In ziua de 15 ianuarie, cand toata lumea comemora 120 de ani de la stingerea din viata a celui mai mare poet roman, Mihai Eminescu, un alt simbol al poeziei romanesti avea sa se pregateasca de intrarea pe ultimul drum al vietii. Astazi, la numai trei zile, inima poetul basarabean Grigore Vieru a incetat sa mai bata. Dumnezeu sa-l odihneasca iar noi sa il cinstim si sa il asezam in randul luptarilor pentru romanism si pastrarea identitatii nationale !!
Poetul Grigore Vieru, care a incetat din viata, in noaptea de sambata spre duminica, in urma unui stop cardiac, a reusit sa uneasca Romania si Basarabia prin cuvantul scris, prin sinceritate si prin modestie, in ciuda regimurilor ostile de pe malurile Prutului.
S-a nascut pe 14 februarie 1935, in satul Pererita din fostul judet Hotin, pe teritoriul de azi al Republicii Moldova, in familia de plugari romani a lui Pavel si Eudochia Vieru, nãscutã Didic. A absolvit scoala de sapte clase din satul natal in anul 1950, dupã care a urmat scoala medie din orãselul Lipcani, pe care o terminã in 1953.
A debutat editorial pe cand era student, in 1957, cu o plachetã de versuri pentru copii, “Alarma”, apreciatã de critica literarã. In timpul studentiei, din cauza lipsurilor materiale, a fost nevoit periodic sa abandoneze cursurile. Dupa ce a absolvit, in 1958, Institutul Pedagogic “Ion Creangã” din Chisinau, Facultatea Filologie si Istorie, Grigore Vieru s-a angajat ca redactor la revista pentru copii “Scanteia Leninistã”, actualmente “Noi”, si a publicat a doua culegere de versuri pentru copii, “Muzicute”.
Pe 8 iunie 1960 s-a cãsãtorit cu Raisa, profesoarã de romanã si latinã, cu care are doi fii. In acelasi an, Vieru s-a angajat ca redactor la revista “Nistru”, in prezent “Basarabia”, publicatie a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Intre anii 1960 si 1963, a activat ca redactor la editura “Cartea Moldoveneascã”, publicand, in 1961, doua plachete de versuri pentru copii, “Fat-Frumos curcubeul” si “Buna ziua, fulgilor!”, iar in 1963 cartile pentru copii “Multumim pentru pace” (versuri) si “Fagurasi” (versuri, povestiri si cantece). In 1964, i-a fost publicat, in revista “Nistru”, poemul “Legamant”, dedicat lui Mihai Eminescu.
Volumul “Versuri pentru cititorii de toate varstele”, aparut in 1965, a fost distins, doi ani mai tarziu, cu Premiul Republican al Comsomolului in domeniul literaturii pentru copii si tineret. In 1967, i-au aparut culegerea pentru copii “Poezii de seama voastra” si poemul “Barbatii Moldovei”, publicat de revista “Nistru”. Poemul continea o dedicatie pentru „nationalistul“ Nicolae Testimiteanu, care i-a facut pe cei de la cenzura sa opreasca tiparirea si sa scoata dedicatia cu pricina.
Anul 1968 a produs o cotiturã in destinul poetului, consemnata de volumul de versuri “Numele tãu”. Cartea este apreciatã de critica literarã drept cea mai originalã aparitie poeticã. In chiar anul aparitiei, volumul a devenit obiect de studiu la cursurile universitare de literatura nationala contemporana. Trei poeme din volum sunt intitulate “Tudor Arghezi”, “Lucian Blaga” si “Brancusi”, iar alte douã sunt inchinate lui Nicolae Labis si Marin Sorescu. Asemenea dedicatii apar pentru prima oarã in lirica basarabeanã de dupa cel de-al doilea razboi mondial.
Cartea “Duminica cuvintelor”, aparuta in 1969 si ilustrata de pictorul Igor Vieru, a avut un asemenea succes in randul prescolarilor incat a devenit lectura constanta in fiecare gradinita. In anul urmator, Grigore Vieru, impreuna cu Spiridon Vangheli si pictorul Igor Vieru, a publicat “Abecedarul”. Acesta a aparut dupa ce, timp de cativa ani, au existat mai multe demersuri sprijinite si de invatatorimea basarabeana, lucrarea fiind considerata nationalista de catre autoritati. Tot in 1970, a aparut volumul selectiv de versuri pentru copii “Trei iezi”. La numai cateva zile dupa aparitie, in urma unui denunt, a fost retras din librarii pentru poemul “Curcubeul”, in care a fost gasit „ascuns“ Tricolorul Romanesc.
In 1971 a aparut placheta “Versuri”, iar in 1973 Grigore Vieru a trecut Prutul, intr-o delegatie de scriitori sovietici. A avut prilejul, astfel, sa participe la intalnirea cu redactorii revistei "Secolul XX", printre care Dan Hãulicã, Stefan Augustin Doinas, Ioanichie Olteanu, Geo Serban si Tatiana Nicolescu, si sa viziteze, la rugãmintea sa, mãnãstirile Putna, Voronet, Sucevita, Dragomirna si Vãratec. Mai tarziu, poetul a facut urmãtoarea mãrturisire: “Dacã visul unora a fost ori este sã ajungã in Cosmos, eu viata intreagã am visat sã trec Prutul.”
In anul 1974, scriitorul Zaharia Stancu, presedintele Uniunii Scriitorilor din Romania, i-a facut o invitatie oficialã din partea uniunii, cãreia poetul i-a dat curs. Grigore Vieru a vizitat Transilvania, insotit de poetul Radu Carneci. In 1977, tot la invitatia Uniunii Scriitorilor din Romania, a mers, impreunã cu sotia, prin mai multe orase din Romania: Bucuresti, Constanta, Cluj-Napoca si Iasi.
In acest timp, i-au fost publicate volumul de versuri “Aproape”, aparut in 1974, cartea pentru cei mici “Mama” ilustrata de Igor Vieru in 1975, si volumul “Un verde ne vede!”, pentru care i s-a decernat Premiul de Stat al Republicii Moldova (1978).
In 1978 i s-a publicat, la editura Junimea din Iasi, volumul “Steaua de vineri”, prefatata de Nichita Stanescu, prin care s-a rupt tacerea intre scriitorii romani de pe ambele maluri ale Prutului.
In 1980, lui Grigore Vieru i-au aparut “Abecedarul pentru prescolari”, “Albinuta”, “Fiindca iubesc”! (o noua culegere de versuri lirice) si “Sa cresti mari!” (culegere de cantece pentru copii).
Un adevarat succes a reprezentat filmul muzical pentru copii “Maria Mirabela” in 1982, regizat de Ion Popescu Gopo, cu muzica compusa de Eugen Doga, iar autorul textelor pentru cantece - Grigore Vieru.
In 1983, a aparut “Taina care ma apara”, in care s-au simtit primele accente profund sociale din creatia poetului. Anul urmator, Grigore Vieru si-a adunat cele mai frumoase poezii si cantece, medalioane si secvente publicistice in volumul “Scrieri alese”.
Cu ocazia implinirii a 50 de ani de existenta, Grigore Vieru a dorit sa faca, in 1985, un spectacol literar-muzical la Palatul Octombrie (azi “Palatul National”), insa evenimentul a fost interzis din ordine de la cel mai inalt nivel. Trei ani mai tarziu, in saptamanalul “Literatura si Arta”, a aparut primul text poetic postbelic tiparit in Basarabia cu litere latine, semnat de Grigore Vieru. I se acorda cea mai prestigioasa distinctie internationala in domeniul literaturii pentru copii: Diploma de Onoare Andersen.
In 1989 a fost votat deputat al poporului. Dupa 1990, adunand in jurul sau pe cei mai populari interpreti si compozitori de muzica usoara din Basarabia, poetul a intreprins un turneu de succes in Moldova de peste Prut. Grigore Vieru a devenit membru de Onoare al Academiei Romane in 1990 si membru corespondent in 1993.
Dupa Revolutia din 1989, in Romania i-au fost publicate mai multe carti intre care “Hristos nu are nici o vina!” (1991), “Curatirea fantanii” (1993), “Rugaciune pentru mama” (1994), “Izbavirea” (1999), volumul antologic “Cartea Vietii Mele” (2002). La Electrecord, Bucuresti, in 1992, a aparut discul de cantece “Rasai”, realizat impreuna cu Doina si Ion Aldea-Teodorovici, pe care apare celebra melodie inchinata lui Mihai Eminescu.
Culegeri din lirica si poezia sa pentru copii au aparut, de-a lungul anilor, in Franta, Rusia, Ucraina, Letonia, Lituania, Estonia, Georgia, Armenia, Macedonia, Bulgaria, Bielarus, Tadjikistan, Azerbaidjan, Kargazstan si in alte tari.
In 1992, a fost propus de Academia Romana in pentru Premiul Nobel pentru Pace si i s-a conferit titlul onorific de “Scriitor al poporului din Republica Moldova”. In 1995, cu ocazia implinirii varstei de 60 de ani, a fost sarbatorit oficial la Bucuresti, Iasi si la “Uniunea Scriitorilor din Chisinau”. In acelasi an, poetul a fost ales membru al Consiliului de administratie pentru Societatea Romana de Radiodifuziune.
Anul urmator, de Rusalii, poetul a pus o piatra funerara comuna, pentru mama sa si pentru el, pe mormantul celei care i-a dat viata, cu urmatoarele epitafuri daltuite de sculptorul Tudor Cataraga: „Pierzand pe mama, iti ramane Patria, dar nu mai esti copil“, iar pentru sine: „Sunt iarba, mai simplu nu pot fi“. Sensul epitafului sau Grigore Vieru l-a explicat celor prezenti: „A fi simplu nu este o treaba usoara. A fi simplu inseamna sa mori cate putin in fiecare zi, in numele celor multi, pana cand te preschimbi in iarba. Iar mai simplu ca iarba ce poate fi?“
In decembrie 2008, a fost lansat la Iasi volumul "Taina care ma apara", care cuprinde creatiile importante ale poetului din ultimii 50 de ani.
In 2000, Grigore Vieru a fost decorat cu Medalia guvernamentala a Romaniei “Eminescu”- 150 de ani de la nastere.
Saptamana trecuta, in noaptea de joi spre vineri, poetul a suferit un grav accident de circulatie, in apropiere de Chisinau. La exact 48 de ore dupa accident, inima lui Vieru a incetat sa bata, pe fondul unor politraumatisme multiple si al unei poliinsuficiente a sistemelor si organelor.
Sursa: NewsIn
Opera sa:
• 1957 - Alarma (versuri pentru copii)
• 1958 - Muzicuţe (versuri pentru copii)
• 1961 - Făt-Frumos curcubeul şi Bună ziua, fulgilor! la editura „Cartea Moldovenească”
• 1963 - Mulţumim pentru pace" (versuri) şi Făguraşi' (versuri, povestiri şi cântece).
• 1964 - Revista „Nistru” publică poemul Legământ, dedicat poetului nepereche Mihai Eminescu.
• 1965 - Versuri pentru cititorii de toate vârstele, prefaţat de Ion Druţă pentru care i se acordă Premiul Republican al Comsomolului în domeniul literaturii pentru copii şi tineret (1967).
• 1967 - Poezii de seama voastră (editura „Lumina”)
• 1967 - Bărbaţii Moldovei cu o dedicaţie pentru „naţionalistul” Nicolae Testimiţeanu (revista „Nistru”). Întregul tiraj este oprit, dedicaţia scoasă.
• 1969 - Duminica cuvintelor la editura „Lumina” cu ilustraţii de Igor Vieru, o carte mult îndrăgită de preşcolari, care a devenit prezentă în orice grădiniţă de copii.
• 1970 - Abecedarul (editura „Lumina”) — în colaborare cu Spiridon Vangheli şi pictorul Igor Vieru)
• 1970 - Trei iezi
• 1974 - Aproape (versuri lirice, cu ilustraţii color de Isai Cârmu)
• 1975 - Mama (editura „Lumina” — carte pentru cei mici, ilustrată de Igor Vieru)
• 1976 - Un verde ne vede! ( editura „Lumina” — volum pentru care poetului i se decernează Premiul de Stat al Republicii Moldova (1978).
• 1991 - Metafore albastre (editura „Narodna cultura”, Sofia — în colecţia Globus poetic, traducere în limba bulgară de Ognean Stamboliev.
Leia Mais…
După venirea la putere în Ungaria a Cabinetului Viktor Orban, care are ca deziderat guvernarea „întregii populaţii maghiare din lume“, tendinţele extremiste şi revanşarde au reîncolţit energic în mintea organizaţiilor de extremă dreapta din această ţară, cu ramificaţii puternice în statele vecine. În atare condiţii, o parte a maghiarilor din Miercurea Ciuc a decis că poetul naţional Mihai Eminescu trebuie înlăturat din nomenclatorul străzilor din acest oraş, pe motiv că ar fi fost „hungarofob“ şi „xenofob“. Iniţiatorul acestui proiect este Csibi Barna, unul dintre liderii organizaţiei extremiste Plutonul Secuiesc al Batalionului Wass Albert al Gărzii Maghiare. Ideea nu este una nouă, numai că de data aceasta Csibi Barna a reuşit să adune o listă cu 1.900 de semnături de la cetăţenii oraşului pentru a depune, în aceste zile, toate documentele la registratura Primăriei Miercurea Ciuc, în vederea schimbării numelui străzii, din „Mihai Eminescu“ în „Atilla“ - „ultimul şi cel mai puternic rege al hunilor’’ susţin ei.
Postări
