP de peste Prut. Acuzaţiile au fost atunci legate de oferirea de bani pentru redactarea unor materiale de presă şi înfiinţarea unor publicaţii de presă peste Prut. În schimb, banii s-ar fi scurs în buzunarele lui Chifu prin contracte umflate şi fonduri nefolosite care nu au fost ulterior returnate, conform unui document intern al DRP. Publicarea acestui raport a făcut vâlvă la acea vreme în presa comunistă din Republica Moldova care a exploatat momentul şi s-a folosit de aceste dezvăluiri pentru a acuza România de implicare în afacerile interne al Republicii Moldova.
publicat in: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010101249943/Actualitate/Etnicii-nababi-si-romanii-uitati-prin-lume.html
Leia Mais…
Postări
