Se afișează postările cu eticheta SUA. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta SUA. Afișați toate postările

duminică, 31 ianuarie 2016

„Corupția din Rusia e deja terorism de stat!”. Interviu cu David Satter, unul dintre cei mai renumiți sovietologi


David Satter, licențiat al Universităților din Chicago și Oxford, a fost corespondent al ziarului Financial Times la Moscova, din 1976 până în 1982, apoi analist al spațiului sovietic și ex-sovietic pentru Wall Street Journal Europe. Satter este autorul a patru cărți, ultima urmând să apară în primăvara anului viitor.
Toate lucrările sale abordează transformarea Rusiei în statul agresiv și corupt de azi. David Satter este celebru și pentru faptul că este singurul jurnalist american expulzat din Rusia după încheierea Războiului Rece. Expulzarea sa s-a produs pe fondul unor acuzații de încălcare a regimului de ședere în Rusia, după o procedură aplicată spionilor. Refuzul Rusiei de a-i mai acorda viză de intrare în Federația Rusă s-a produs concomitent cu rularea unui documentar, în Piața Maidan din Kiev, în ajunul Crăciunului din 2013, realizat după una dintre cărțile sale, „Age of Delirium: The Decline and Fall of the Soviet Union”.

Atunci, mulțimea din Piață a stat și a urmărit filmul la o temperatură de -4 grade, până spre miezul nopții. A doua zi, avea să afle de la un diplomat rus de la Kiev, că „organele competente”, termen folosit în special pentru FSB, că șederea sa pe teritoriul Rusiei este „indezirabilă”.

El este și autorul materialelor care au deconspirat implicarea serviciilor secrete ruse în dinamitarea unui bloc de locuințe, incident în urma căruia au murit 300 de persoane, pentru a servi ca pretext autorităților ruse pentru reînceperea războiului în Cecenia. Conflagrație de care Moscova avea nevoie pentru a-i crește popularitatea lui Vladimir Putin, un personaj politic creditat înaintea venirii sale la putere, în 2000, cu numai 2%.

- De unde această preocupare pentru spațiul rusesc, dvs. ați ales Rusia, sau Rusia v-a ales pe dvs.?

- Îmi place să cred că a fost alegerea mea. În copilărie, la Chicago, pe la 13 ani, am început să învăț limba rusă de la niște vecini emigranți din URSS. Deși fiind în plină epocă a Războiului Rece, șansele de a merge în Rusia erau mici, iar cele de a trăi acolo o perioadă mai îndelungată aproape imposibile, tatăl meu m-a încurajat, chiar a insistat să învăț limba rusă, deși nu înțelegeam de ce. Ulterior, la Universitate, am profitat de aceste cunoștințe și am descoperit această provocare, această alternativă pe care o aveam cunoscând limba rusă. Ca și corespondent al ziarului Financial Times am avut ocazia să studiez chiar la fața locului comunismul sovietic, timp de 6 ani. Chiar dacă nu am fost expulzat, cum s-a întâmplat în 2013, am avut probleme cu autoritățile sovietice, care au vrut să mă alunge din URSS. Am fost acuzat, formal, de huliganism, în 1979, după o vizită la locul de origine al unor strămoși de-ai mei, într-o localitate care avea să devină celebră în toată lumea, câțiva ani mai târziu, Cernobîl.

- În cartea pe care urmează să o lansați vorbiți despre clasa conducătoare de la Kremlin denumind-o „Cleptocrație”....

- Această carte se vrea o explicație a celor întâmplate, cum a ajuns Rusia țara agresivă, înfundată în corupție, de astăzi. Cum oamenii au uitat optimismul de la începutul anilor 90, când, după Perestroika, toți credeam că Rusia se va racorda la cultura și economia mondială, aducând plus valoare acesteia Nu s-a întâmplat așa și dacă urmărim evoluția Rusiei, ne dăm seama de pericolul ca același lucru să se întâmple și în Moldova și în Ucraina.

- Care este originea acestor probleme?

- Cred că de la revoluția bolșevică, pornită de la ideea simplă că socialismul va duce la eliminarea proprietății private. Odată înlăturată ceea ce se ceea că este sursa conflictelor de clasă, războaiele urmau a fi excluse, iar rezultatul așteptat era miraculos. Timp de decenii, comunismul a fost religie de stat, cu un impact imens asupra maselor. Cei care trebuiau să facă tranziția post-comunism au făcut schimbarea violent, fără scrupule, fără lege. S-a acreditat, aproape oficial, că acela e momentul în care fiecăruia i se oferă șansa vieții lui, de a dobândi bunuri, indiferent de metodele prin care o face A fost la fel ca deschiderea unui magazin cu obiecte gratuite. Fără un cadru legislativ, fără tradiție, afacerile au devenit monopoluri și au creat oligarhi. Cei care obțin bani și bunuri într-un sistem corupt, vor lupta cu cele mai murdare instrumente, făcând victime oameni nevinovați. Ceea ce se întâmplă în Rusia. Odată cu venire lui Putin la putere, centrul de greutate al corupției s-a mutat de la oligarhi la bandiții de stat. Condițiile impuse și comisioanele ascunse ale autorităților erau identice cu cele ale bandiților, iar oamenii de stat au devenit afaceriști. Proprietatea privată nu presupune ca poți face orice ca să o dobândești sau ca să o păstrezi, asta duce la corupție și crimă.

- Cum rămâne cu instituțiile care ar trebui să blocheze corupți, cu presiunea dinspre mass media, care relatează cazurile de corupție?

- Structurile de stat nu răspund la semnalele venite privind corupția și fărădelegile, ceea ce duce la demonetizarea acestei lupte. Jurnaliștii nu pot obține singuri rezultate, dar trebuie să nu renunțe la  a atrage atenția asupra ilegalităților. Corupția omoară tot sistemul. În Rusia nu este doar corupție, deja, ci terorism de stat, pasul dintre aceste două momente fiind deja făcut. Sclavia este momentul în care accepți ca normale lucrurile care îți umilesc demnitatea umană, ceea ce se întâmplă acum în Federația Rusă cu oamenii.

- Nici în alte state ex-sovietice nu au dispărut reziduurile educației bolșevice. Deznaționalizarea, ștergerea identității istorice și a tradițiilor a funcționat.

- Marxism-leninismul și promisiunea unui viitor luminos au fost metodele prin care URSS a încercat ștergerea identității naționale a popoarelor din uniune, cum a fost și cazul Moldovei. Dar căderea comunismului a arătat că acest proces nu a fost unul reușit, redescoperirea istoriei și tradițiilor naționale, chiar dacă nu a fost un proces rapid, fiind prezentă în aproape toate statele apărute după destrămarea Uniunii. Din nefericire, alte procese psihologice au fost mult mai reușite chiar decât cel de deznaționalizare. Ieșirea din URSS a fost mult mai simplă și mai rapidă decât ieșirea din mentalitatea sovietică a populației.

- Cum evaluați șansele Republicii Moldova de a ieși din trena Rusiei corupte și corupătoare și a deveni un stat european? Este Reunirea celor două state românești o soluție pentru salvarea Republicii Moldova?

- Șansele Republicii Moldova de  deveni o societate democratică, cu un grad scăzut de corupție, sunt foarte mici din punctul meu de vedere. Vorbim despre o țară mică, cu resurse limitate, subiect al orgoliului de dominație al Federației Ruse, țară care știu că are și instrumentele pentru a pune presiune chiar în interiorul Moldovei pentru menținerea acestei situații. Sincer, mă repet, aici foarte important și pozitiv este rolul pe care îl poate juca România. Acela de a convinge populația filo-română majoritară că aparține spațiului lumii democratice și nu sferei de influență a Rusiei. Nu știu dacă o reunificare a celor două state românești este realizabilă imediat, dar știu cu certitudine că influența românească este una fericită și combate cu succes influența negativă a factorilor de propagandă rusești.

- Există o inițiativă de creare a unui spațiu informațional comun pentru cele două state românești. Cum vedeți această posibilitate?

- Ideea este una foarte bună. În primul rând pentru că resursele Chișinăului sunt foarte reduse din acest punct de vedere, iar moldovenii sunt vorbitori nativi de limba română. Apoi, România este un stat membru NATO, ceea ce poate avea un rol extrem de benefic în dezvoltarea și siguranța viitorului Republicii Moldova. Toată lumea știe că produsele media oficiale ale Rusiei nu sunt obiective în prezentarea adevărului, ci reprezintă instrumente de manipulare.

- Aveți un pronostic pentru viitorul Crimeei? Va putea reveni acest teritoriu în hotarele Ucrainei?

- Personal, cred că este posibil. Nu va fi ușor, dar totuși regimul Putin este instabil și nu știm cât va mai fi la putere și fără reîntoarcerea Crimeei, Rusia va fi privată de asistență din străinătate și va intra într-o situație ce o va depăși.

- Aveți un mesaj pentru cetățenii Ucrainei și Republicii Moldova în legătura cu viitorul lor european?

- Am același mesaj pe care îl primesc din toată lumea, cum că sunt imense avantaje după ce scapă de  corupție, dar este nevoie de voință pentru a face acest lucru. Toată lumea știe că nu va fi ușor, dar cetățenii trebuie să aibă spiritul voinței naționale și al scopului național, deoarece corupția macină până în miezul societății.

Valentin Buda, Mădălin Necșuțu
Publicat în EvZ Moldova

Leia Mais…

joi, 28 ianuarie 2016

Parafrazându-l pe Clinton: Moldova, stay the course. The future is yours!


Toate discuțiile despre Republica Moldova converg inevitabil către viitorul său. Fie că este vorba de unul european, fie că este vorba de unul în care se va afla mai aproape de Federația Rusă.
Cu toate că mai există voci inflamate pe la București legate de diverse „trădări”, de altfel un termen cu aplicabilitate la mare modă în Republica Moldova, Chișinăul se află într-un punct de inflexiune extrem de important pentru viitorul său. Chiar dacă se încearcă acreditarea ideii că poteca europeană a Republicii Moldova a devenit una mai degrabă desfundată, decât una modernă și asfaltată, lucrurile la nivel oficial nu arată deloc așa. La sfârșitul toamnei anului trecut, Executivul de la Bruxelles anunța de altfel că își va revizui politica de vecinătate sudică și estică. Se spunea atunci că se va miza tot mai mult pe aspectele sociale de dezvoltare, precum investițiile pentru crearea locurilor de muncă și securitatea energetică.

Chiar dacă UE este recunoscută ca o entitate birocratică și care se mișcă greoi, lucrurile avansează cu repeziciune. La circa o lună și jumătate distanță, aceeași Comisie Europeană preciza cu subiect și predicat că a pus la bătaie nu mai puțin de un miliard de euro în cadrul unor programe de cooperare transfrontalieră. Programul este unul amplu ce va cuprinde 27 de state, cu care UE are deja parteneriate în diferite forme, iar printre ele se numără și Republica Moldova. „Cooperarea transfrontalieră este esențială pentru evitarea creării unor noi linii de separare. Această nouă finanțare va contribui la o dezvoltare regională mai integrată și mai durabilă a regiunilor frontaliere învecinate și la o cooperare teritorială mai armonioasă în zona frontierelor externe ale UE”, a declarat Johannes Hahn, comisarul pentru politica europeană de vecinătate și negocieri privind extinderea. Cu alte cuvinte, UE nu dorește ca în vecinătatea sa estică se se creeze alte „linii de demarcație” și va „upgrada” mecanismele de abordare a vecinilor răsăriteni printr-o continuare a părților eficiente din cadrul vechiului Parteneriat Estic. Mai mulți bani și viziune nouă, cel puțin așa va fi abordată de acum încolo problema Republicii Moldova dinspre Bruxelles. Bineînțeles, numai cu un guvern proeuropean capabil de reformare a țării.

În ceea ce privește România, oficialii de la București sunt conștienți de precaritatea situației de la Chișinău și lucrează în sistem de „consum diplomatic accelerat” pentru ca Republica Moldova să depășească această criză politică interminabilă. Acest fapt este un lucru cert, demonstrat și în cadrul vizitei de săptămâna trecută a premierului Dacian Cioloș la Berlin, acolo unde pe agenda discuțiilor cu cancelarul german, Angela Merkel, a apărut și Republica Moldova. Ambii oficiali europeni au declarat cu voce tare că situația din Republica Moldova a fost abordata în discuțiile tete-a-tete, iar Cioloș a spus că România se așteaptă la un guvern pro-european la Chișinău, care să facă reforme. Mesajul este mai limpede ca bună ziua și în concordanță cu restul statelor UE, iar România pregătește și banii promiși ca împrumut în cazul în care la Chișinău se va forma un guvern credibil, de sorginte proeuropeană, pus pe făcut reforme profunde.

De notat este faptul că și SUA transmit un mesaj la fel de direct, cu ocazia Anului Nou. Pe pagina de Facebook a Ambasadei SUA la Chișinău, ambasadorul James Pettit scrie că „Moldova are un potențial imens” și fixează o foaie de parcurs clară de revenire a Chișinăului pe direcția trasată de Acordul de Asociere cu UE, eradicarea corupției și rezolvarea vulnerabilităților economice, cu trimitere clară la sistemul bancar și securitatea energetică, prin ieșirea din captivitatea Gazpromului. Mesajul ambasadorului Petitt, rezonează perfect cu cel transmis de fostul președinte american Bill Clinton, în fața bucureștenilor, pe 11 iulie 1997: „Stay the course. Stay the course. The future is yours!”.

Continuare pe EvZ Moldova

Leia Mais…

luni, 18 martie 2013

Cate ceva despre arme si piete





Ultimul raport al Institutului Interntţional de Cercetare pentru Pace (SIPRI) din Stockholm, un fel de etalon in domeniu, ne vorbeste despre cum se mai impusca/apara mai-marii si mai-micii lumii. Cam asa: 




- The volume of international transfers of major conventional weapons in the period 2008–12 was 17 per cent higher than in the period 2003–2007.

- The five biggest suppliers in 2008–12 were the USA, Russia, Germany, France and China. Together, they accounted for 75 per cent of the volume of international arms exports.

- China replaced the UK as the fifth largest supplier. This is the first change in the composition of the top 5 suppliers since the end of the cold war.

-The five biggest recipients were India, China, Pakistan, South Korea and Singapore. They collectively accounted for 32 per cent of the volume of international arms imports.



documentul SIPRI poate fi consultat aici:  http://www.sipri.org/media/pressreleases/2013/ATlaunch


Leia Mais…

duminică, 17 martie 2013

Batalia mondiala pe scut: Rusia si China vs. SUA


Amplasarea scutului antiracheta american in mai multe zone ale lumii, inclusiv in Europa, determina reactii din ce in ce mai virulente din partea Moscovei pe aceasta tema. Schimbarea de optica la nivelul Casei Albe, in ceea ce priveste reorientarea concentrarii interesului masiv al SUA pentru zona Asia-Pacific, creeaza insomnii la Kremlin, dar si in China. Cele doua tari isi vad pus in pericol glacisul strategic si sunt decise sa actioneze in consecinta. Rusia si China discuta in aceste zile la Beijing intensificarea cooperarii in domeniul apararii antiracheta ca raspuns la planurile SUA de amplasarea a unor elemente ale scutului antiracheta in mai multe puncte strategice de pe glob, a declarat miercuri seful Consiliului de Securitate Nikolai Patrusev. „Suntem ingrijorati de planurile SUA de a construi un sistem defensiv de rachete, inclusiv in zona Asia-Pacific”, a declarat Patrusev in cadrul celei de a opta runda a consultarilor sino-ruse in domeniul securitatii strategice. „Partenerii nostri chinezi impartasesc ingrijorarile noastre si am convenit sa ne coordonam actiunile in acest sens”, a adaugat acesta. El a mai precizat ca acest lucru ar ajuta ambele tari sa dezvolte o abordare „constructiva” in privinta apararii antiracheta. Moscova si Beijingul monitorizeaza atent miscarile SUA legate de desfasurarea apararii antiracheta in zona sudica a Marii Chinei care vine sa completeze planurile SUA din Europa. Washingtonul si Tokyo au cazut de acord in luna septembrie a anului trecut asupra construirii unui radar de tip X-Band de ultima generatie in sudul Japoniei in scopul de a adaugarii acestuia la cel de tip AN/TPY-2 din zona de nord a prefecturii Aomori. Unele rapoarte sugereaza ca Agentia de Aparare Antiracheta a SUA si Comandamentul Pacificului iau in considerare un al treilea radar undeva in zona de sud-est a Asiei, posibil in zona Filipine. Washingtonul planuieste de asemenea sa extinda gruparea navelor care patruleaza in apele internationale din aceasta regiune echipate cu sistemul Aegis. Moscova si Beijingul au obiectii in ceea ce priveste initiativa SUA referitoare la apararea antiracheta, argumentand ca Washingtonul inrautateste mediul de securitate global si regional, in special in zona proceselor militare de nonproliferare, in detrimentul inhibitorilor nucleari ai Rusiei si Chinei. Cele doua tari tin regulat consultari bilaterale privind chestiuni strategice inca din 2005. In aceasta strategie Rusia si China ar putea coopta si Iranul in urma unor discutii din trecut ce au avut loc la Teheran.

Leia Mais…

SUA și Germania se cer jucatori in dosarul transnistrean

Nebuloasa conflictului transnitrean da mereu batai de cap analistilor de politica internationala in ceea ce priveste solutiile optime de rezolvare a acestui dosar atipic. Chiar si asa, Republica Moldova a primit in aceasta saptamana semnale puternice din partea a doi actori internationali cu un cuvant greu de spus in ceea ce priveste revolvarea dosarului transnistrean. Chiar daca acestia au in prezent doar statut de observatori in cadrul diferendului. Atat Washingtonul, cat si Berlinul, au receptionat mesajul Chisinaului potrivit caruia statutul acestor entitati nu trebuie sa ramana doar de simpli observatori, ci trebuie ridicat in sfera de mediere. Practic, ce s-a intamplat in aceasta saptamana la Chisinau prin venirea cancelarului german Angela Merkel, dar si prin mesajul transmis cu ocazia zilei independentei Republicii Moldova de catre presedintele SUA, Barack Obama, ar putea fi un „preview” la viitoarele actiuni de implicare ale celor doua capitale in rezolvarea dosarului in cauza. In urma cu circa patru luni, vicepremierul pentru Reintegrare, Eugen Carpov lansa un apel expres de ajutor din partea Occidentului pentru accelerarea solutionarii problemei transnistrene. „Nu este o dorinta neintemeiata. Statutul Statelor Unite si al UE este in crestere, iar participarea si contributia lor in procesul de solutionare a problemei transnistrene este tot mai vizibila”, spunea atunci foarte explicit Carpov.

Aceasta rugaminte nu a ramas fara ecou in cancelariile occidentale. Merkel a spus la finele acestei saptamani, in cadrul vizitei sale de la Chisinau, ca Germania sprijina integritatea teritoriala si suveranitatea Republicii Moldova, in cadrul frontierelor recunoscute pe plan international, cu un statut special pentru Transnistria. Nu a vorbit de federalizare si nici de alta solutie de compromis, ci a mers, in mare, pe ceea ce este dispus si Chisinaul sa ofere in cadrul acestui diferend. „Dumneavoastra, cetatenii din Chisinau, ati dat mereu de inteles ca nu va mai puteti resemna cu o astfel de situatie. Deci, vreau astazi sa va asigur: Germania sprijina moldovenii de pe ambele maluri ale Nistrului in eforturile lor de a imbunatati situatia. Noi sprijinim integritatea teritoriala si suveranitatea Republicii Moldova, in cadrul frontierelor recunoscute pe plan international, cu un statut special pentru Transnistria”, a spus Merkel, fara a intra in detalii. Un mesaj clar si raspicat de sustinere a politicii promovate de la Chisinau in cadrul negocierilor cu liderii separatisti de la Tiraspol.

Leia Mais…

luni, 14 mai 2012

Zona artica - un „El Dorado inghetat”

Am scris un articol interesant, zic eu, in ziarul „Curentul”, despre cursa pentru bogatiile Arcticii si despre modul cum se ciocnesc interesele unor puteri militare in aceasta zona. Accentul este pus pe interesul special manifestat de Rusia pentru zona arctica si cum ceilalti competitori incearca sa stopeze elanul Moscovei si sa ii ingradeasca accesul la resursele din zona cu pricina.

pe larg in „Curentul”: http://www.curentul.ro/2012/index.php/Externe/Rusia-si-cursa-pentru-noul-El-Dorado-inghetat.html

Leia Mais…

luni, 9 ianuarie 2012

Exxon si OMV au inceput forarile in perimetrele romanesti ale Marii Negre

Daca in toamna anului trecut, guvernul roman dadea unda verde mai multor companii petroliere de talie mondiala sa inceapa forajul in Marea Neagra, acestea au trecut in sfarsit la treaba. Compania americana ExxonMobil si OMV Petrom (SNP) au inceput forajul de explorare in Marea Neagra, operatiunile având o durata estimata de aproximativ 90 de zile, a anuntat luni compania controlata de grupul austriac OMV. Guvernul a decis in octombrie 2011 ca firmele care deruleaza lucrari de foraje si prospectiuni submarine in platoul continental romanesc al Marii Negre sa fie scutite de obligatia de a obtine autorizatie de constructie, printre companiile care vor beneficia de aceasta decizie fiind OMV Petrom (SNP), Exxon si Lukoil. Domino-1 este prima sonda de explorare in ape de mare adâncime din sectorul romanesc al Marii Negre. Situata la 170 kilometri de tarm, in ape cu adâncimea de aproximativ 1.000 de metri, sonda va fi forata cu tehnologie de ultima generatie, potrivit unui comunicat al Petrom transmis luni Bursei. "impreuna cu partenerul nostru, ExxonMobil, dezvoltam un proiect unic pentru România. Explorarea in ape de mare adâncime implica riscuri investitionale mari si necesita investitii de mai multe sute de milioane de dolari, dar un eventual succes ar schimba fundamental perspectivele sectorului energetic romanesc", a declarat Johann Pleininger, membru al Directoratului Petrom, responsabil cu activitatea de explorare si productie. Exxon Mobil lucreaza printr-o filiala a companiei, ExxonMobil Exploration and Production Romania Limited (EEPRL). Forajul va fi executat de catre vasul Deepwater Champion, care a sosit recent in apele românesti dupa finalizarea unui programul offshore din Turcia. "Apreciem eforturile depuse de autoritatile române pentru a sprijini progresul lucrarilor de explorare in Marea Neagra", a declarat in comunicat Ian Fischer, director general al EEPRL. La sfârsitul lunii iulie 2011, Guvernul a prelungit cu cinci ani perioada in care OMV Petrom are drept de explorare in perimetrul Neptun din bazinul Marii Negre. Decizia a fost luata dupa ce presedintele Traian Basescu si premierul Emil Boc au avut discutii cu reprezentantii celor doua companii si dupa ce sedinta de guvern s-a intrerupt pentru ca ministrii de resort sa redacteze actul normativ.

Investitii americane de 3-10 miliarde de dolari

Ian Fischer a declarat in luna august ca etapa de dezvoltare si productie a perimetrului petrolier Neptun din Marea Neagra ar putea inregistra costuri intre 3 si 10 miliarde dolari, daca faza de explorare se va incheia cu succes. Perioada in care OMV Petrom (SNP) are drept de explorare in perimetrul Neptun din bazinul Marii Negre a fost prelungita la finele lunii iulie, de catre Guvern, cu cinci ani. Petrom si Exxon au incheiat in 2008 o intelegere referitoare la explorarea in comun a potentialului de hidrocarburi a zonei de mare adâncime din perimetrul Neptun. OMV Petrom este listata la BVB si este controlata de grupul austriac de petrol si gaze OMV, care detine 51,01% din actiuni. Printre ceilalti actionari se numara Ministerul Economiei, cu 20,63% din titluri, si Fondul Proprietatea (FP) – 20,11%. in vara anului trecut, Agentia Nationala pentru Resurse Minerale (ANRM) a anuntat ca a acordat, prin licitatie, 20 de perimetre pentru explorare, dintre care cele cinci perimetre din Marea Neagra au fost câstigate de asocierile Lukoil Overseas-Vanco International, Melrose Resources-Petromar Resources si de compania Petro Ventures.

Leia Mais…

luni, 4 octombrie 2010

"La summitul de la Lisabona dorim să avansăm spre un stadiu final al scutului antirachetă"

Interviu în exclusivitate cu secretarul de stat al MAE, Bogdan Aurescu

Secretarul de stat pentru afaceri europene, Bogdan Aurescu, a avut zilele acestea amabilitatea de a acorda un înterviu în exclusivitate pentru ziarul „Curentul“ în cadrul căruia am încercat să facem împreună o radiografie a unora dintre cele mai importante obiective de politică externă a ţării noastre. Printre cele mai importante subiecte abordate au fost cele legate de importanţa geostrategică a instalării scutului american antirachetă pe teritoriul nostru, problema comunităţilor romaneşti din jurul graniţelor tării precum şi dimensiunea energetica şi de securitate a Mării Negre. Vă invităm în continuare să citiţi unele dintre cele mai importante pasaje pentru ca interviul integral sa poată fi citit pe pagina noastră de web la adresa www.curentul.ro:

Care sunt prioritatile de politica externa ale Romaniei in viitorul apropiat. Sa zicem in urmatorii 2-3 ani. Are Romania o strategie pe termen lung sau politica externa este gandita pas cu pas?

Se poate vorbi foarte mult despre proritatile de politica externa ale Romaniei. Depinde cat de mult putem intra in detalii. In primul rand, politica externa trebuie sa fie proiectata pe termen lung si putem observa ca in programele de guvernare a ultimilor 10 ani exista repere constante, transformate de aderarea Romaniei la UE si NATO. Dupa aderare, acestea s-au transformat in valorificarea prezentei Romaniei in Uniunea Europeana si in NATO, conturarea mai buna a profilului specific al Romaniei in cele doua organizatii si obtinerea unui rol aparte in cadrul distributiei mai largi de roluri in aceste organizatii. In ceea ce priveste NATO, avem un profil destul de bine conturat, Romania fiind identificat ca un furnizor de securitate important si ca un aliat de nadejde prin contributiile substantiale pe care le are la operatiunile aliate si la dezvoltarea conceptuala din interiorul Aliantei. Prezenta in functiile de relevanta din interiorul secretariatului international al NATO reprezinta Romania mai mult decat cota la care ar fi fost indreptatita la bugetul Aliantei sau participarea la operatiunile Aliantei.

Se vehiculeaza ideea ca in ultimul deceniu Romania a avut doua tinte majore de politica externa: intrarea in NATO si aderarea la UE. Ambele au fost atinse. Se vorbeste acum despre un gol in viziunea Romaniei si de inexistenta unui tel major.

Nu, nici pomeneala. Nu cred ca putem vorbi despre un gol. Am avut inainte de aderarea la cele doua organizatii ca obiective sa devenim membrii cu drepturi depline a celor doua structuri. Dupa aderare aceasta tinta a ramas valabila sub forma modificata a valorificarii prezentei noastre in aceste organizatii si a valorificarii din punct de vedere national a prezentei in cele doua structuri pentru atingerea unor obiective de politica externa si nu numai. Daca vorbim numai despre Uniunea Europeana, Romania ramane axata pe integrarea deplina in aceasta structura si ma refer aici la procesele legate de aderarea la spatiul Schengen in martie 2011, finalizarea acestui Mecanism de Cooperare si Verificare (MCV). Iata ca obietivele noastre nu se termina odata cu aderarea, ele de fapt niciodata nu au fost concepute ca obiective in sine. In realitate, aceastea erau obiective-instrument sau mai bine zis obiective de etapa care sunt folosite ulterior pentru a merge mai departe. Este important de subliniat ca politica externa a Romaniei, proiectata pe termen lung, nu poate sa faca abstractie de faptul ca in ambele organizatii, Romania este stat de granita la frontiera externa a UE si NATO. Din aceasta calitate determinata geopolitic si din istoria etapei in care suntem decurg o serie de responsabilitati pentru Romania care sunt dincolo de cele nationale. Avem resposabilitati care decurg din aceasta prezenta la frontiera externa, nu doar pentru noi, ci si pentru restul de valori din care facem parte. Acesta este motivul pentru care in politica externa a Romaniei, una dintre prioritati se refera la actiunea in spatiul vecinatatii noastre, fie ca vorbim despre Balcani, fie ca vorbim despre vecinatatea estica, si din acest motiv este foarte important ca prin instrumentele pe care le avem la dispozitie sa se consitituie intr-un spatiu de prosperitate, stabilitate si securitate care sa fie predictibil si care sa asigure din cel mai larg punct de vedere securitatea nationala. Acest termen de securitate nationala ar trebui inteles in termeni largi, atat de tip „hard“, cat si „soft“. Deci, exista o serie mare de prioritati de politica externa. De aici decurge si cea legata de Republica Moldova, aflata in vecinatatea noastra estica, dar care trebuie vazuta mai mult decat un simplu vecin. Avem aici aceasta datorie de a sprijini eforturile de integrare europeana ale guvernului proeuropean de la Chisinau. Iata deci, schitate foarte pe scurt, prioritatile noastre de politica externa. Daca vorbim tot despre vecinatatea estica, putem aminti aici interesul nostru pentru spatiul zonei extinse a Marii Negre, precum Asia Centrala, care cuprinde si dimensiunea foarte importanta a securitatii energetice. Suntem datori sa precizam aici ca Romania, chiar daca este statul cel mai putin dependent din zona fata de energia din Est, cu toate aceastea tara noastra actioneaza sa reduca dependenta Europei de importurile din exterior.

Daca tot suntem la acest capitol, ce ne puteti spune despre ultimele evolutii din procesul semnarii acordului AGRI?

Este exact un exemplu foarte bun si foarte recent de modalitate in care Romania intelege sa isi asume aceste responsabilitati care nu sunt doar pentru sine. De exemplu, acest proiect AGRI, in care participa ca stat sursa Azerbaidjanul, Georgia ca tara pentru transportul de gaz, Romania si Ungaria care asigura tranzitul de gaz mai departe prin conexiunea care noi am facut-o deja Arad-Szeged si care va fi curand inaugurata oficial, asigura practic acest tranzit al resurselor de hidrocarburi dim zona Caspica spre Europa, fapt ce reduce dependenta de gaze a statelor europene.

Aveti cumva si un cost estimativ al acestei proiect si durata pana cand va fi operational. Domnul presedinte avansa recent o durata de trei ani? Este un termen valabil?

Cu siguranta este iar expertii in aceasta chestiune vor stabili in cel mai scurt timp, in urma studiilor de fezabilitate care vor fi facute, si care sunt costurile si termenele exacte. Din datele care sunt cuantificabile acum este clar ca va fi un proiect mai usor de realizat si care presupune costuri nu foarte mari.

Cum se va raporta Romania fata de AGRI si cum se va raporta tara noastra fata de Nabucco?

Romania se raporteaza evident la AGRI ca un stat fondator al proiectului. Trebuie subliniat ca Nabucco ramane pentru noi un proiect majoritar major si nu exista nicio relatie de concurenta intre AGRI si Nabucco, dimpotriva. Am subliniat intotdeauna caracterul lor complementar si speram ca si Nabucco sa progreseze foarte rapid. In fapt, sunt pasi recent in acest sens de finantare a sa. Sprijinim activ ambele proiecte care se inscriu pe linia Coridorului sudic al Uniunii Europene.

Domnule Aurescu, care este stadiul negocierilor romano-americane in privinta amplasarii de elemente ale scutului antiracheta american pe teritoriul Romaniei?

Pot sa va spun cu exactitate care este stadiul proiectului bilateral romano-american si de asemenea cred ca este important de subliniat care este conexiunea cu evolutiile care speram sa fie pozitive si clare la summitul NATO de la Lisabona referitor la sistemul NATO antiracheta. In ceea ce priveste negocierile romano-americane, am avut deja doua runde negocieri desfasurate in conditii foarte bune in care am inregistrat progrese substantiale. Urmatoarea runda de negocieri va avea loc, maine, 17 septembrie, la Bucuresti (interviul a fost realizat pe 16 septembrie - n.r.) si speram ca pana la summitul de la Lisabona sa avansam spre un stadiu final al acestui proiect.

S-au mai schimbat datele problemei? Ultima data era vorba de trei baterii a cate opt rachete interceptoare.

Sigur, aceastea sunt aspectele tehnice care au fost enuntate de la bun inceput si nu am ajuns sa finalizam toate aceste detalii tehnice si nici macar procesul stabilirii locatiei de pe teritoriul Romaniei nu este inca finalizat. Pentru acest lucru este un grup de lucru comun si sunt foarte multi parametri tehnici luati in considerare. Ce pot sa va zic este ca deocamdata suntem in grafic.

Cate runde de negociere vor avea loc?

Este greu de spus cate runde de negociere vor fi pentru ca niciodata nu poti sa stabilesti dinainte cate intalniri vor fi sau de cat timp va fi nevoie pentru a finaliza o astfel de negociere. Sunt totusi aspecte cu un grad foarte mare de complexitate din punct de vedere tactic si juridic. Vom respecta graficul stabilit si poate chiar il vom devansa in relatia bilaterala. La Lisabona va fi oricum luata o decizie in ceea ce priveste instalarea sistemul NATO antiracheta si va avea ca model proiectul american propus de administratia Obama. Exista toate premisele pentru o decizie pozitiva si in perioada imediata de dupa summit sa inceapa si discutiile cu caracter tehnic in care se va vedea exact si care vor fi costurile in interiorul NATO si ce vor trebui sa stabileasca in continuare aliatii.

Stim ca acest proiect nu va implica costuri pentru Romania?

In ceea ce priveste costurile ale acordului bilateral romano-americana, partea americana suporta toate cheltuielile referitoare la costurile interceptorilor, la amplasarea acestora in Romania, la transportul acestora si alte cateva costuri. Bineinteles ca si partea romana va avea unele costuri care vor fi mult mai mici decat cele ale partii americane. Vom avea o viziune mai ampla a costurilor imediat ce se va decide asupra locatiei amplasarii.

In cadrul acestor negocieri pentru scut, intra si altele referitoare la achizitionarea de avioane americane multirol de catre Romania?

Nu sunt teme care au legatura intre ele. Cele doua dosare nu sunt conexate. Discutiile despre scut sunt atat de concentrate, incat expertii care vin la Bucuresti sunt mandatati sa discute numai aceste chestiuni.

Ce ne puteti spune despre initiativele Romaniei la Bruxelles in favoarea integrarii in UE a Republicii Moldova. Ce proiecte are in desfasurare Romania peste Prut?

Sunt mai multe proiecte ale Romaniei in acest sens. As aminti aici initiativa Romaniei pe care a avut-o pentru a crea un Grup de sprijin pentru actiunea europeana a Republicii Moldova, proiect lansat in ianuarie 2010 si care s-a intalnit deja de doua ori, ultima data in iunie. Urmeaza ca o noua intalnire sa aiba loc la Chisinau pe 30 septembrie si speram intr-o participare cat mai ridicata din punct de vedere european la aceasta reuniune. Aceasta actiune are ca scop degajarea ideilor si initiativelor europene de promovare si stimulare a apropierii dintre Republica Moldova si UE. Sigur ca exista deja o serie de procese care s-au declansat. Este vorba despre negocierile privind Acordul de asociere la UE a R. Moldova care s-au lansat in ianuarie, sunt discutii referitoare la liberalizarea regimului de vize, dialog lansat in iunie, de asemenea se fac demersuri pentru redactarea unei foi de parcurs necesara pentru pregatirea inceperii negocierilor Chisinau-Bruxelles privind Acordul cuprinzator si aprofundat de liber schimb. Romania sprijina aceste initiative, atat prin expertiza pe care o oferim partii de peste Prut direct si prin actiunile pe care le derulam la Bruxelles.

Domnul presedinte Basescu a declarat in urma cu cateva saptamani la reuniunea ambasadorilor ca diplomatii romani de la posturi trebuie sa explice exact in tarile unde de afla care sunt interesele Romaniei fata de Republica Moldova. Se conformeaza acestia?

Da, se conformeaza acestei sarcini de actiunea diplomatica si lucrurile aceastea incep sa fie intelese in UE. Este firesc ca R. Moldova si acest guvern european sa fie sprijine pentru a avansa reforma interna atat de necesara care a fost stopata pe tot parcursul perioadei de guvernare comuniste iar aspiratiile Chisinaului de intrare in UE sunt intampinate cu o deschidere din ce in ce mai mari in capitalele Europei .

Credeti ca fara acest guvern de coalitie proeuropeana, R. Moldova isi va mai putea continua drumul spre UE?

Este foarte foarte important ca guvernarea proeuropeana sa continue si ca la Chisinau sa existe un guvern care sa poata gestiona atat aceste procese interne de reforma, cat si capacitatea de a gestiona banii europeni, asa cum rezolta din dicutiile pe care le-am avut cu tot mai multi interlocutori europeni. Bani care sunt alocati tocmai pentru aceste procese de reforma.

Exista deja la nivel de promisiune din partea mai multor state, in special europene, un ajutor de circa doua miliarde de euro.

Da, intr-adevar exista un ajutor consistent. Putem spune ca Romania este pe cel mai important plan din punct de vedere bilateral al acestui ajutor prin cele 100 de milioane de euro pe patru ani care urmeaza sa ajunga la Chisinau.

Ce ne puteti spune despre situatia comunitatilor romanesti din imediata vecinatate a granitelor si ne referim aici la cele din Ungaria, Serbia (Voivodina si Valea Timocului), Bulgaria si Ucraina?

Am avut de curand o intalnire aici la Bucuresti cu reprezentantii comunitatii romanesti din Ungaria si am discutat cu ei care sunt problemele concrete pe care le intampina in pastrarea identitatii culturale, religioase si lingvistice in Ungaria. De asemenea, sunt co-presedintele Comitetului bilateral pe problemele de minoritati inca de anul trecut, un mecanism care propune solutii concrete la nivel de guverne pentru rezolvarea unor astfel de probleme. Principala problema pe care reprezentantii romanilor din Ungaria mi-au semnalat-o in contextul unor alegeri care vor avea loc pe 3 octombrie in ceea ce priveste conducerile autoguvernarilor minoritatilor din Ungaria este chestiunea asa-numitului „etno-business“. Si anume ca exista anumite portite procedurale, si anumite persoane care nu fac parte din minoritatea romaneasca din Ungaria dar care folosesc aceste brese in incercarea de a constitui autoguvernari in orase sau zone unde nu se gaseste o comunitate romaneasca. Scopul este de a beneficia de ajutorul material pe care statul maghiar il pune la dispozitia minoritatilor din aceste autoguvernari.

Ati discutat cu reprezentati maghiari ceva in sensul reprezentarii parlamentare a romanilor?

Chestiunea aceasta a „etno-business-ului“ si reprezentarea in autoguvernari, precum si reprezentarea romanilor in Parlamentul maghiar sunt chestiuni care se gasesc de foarta multa vreme pe agenda Comitetului bilateral pe probleme de minoritati si ne-am ridicat de fiecare data pe acest subiect cu partea ungara si suntem incurajati de faptul ca exista in acest moment un proiect de lege aprobat de principalul partid de guvernamant din Ungaria, Fidesz, care se gaseste in procedura de dezbatere parlamentara care prevede si posibilitatea reprezentarii parlamentare pentru prima oara in Parlamentul de la Budapesta a comunitatilor etnice. Speram ca acest proiect sa se adopte si sa permita o reprezentare legitima a comunitatii romanesti acolo.

Ce ne puteti spune despre situatia comunitatilor romanesti din Serbia si ne referim aici pe de o parte la cea din Voivodina, acolo unde romanii sunt recunoscuti si beneficiaza de mai multe drepturi si cea din Valea Timocului, acolo unde acestia au primit recent printr-un artificiu al Serbiei denumirea de „vlahi“ si sunt tratati ca minoritate separata fata de cea romaneasca?

Noi intotdeauna am respins aceasta diferentiere intre cele doua parti ale aceleasi comunitatii romanesti din Serbia. Demersuri sau facut si in plan bilateral si in cadrul organizatiilor internationale relevante. Fara indoiala, as mentiona aici demersul facut de ministrul Baconschi, cand a vizitat in iunie Serbia si a mers pentru prima oara intr-o comunitate romaneasca in zona de nord-est a acestei tari. Exista mesaje pe care le transmitem constat partii sarbe in acest sens si vom folosi si Comisia mixta pentru minoritati si incercam sa organizam o a doua sesiunea dupa intalnirea de anul trecut. Sun progrese care trebuie sa fie facute in ceea ce priveste pastrarea identitatii nationale culturale si lingvistice a romanilor din Serbia si speram ca partea sarba va sustine aceste demersuri pentru ca iata Belgradul va incepe curand si procesul oficial de aderare a Serbiei la UE. La Consiuliul Afacerilor Generale (CAGRE - n.red.) desfasurat pe 13 septembrie am propus, alaturi de alti reprezentati ai unor state, ca la Consiliul din octombrie, sa fie luata decizia de a propune Comsiei Europene sa emita avizul procedural necesar pentru admiterea cererii Serbiei de care aceasta tara a facut-o in decembrie 2009 si evident ca in proces de aderare vor trebui indeplinite cu strictete toate conditionalitatile si criteriile politice. Evident ca in randul celor politice se gaseste si criteriu protectiei adecvate a persoanelor care apartin minoritatilor nationale.

Ce ne puteti spune despre situatia romanilor din Bulgaria. Se va implica statul roman pentru interesele acestora?

Evident ca statul roman se implica. Chestiunile sunt abordate si in plan bilateral si exista aceasta preocupare si pentru romanii din Bulgaria care practic reprezinta o punte de legatura intre cele doua tari . Exista si actiuni concrete in desfasurare. Intentionam sa sprijinim un program pilot de clase pentru invatarea limbii romane, impreuna cu deschiderea sau redeschiderea unor institutii de limba romana din partea statului bulgar. Exista si un proces de a incuraja comunitatea romana din Bulgaria de a participa la slujbe in limba romana pentru ca si identitatea religioasa joaca un rol extrem de important. Este vorba de acele localitati unde exista un numar important de etnici romani. De asemenea, intentionam sa sprijinim ziarele de limba romana si distribuirea ziarelor romanesti in Bulgaria. Speram ca si contactele de la nivel inalt vor aduce progrese in perioada urmatoare.

Ce masuri se vor lua pentru pastrarea identitatii romanilor din Bucovina de Nord, astazi inglobata in teritoriul Ucrainei?


Este iarasi o chestiune importanta de pe agenda noastra, nu numai a MAE, dar si Departamentului pentru Relatii cu Romanii de Pretutindeni (DRRP). Exista si aici o Comisie mixta romano-ucrainean ca urmare a Tratatului din 1997 si exista un angajament inca din perioada preelectorala din partea actualului presedinte Viktor Ianukovici de a promova o initiativa legislativa pentru folosirea limbii minoritatilor in Ucraina.

Voiam sa va intrebam despre centrul de refugiati de la Timisoara si daca aveti statistici referitoare la cati oameni au beneficiat de avantajele acestui centru si care sunt planurile de viitor pentru acesta? Stim ca este singurul din Europa.

Nu este doar singurul din Europa, ci este si primul din lume. Este proiectul pilot al Romaniei in materie de protectie a refugiatilor si este foarte cunoscut in mediile internationale ca fiind un proiect de referinta pentru ca pana la urma este unul creat de Guvernul roman impreuna cu Agentia ONU pentru Refugiati si Organizatia Mondial pentru Migratii. Din noiembrie 2008, atunci cand a inceput efectiv sa functioneze, si pana in prezent, prin centru au trecut circa 600 de persoane care s-au aflat intr-o prima faza intr-o tara de azil. Rolul acestui centru este de a-I gazdui temporar pana la sase luni, capacitatea sa fiind de 200 de locuri in prezent, pana cand procedura de relocare este finalizata. Mai precis, pana cand dosarele de azil sunt acceptate in statele in care au fost depuse cum ar fi SUA, Canada, state din nordul Europei, tari care au politica de relocare finala.

Se pot accesa fonduri europene pentru acest proiect?

Aici este o chestiune foarte interesanta iar noi incercam sa propunem acest centru nu numai ca un centru pilot al ONU, dar si la nivelul UE, entitate care este in curs de a proiecta propria politica a refugiatilor. Acest centru ar putea fi folosit ca model pentru multiplicarea acestor tipuri de centre in alte state UE. De exemplu, Slovacia are un astfel de centru temporar, dar si alte state intentioneaza sa foloseasca modelul de la Timisoara. Acest centru din Romania ar putea fi conectat cu politica europeana de azil care este in curs de elaborare. Romania este de asemenea unul dintre putinele state care are o politica proprie de relocare finala. Noi am inceput acest program in urma cu un an si avem o cota aprobata printr-o hotarare de Guvern de 40 de refugiati pe an pentru un proiect de trei. Anul acesta avem un numar de 40 de refugiati birmanezi care au intrat in Romania si in procesul de relocare finala. Datorita acestor lucrurile, Romania trebuie sa devina o voce puternica in Europa in materie de politica pentru refugiati.

Pe ce proiecte se concentreaza Romania la Marea Neagra? Cat de interesata este Romania de Sinergia Marii Negre, Strategia UE pentru Dunare sau proiecte energetice Nabucco si AGRI?

Sigur, exista aceasta dimensiune a securitatii energetice despre care am vorbit, dar ea nu se opreste aici si are legatura si cu relatiile Romaniei cu statele din Asia centrala si Caucazul de Sud. Ma refer aici la state precum Kazahstan sau Turkmenistan vizavi de care Romania nu are numai interese legate doar de Nabucco si AGRI, dar si de utilizarea viitorului terminal de gaz lichefiat (LNG) de la Constanta al carui studiu de fezabilitate speram ca va fi gata pana la finele anului. De asemenea, avem in vedere si proiecte legate de aducerea de petrol din aceste zone inspre Europa. Este vorba de Pan-European Oil Pipeline (PEOP) care este de asemenea in atentia noastra. Exista insa si alte dimensiuni importante la Marea Neagra. Sigur, Strategia pentru Dunare este conectata si la Marea Neagra, dar este o strategie care va fi concentrata in special pe regiunea dunareana si dezvoltarea statelor riverane la Dunare.

Are Romania o strategie de interconectare a Sinergiei Marii Negre si Strategia UE pentru Dunare?

Cu siguranta aceasta va fi pasul urmator. Exista pe agenda Parlamentului European si pentru o Strategie europeana a Marii Negre. Sinergia Marii Negre nu cred ca a intrat intr-un con de umbra, ci ea se gaseste intr-o relatiei de complementaritate cu Parteneriatul Estic. Cele doua strategii avanseaza impreuna si Romania lucreaza foarte aplicat pentru a folosi aceste instrumente. Dincolo de Sinergia Marii Negre, Strategia europeana a Dunarii si Parteneriatul Estic exista si alte initiative precum Euroregiunea Marii Negre care este o initiativa de cooperare a autoritatilor locale al carei secretariat este la Constanta si care are tot felul de proiecte interesante pe care speram ca, dupa trecerea dificultatilor financiare, sa le amplificam. Exista de asemenea Organizatia Cooperarii Economice la Marea Neagra (OCEMN), initiativa a careia conducere va fi preluata de Romania la 1 ianuarie 2011. Atunci vom incerca sa impulsionam cooperarea la Marea Neagra. Exista de asemenea si preocuparea pentru zona de securitate la Marea Neagra iar Romania are o pozitie buna in aceasta forma de cooperare regionala care se cheama BlackSeaFor, acolo unde Romania a preluat conducerea operationala a acestei initiative. Putem vorbi si de operatiunea navala Black Sea Harmony care este operatiunea-sora, daca ii putem zice asa, a Active Endeavour din Marea Mediterana, dar este o operatiune initiata de Turcia la care Romania a aderat si care are un obiect de activitate comun, dar in Marea Neagra. Black Sea Harmony este o operatiune conectata cu NATO. Deci iata, exista foarte multe fronturi de lucru si vom face in curand legat de Sinergia Marii Negre, forumul ONG-urilor de la Marea Neagra si va fi cea de a treia editie a acestei formule de cooperare.

Cum comentati actualele relatii cu Rusia dupa ultimul episod tensionat. Mai este programata vizita ministrului Lavrov in Romania?

A fost o invitatie care s-a adresat la un moment dat pentru participarea la reuniunea diplomatiei, eveniment care s-a consumat, dar din motive de agenda nu s-a produs. Există preocuparea pentru a realiza contacte la nivel ministrilor de Externe sI speram ca aceastea sa fie materializate. Din punctul nostru de vedere avem toata deschiderea de a avea o relatie cat se poate de firească ca intre doua state care se respectă reciproc, avand in vedere ca avem sI multe interese în comun în special in zona economica, sI nu numai.

Ce ne puteti spune despre numarul de locuri rezervat Romaniei in cadrul noului serviciu diplomatic al UE?

Este un proces in plina desfasurare, practic sunt cinci procese paralele care se desfasoara in acest moment. Ceea ce s-a anuntat ieri (numirea unui ambasador al UE la Tokyo - n.red.) a fost un rezultat partial din cadrul primului proces. Era vorba de selectatia a 32 de sefi de delegatii ale UE in diverse state si s-a anuntat un numar de 26 de persoana care a obtinut aceste posturi. Procesul se afla in curs. Mai exista un concurs pentru 81 de posturi in interiorul acestor delegatii ale UE. De asemenea, mai exista un concurs pentru 10 pozitii de top management in centrala Serviciului de Actiune Externa a UE. Mai exista 22 de pozitii pentru presedintiile grupurilor de lucru si altele. Deci, procesul este de abia la inceput dar continuam eforturile pentru a obtine a reprezentare echilibrata in serviciul Serviciului de Actiune Externa. Daca ne uitam la lista castigatorilor acestor posturi, majoritatea provin din randurile Comisiei Europene si a Consiliului european, practic sunt oameni cu „experienta de Bruxelles“. Cred ca a contat in procesul de selectie expertiza acumulata in, sa spunem, cunoasterea birocratiei de la Bruxelles. Avem candidati foarte buni iar in etapele urmatoare sa ne regasim in aceasta structura intr-o proportie echilibrata. Trebuie sa se tina cont ca Romania este totusi a saptea tara a marime a UE iar diplomatia romana este cunoscuta ca fiind una redutabila in spatiul UE si nu numai. Avem de asemenea cumulata expertiza pe multe spatii si domenii care sunt de interes direct pentru UE, despre multe dintre ele chiar am discutat in acest interviu. Mai cred ca este acest lucru a fost inteles in urma demersurilor noastre la Bruxelles. Romania, ca si toate statele noi trebuie sa aiba locuri in acest serviciu pentru ca aceasta sa fie asumat de toata lumea inca de la bun inceput.

vezi si la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010100449588/Interviu/La-summitul-de-la-Lisabona-dorim-sa-avansam-spre-un-stadiu-final-al-scutului-antiracheta.html

Leia Mais…

luni, 14 iunie 2010

SUA atrage atenţia asupra necesităţii reformelor draconice în Romånia

Dacă săptămåna trecută ziarul „Curentul“ scria că politicienii romåni au „fost traşi de urechi de Europa“, cu prilejul discursului susţinut în Parlamentul naţional de către polonezul Jerzy Buzek, şeful Legislativului European, ieri, a venit råndul Statelor Unite să ne atragă atenţia în legătură cu necesitatea administrării de către guvernanţi a „medicamentelor cu gust rău“ pe care romånii trebuie să le înghită pentru revigorarea economiei. Astfel, ambasadorul SUA la Bucureşti, Mark Gitenstein, a declarat, ieri, la Academia Romånă, cu ocazia împlinirii a 130 de ani de relaţii diplomatice romåno-americane, că redresarea economiei romåneşti este în interdependenţă totală cu următoarele măsuri draconice pe care cabinetul Boc urmează să le aplice. „După Revoluţia din 1989, cu sprijinul Statelor Unite, prin aderarea sa la NATO şi UE, şi cu sprijinul altor aliaţi occidentali, Romånia a început să-şi dezvolte o economie pe care o poate susţine prin forţe proprii. Acesta este principalul scop al deciziilor dureroase pe care actualul guvern romån le va lua în următoarele zile. Aşa cum a declarat preşedintele Parlamentului European, aflat aici, în Bucureşti, săptămåna trecută, Romånia trebuie „să îşi vindece economia, iar pentru a face acest lucru, trebuie să luăm medicamente care au un gust rău, dar care sunt necesare“. Oficialul american a mai adăugat că pentru creşterea investiţiilor străine în Romånia este nevoie de o bună funcţionare şi transparenţă a sistemul juridic, care „să fie lipsit de corupţie şi de un guvern care ia decizii previzibile şi raţionale“. Gitenstein a mai remarcat faptul că doar 22% din populaţia Romåniei lucrează în sectorul privat faţă de 43% în Germania sau 40% în Slovenia, fapt ce ne plasează în coada clasamentului european, cu doar jumătate de procent în faţa Republicii Moldova, care abia acum începe să îşi dezvolte economia de piaţă.

continuare: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010061544763/Actualitate/SUA-atrage-atentia-asupra-necesitatii-reformelor-draconice-in-Romania.html

Leia Mais…

luni, 26 aprilie 2010

Consulul SUA in Romania, Jim Grey: "Românii pot vizita mai uşor Statele Unite"

O vizită turistică în SUA nu mai este de mult un vis pentru pentru românii care îşi permit acest lucru. Cu toate acestea, procedurile de obţinere a unei astfel de vize pot pune unele probleme pentru cei care doresc să păşească pe teritoriul Statelor Unite. Pentru a afla mai multe informaţii despre acest demers, ziarul „Curentul“ a avut plăcerea să discute despre chestiunea vizelor pentru SUA cu domnul consul general al Statelor Unite în România, Jim Grey, care ne-a explicat că mecanismul de obţinere a vizei este unul destul de simplu, dacă toţi paşii necesari sunt făcuţi în mod corect de cetăţenii care doresc să obţină fie o viză turistică, fie una de lucru.

Care sunt paşii concreţi pe care un cetăţean român care doreşte să viziteze teritoriul SUA trebuie să îi facă?

Americanii sunt încântaţi să-i primească pe români în SUA, la fel ca şi noi, Ambasada americană în România, suntem încântaţi să-i ajutăm pe români să primească viza. Primul pas pentru oricine doreşte să obţină viză este să verifice informaţiile detaliate, care sunt disponibile pe site-ul nostru oficial la adresa romania.usembassy.gov. Al doilea pas al procedurii este ca persoanele care aplică pentru vize să completeze formularul online. În al treilea rând, ei vor trebui să meargă la orice sucursală a Băncii Transilvania pentru a plăti taxele aferente, precum taxa consulară (MRV - Machine-Readable Visa) şi cea pentru codul PIN. Cel de al patrulea pas este ca solicitantul să sune la call-center şi să îşi stabilească o programare.

Cât trebuie să plătească un solicitant pentru aceste taxe?

Taxa consulară (MRV - Machine-Readable Visa) este echivalentul a 131 de dolari americani, iar taxa de PIN este de 11 dolari americani.

Pentru anul 2009, ne puteţi spune câte cereri au fost aprobate şi câte au fost respinse?

M-am uitat peste cifre şi sunt câteva categorii pe care trebuie să le discutăm. În total, au fost peste 36.000 de cereri din partea românilor, dar şi din partea unor alţi cetăţeni de pe teritoriul României, pentru că oricine poate aplica aici. Circa 75% dintre acestea au fost aprobate. Pentru cetăţenii români, la toate categoriile de vize, au fost înregistrate aproximativ 34.000 de cereri, iar 79% dintre acestea au fost aprobate. Pentru vizele turistice, am avut circa 25.000 de cereri şi circa 75% au fost aprobate.

Aveţi cumva şi cazuri de cetăţeni din Republica Moldova care au aplicat pentru vize în România?

Da, avem. Sunt cetăţeni străini care au rezidenţă aici, în România, şi care aplică. De exemplu, eu am prieteni aici care studiază medicina, de asemenea am prieteni din Nigeria sau Congo care învaţă şi lucrează în România. Este posibil ca o persoană care vizitează România să poată aplica pentru viză, deşi nu am recomanda asta, dar pentru cei care sunt rezidenţi aici, în România, nu văd nicio problemă.

Puteţi face o estimare a ratei de refuz pentru vize, va creşte sau va descreşte?

Odată cu trecerea timpului, eu sper să descrească. În prezent, rata de refuz ajunge la 25% pentru vizele turistice. Prin comparaţie, haideţi să privim cazul Poloniei, care a intrat în UE cu câţiva ani înaintea României. Şi acolo au fost aceleaşi probleme la început, după care, în câţiva ani, rata aceasta a devenit din ce în ce mai mică. Aş fi surprins dacă nu s-ar întâmpla acelaşi fenomen şi aici, în România. După trecerea crizei şi dezvoltarea economiei, acest scenariu mi se pare firesc şi pentru România.

Este Ungaria un model de intrare în programul „Visa Waiver“?

Da, ar putea fi. Pe parcusrul anilor, situaţia s-a îmbunătăţit şi rata refuzurilor a scăzut sub 10%, ceea ce înseamnă limita de intrare până în iunie 2009, iar după această dată, a revenit la 3%.

Pentru o ţară deja intrată în acest program, există posibilitatea ca aceasta, în cazul în care nu îndeplineşte anumite condiţii, să fie scoasă din el?

Da, este posibil. Este un program supravegheat de securitatea naţională (Home Land Security - n. red.) a SUA şi ei îi urmăresc perioridic, o dată la doi ani, pe toţi cei care se află în acest program. La un moment dat, Argentina a fost inclusă în program (Visa Waiver), dar apoi a fost scoasă din el. Situaţia s-a schimbat radical în Argentina, mai ales pe fondul crizei, dar şi a altor factori care au condus la excluderea acestei ţări din program. Argentinienii pot vizita în continuare SUA, dar pentru asta trebuie să obţină o viză.

Ce ne puteţi spune despre sistemul electronic de aplicare pentru vize. Din câte am înţeles, acest lucru va determina o prelucrare mai rapidă a cererii?

Da, aşa este. Este un instrument interesant şi mult mai rapid. Practic, nu mai este nevoie de hârtie, iar cei care aplică nu mai sunt nevoiţi să completeze pagini întregi. Totul se face acum electronic şi vreau să vă spun că programul este unul care sprijină mediul înconjurător, pentru că nu mai avem nevoie de hârtie. Formularele elctronice trebuie completate în limba engleză, dar România, ca şi alte câteva state-cheie, beneficiază de o traducere online a acestora.

De ce tocmai pentru România?

În primul rând pentru că avem un număr mare de solicitari aici, în România, iar ţara d-voastră este extrem de importantă pentru SUA.

Există cazuri în care românii care au solicitat vize turistice pentru SUA nu s-au mai întors şi au devenit emigranţi ilegali?

Nu am cifre exacte pe acestă chestiune, dar ştiu că există cazuri în care turiştii tind să stea peste termenul legal de 90 de zile. Tocmai de aceea este nevoie de implementarea actelor de identitate biometrice, pentru ca cei de la securitatea naţională să poată monitoriza mai precis aceste probleme. Atunci când cineva vine în SUA, prezintă la intrare aceste acte şi este înregistrat cu tot cu data de venire, amprente digitale etc., dar la plecare nu este nevoie decât să prezinte un card, operaţiune pe care unii totuşi nu o fac. Cred că securitatea naţionala ştie destul de bine care este situaţia cu aceşti turişti. Oricum, Congresul SUA este de părere că situaţia nu este atât de bine verificată cât ar trebui. Doar atunci când se vor implementa şi puncte de ieşire biometrice la plecarea din SUA, rata de refuz va reveni la 10%. Atunci, securitatea naţională împreună cu şefii Departamentului de Stat pot verifica într-adevăr cu acurateţe care este rata celor care au stat peste termenul legal. Revenind la întrebarea d-voastră despre câţi români sunt în această situaţie, să fiu sincer, nu ştiu.

Există o discuţie la nivel european dacă fiecare ţară a UE trebuie să negocieze problema vizelor de una singura cu SUA, sau UE, ca entitate, trebuie să poarte trative cu SUA în acest sens?

Problema vizelor este o chestiune legată de drept. În conformitate cu legea, această chestiune priveşte SUA şi statele individuale. Noi trebuie să lucrăm în concordanţă cu legea americană, aşa că nu mă pot pronunţa despre ce trebuie să facă UE, dar ştiu că, în acest moment, SUA nu poate negocia acest aspect decât cu fiecare stat în parte.

Credeţi că statul român trebuie să se implice mai mult pentru ca rata de refuz să fie micşorată. Cu ce instituţii ale statului român colaboraţi în acest sens?

Guvernul României ne-a ajutat foarte mult şi am lucrat bine împreună în ceea ce priveşte programul „Visa Waiver“. În urmă cu circa două săptămâni, ambasadorul SUA în România, Mark Gitenstein, şi ministrul român de externe, Teodor Baconschi, au avut o conferinţă de presă comună care practic a dat startul acestei campanii de informare pentru ca românii să poată şti care sunt modalităţile cele mai simple şi mai eficiente pentru a obţine cât mai facil această viză. Acest lucru este în interesul tuturor şi am făcut chiar şi un clip care este acum disponibil în reţeaua YouTube despre cele mai frecvente întrebări care se pun în legătură cu obţinerea acestei vize pentru cetăţenii români care aplică. Vrem ca toţi românii care doresc să călătorească în SUA, să ştie dacă se înscriu sau nu în acele cerinţe pentru viză. Să fim cinstiţi, 131 de dolari sunt destui bani şi nu dorim ca oamenii care nu au şanse să obţină acel punctaj să aplice degeaba. Vrem ca românii să vină în SUA, dar în acelaşi timp vrem să fie şi realişti. O parte a acestei ecuaţii este şi întrebarea dacă unii care au fost respinşi deja să aplice din nou. Cred că aceştia trebuie să îşi reevalueze bine situaţia. Vă spun că ofiţerii de la Ambasada SUA care se ocupă de această chestiune doresc să poată acorda cât mai multe vize, dar trebuie să o facă numai în conformitate cu legea. Această lege spune că dacă aplicantul nu zice nimic, trebuie să presupună că acel om intenţionează să rămână pe teritoriul SUA. Nu este neapărat ceva foarte rău, dar există un alt tip de viză pentru acest lucru. Să presupunem că vorbim despre un student sau un tânăr care se angajează pe poziţie de entry level sau care chiar nu are o slujbă, dar doreşte să călătorească în SUA. Ţinând cont că nu are venituri substanţiale, este foarte probabil ca el să dorească să meargă în SUA pentru mai mult de trei luni şi să muncească acolo. Dacă diplomaţii de la Consulat au vreo îndoială în privinţa asta, din păcate, este foarte probabil ca el să nu poată primi viză. Acum, ar trebui ca acest tânăr să aplice săptămâna viitoare în speranţa că şansele lui vor deveni mai bune? Probabil nu, dar poate peste 5-10 ani, acel tânăr va avea o slujbă stabilă, va avea familie sau o proprietate. Toate aceste ne vor indica faptul că are rădăcini puternice aici şi doreşte să vină în SUA să viziteze un prieten, să vadă Marele Canion sau să meargă la Disneyland. Este foarte probabil ca atunci să poată primi fără nicio problema viza.

Este mai simplă procedura de lucru în cazul vizei pentru muncă?

Există, de asemenea, acele programe pentru studenţi în care aceştia pot munci pe perioada vacanţei de vară. Mii de tineri au făcut deja acest lucru. Nu sunt neapărat slujbe extraordinare, cum ar fi, să zicem, manager de hotel, dar sunt slujbe normale, cum ar fi cele în care se ajută în bucătării, în mici restaurante etc. Cam aceastea sunt slujbele generate de oportunităţile de muncă pe timpul verii în SUA. Chiar am vizitat o cafenea din Washinton DC şi am auzit un accent familiar şi am întrebat atunci: „De unde sunteţi?“ şi mi s-a răspuns imediat: „Din România!“. Era un tânăr care venise în SUA prin programul „Work&Travel“. După cum vă spuneam, chiar încurajăm oamenii să se uite pe site-ul nostru şi să aplice pentru vize. De asemenea, emitem foarte multe vize pentru românii care aleg să muncească pentru companii de vase de croazieră. Dacă sunt calificaţi pentru o anumită poziţie, în astfel de cazuri, procedura este mult mai simplă.

Strângerea relaţiilor bilaterale din cadrul parteneriatul strategic SUA-România, şi mă refer aici la domeniul cooperării militare, se va reflecta cumva în obţinerea mai facilă de vize?

Aşa cum spuneam şi mai devreme, avem împreună cu România un parteneriat foarte puternic, care nu face decât să crească în intensitate. Decizia de achiziţionare de avioane F-16 şi programul de apărare antirachetă sunt doar câteva dovezi ale parteneriatului româno-american. Cu toate acestea, sfera militară a relaţiilor este diferită de Legea Imigraţiei, pentru că această lege se aplică tuturor ţărilor din lume. Cred că sunt chestiuni separate, iar dacă România va cumpăra F-16, este în interesul României să facă lucrul acesta. Congresul SUA nu a făcut nicio excepţie pentru nimeni în ceea ce priveşte vizele.

vezi si: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010042642747/Actualitate/-Romanii-pot-vizita-mai-usor-Statele-Unite.html

Leia Mais…

miercuri, 14 aprilie 2010

Am „testat“ F-16 şi am primit calificativul „You kick ass!“

Avioane, elicoptere, diferite vehicule blindate şi multe alte „jucării“ periculoase au putut fi admirate zilele acestea la expoziţia militară „Black Sea Defence&Aerospace“, organizată la Romaero Băneasa. Veniţi cu noaptea în cap pentru a admira cele mai noi echipamente de luptă, bucureştenii, dar şi străinii sosiţi la acest eveniment, şi-au putut clăti ochii atât cu exponatele belicoase, care mai de care mai fioroase, dar şi cu fetele-pilot de la aviaţia americană, un soi de „Top Gun“ în variantă feminină, sosite tocmai de peste Ocean pentru a ne da detalii despre aparatele pe care vom zbura în următorii ani. Vremea, numai bună de plimbare. Interesaţi direct de detaliile celui mai mare contract militar din istoria română, am mers să stăm de vorbă, la cald, despre ce înseamnă F-16 şi F-35, tocmai cu reprezentanţii celei mai mari firme de produse şi servicii militare la nivel mondial, Lockeed Martin, compania care urmează să livreze României, în primă fază, un lot de 24 de avioane F-16. Ajunşi la standul de prezentare al companiei americane, am fost întâmpinaţi de generalul în rezervă Bob DuLaney, în prezent director al Departamentului de Dezvoltare a Pieţelor Internaţionale la Lockeed Martin, care ne-a împărtăşit câteva detalii despre secretele avioanelor F-16, F-35 şi F-22 Raptor. Nu l-am menajat deloc şi l-am luat tare, întrebându-l de ce ar trebui să aleagă România avioanele F-16 în detrimentul Gripen sau Typhoon Eurofighter. Răspunsul a picat sec, cam ca o rachetă trasă de un astfel de aparat de zbor: „Simplu! Pentru că este cel mai bun“. L-am rugat să detalieze. „Acest aparat F-16 nu mai are nevoie de nicio prezentare pentru că şi-a dovedit eficienţa în toate teatrele de operaţii unde a luptat, iar rezultatele au fost extrem de bune. Nu vreau să vorbesc neapărat despre produsele altora, dar pot să spun că avioanele acestea sunt fantastice.“ Generalul DuLaney are în spate peste 450 de ore de zbor, a participat la 70 de misiuni de luptă, în special în Irak, în care a acumulat circa 350 de ore de zbor. Fostul pilot texan ne-a mai spus că şi la vârsta sa nu i-ar fi niciodată frică să plece la luptă într-un astfel de aparat. Am fost curioşi în câţi ani se formează un pilot de luptă în SUA. Cumulat, ne-a indicat o perioadă undeva la 5 ani de zile. Am întrebat apoi cât le va lua piloţilor români pentru a se obişnui cu această tehnologie, în condiţiile în care majoritatea au pilotat veşnicele noastre avioane de vânătoare MIG-21 Lancer, construite după standardele fostei Uniuni Sovietice, şi nu după cele ale NATO. „Băieţii voştri sunt talentaţi. Sunt convins că acele cursuri intensive pe care le vor lua îi vor face să se acomodeze rapid cu avioanele americane“, ne-a mai declarat DuLaney.

Cu „texanul zburător“, la simulator

Generalul american a vrut să ne şi dovedească faptul că manevrabilitatea F-urilor este una adevărată şi ne-a invitat să testăm pe pielea noastră care sunt senzaţiile pe care le trăieşti în carlinga unui F-16. Prima dată am fost reticenţi la această propunere, apoi ne-am zis că nu e decât o simulare şi, în cel mai rău caz, nu putem decât să stârnim râsetele celor din jurul nostru. Am acceptat invitaţia şi am sărit în avion. Simulatorul imita perfect toată tehnica de bord prezentă pe un avion real. Bun, am zis atunci, dar sunt prea multe ceasuri, beculeţe, manşe şi pedale. Ni s-a explicat rapid că toate acestea folosesc mai mult înainte de decolare, iar odată ridicat în aer, în principiu, nu trebuie decât să fii foarte atent la manşă. Deşi nu mai fusesem nici măcar aproape de un astfel de avion de vânătoare, ne-am descurcat onorabil şi, la un moment dat, am tras şi câteva loopinguri, mai ceva ca Tom Cruise în „Top Gun“. Toată acţiunea s-a desfăşurat sub atenta supraveghere a fostului director al Operaţiunilor aeriene de la sediul Forţelor Aeriene din Europa ale SUA de la Ramstein (Germania), care trăia aventura aviatică alături de noi, foarte încântat, strigând: „You kick ass!“. Acum nu ştim dacă a spus-o din politeţe sau chiar ne-am descurcat mai bine decât şeful Statului Major al Forţelor Aeriene (SMFA), generalul-maior Ion Aurel Stanciu, care a rămas, marţi, cu picioarele în afara carlingii, după ce s-a urcat greşit în aparatul F-16. Cu toate acestea, Stanciu a declarat că abia aşteaptă viitoarele F-35. Sigur, nu pentru dânsul, am concluzionat noi. Am fi vrut să avem şi termeni de comparaţie pentru F-16, dar companiile SAAB Gripen şi Eurofighter nu au mai dorit să participe, în urma alegerii făcute de CSAT. „Am fi venit degeaba, în condiţiile în care România a ales deja fără prea multe discuţii F-16“, ne-a precizat un reprezentant al Gripen, firmă prezentă la expoziţie doar cu un stand sumar.

continuare la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010041542343/Actualitate/Am-testat-F-16-si-am-primit-calificativul-You-kick-ass.html

Leia Mais…

vineri, 9 aprilie 2010

SUA şi Rusia îşi dau mâna pentru pacea nucleară mondială

Noul tratat istoric privind reducerea armelor nucleare strategice, denumit generic START-2 (Strategic Arms Reduction Treaty - n. red.), care urmează să fie semnat azi, la Praga, de liderul SUA, Barack Obama, şi omologul său, Dmitri Medvedev, se doreşte a fi piatra de temelie a noii relaţii bilaterale dintre foştii adversari ai Războiului Rece. Nu numai că documentul acesta va fi concretizarea în scris a termenului de „resetare“ a relaţiilor ruso-americane de care vorbea Obama la începutul mandatului său, dar va însemna şi o reaşezare a ordinii nucleare la nivel global, deoarece evenimentul semnării noului tratat START-2 va fi urmat de unul similar, peste Ocean, săptămâna viitoare la Washington, reuniune la care şi-au anunţat participarea 47 de state, printre care majoritatea puterilor nucleare mondiale. Importanţa acestui nou tratat este cu atât mai mare cu cât SUA şi Rusia deţin împreună un procent de 95% din potenţialul nuclear mondial, potrivit analiştilor militari internaţionali. Conform noii înţelegeri, ruşii şi americanii vor trebui să îşi reducă până la o treime (circa 1.550) numărul armelor nucleare aflate în silozurile fiecărei ţări, arsenal acumulat în aproximativ jumătate de secol în timpul cursei înarmărilor din timpul Războiului Rece. Noul tratat va avea ca misiune distrugerea, pe o durată de circa zece ani, a nu mai puţin de 3.500 de focoase nucleare de ambele părţi semnatare, în ideea unei parităţi privind armele nucleare.

De la Războiul Rece la războiul antiterorism

Ideea reducerii imensului arsenal nuclear agonisit de cele două superputeri mondiale nu este una nouă. Noul tratat îşi are originile în Tratatul Antibalistic (ABM - Anti-Ballistic Missile) din 1972, document întocmit în logica Războiul Rece, prin care se garanta distrugerea reciprocă de arsenal nuclear, în ideea că astfel cursa înarmărilor va fi oprită, iar războiul va fi descurajat, fapt ce s-a şi întâmplat. Eforturile dezarmării nucleare au continuat în luna iulie a anului 1991, cu câteva luni înaintea căderii Uniunii Sovietice, odată cu semnarea tratatului START-1. La acea vreme, cele două părţi se angajau să înjumătăţească arsenalul nuclear la 3.000-3.500 de focoase, pe parcursul următorilor şapte ani. Din cauza perturbărilor create de prăbuşirea fostului bloc sovietic, acordul a intrat în vigoare în luna decembrie a lui 2004 şi a avut un termen de valabilitate de 15 ani, expirând pe 5 decembrie 2009. De asemenea, noul tratat se doreşte a fi îndreptat împotriva terorismului, în baza unor rapoarte ale diferitelor instituţii de informaţii care vorbesc despre posibilitatea ca armele nucleare să pice în mâinile unor actori nonstatali.

Potenţialul nuclear

Liderul de la Casa Albă, Barack Obama, a anunţat, în urmă cu câteva zile, în cadrul unui interviu pentru „New York Times“, că SUA îşi va restrânge condiţiile în care va putea folosi arma atomică potrivit noii doctrine nucleare a ţării. Într-un bilanţ al „Bulletin of Atomic Scientists“, un institut înfiinţat în 1945 de creatorii bombei atomice americane, se concluzionează că arsenalul nuclear al SUA se ridică la 2.200 de focoase nucleare „operaţionale“ şi 2.500 care pot fi activate dacă este necesar. Pe lângă acestea, Washington-ul are la dispoziţie 500 de ogive nucleare cu rază scurtă de acţiune, disclocate în bazele NATO din Europa, fapt ce oferă SUA avantajul de a putea lovi ţinte aflate pe întreg mapamondul. De asemenea, forţele armate americane posedă 450 de rachete balistice intercontinentale (ICBM) Minuteman III, cu o rază de acţiune de 5.500 de kilometri, echipate cu focoase nucleare unice sau multiple (capabile să atace mai multe ţinte). SUA deţine 14 submarine nucleare americane de clasă Ohio, lansatoare de proiectile care transportă 288 de rachete balistice sau 1.152 de ogive nucleare. Submarinele sunt echipate cu rachete Trident II D5 (produse de compania americană Lockheed Martin, care va livra României lotul de avioane F-16), având o putere ce poate atinge 455 de kilotone (de aproximativ 30 de ori forţa bombei lansate asupra oraşului Hiroshima).

continuare la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010040942059/In-lume/SUA-si-Rusia-isi-dau-mana-pentru-pacea-nucleara-mondiala.html

Leia Mais…

joi, 4 martie 2010

Desant de la Cotroceni in teatru de operatii din Afganistan

Presedintele Traian Basescu a efectuat, joi, o vizita fulger in Afganistan unde s-a intalnit cu militarii romani din acest teatru de operatii. Liderul de la Cotroceni a fost intampinat pe aeroportul din Kandahar, de catre comandatul trupelor NATO in Afganistan, generalul Stanley McCrystal, si de generalul britanic Nick Carter. Basescu a mers apoi la Qalat, unde a decorat Drapelul de lupta al Batalionului 33 Vanatori de Munte Posada, in semn de recunostinta si apreciere a inaltului profesionalism si rezultatelor remarcabile obtinute de militarii romani in Afganistan. “Sunt astazi la voi pentru ca orice sef de stat are obligatia sa isi arate respectul pentru militarii aflati in misiune, nu doar prin declaratii, ci si prin a fi alaturi de ei, ori de cate ori are ocazia. Inaltul ordin cu care am decorat astazi Drapelul de lupta al batalionului este semnul respectului meu si al romanilor pentru ceea ce faceti”, a afirmat seful statului, care se afla joi intr-o vizita in Afganistan, la trupele romanesti dislocate in aceasta tara”, a declarat Basescu.

restul la: http://karadeniz-press.ro/kara/desant-de-la-cotroceni-in-teatru-de-operatii-din-afganistan/

Leia Mais…

sâmbătă, 20 februarie 2010

Start pe scut

Sotiile si mamele razboinicilor spartanilor le urau, inainte de lupta, sa se intoarca acasa, fie “pe scut” adica morti si adusi de camarazii lor de arme, fie “sub scut” adica vii si pe propriile picioare. Astazi regulile razboiului au devenit un pic mai complicate iar confruntarile directe au fost inlocuite cu de arta diplomatiei si a declaratiilor belicoase. Razboiului conventional i s-a substituit cel psihologic iar exemplele din categorie de explicatii pot curge la nesfarsit. Insa scopul a ramas acelasi – dominatia, ca deziderat suprem. Daca teoreticianul militar Carl von Clausewitz vorbea in lucrarea sa “Despre Razboi” , undeva la inceputul secolului al XIX-lea, de razboi ca instrument de implinire a actului politic, astazi cele doua super-puteri militare mondiale, SUA si Rusia sunt la limita epuizarii resurselor diplomatice in ceea ce priveste impunerea influentei la scara mondiala. In cazul in care negocierile ruso-americane in privinta amplasarii pe osatura “batranului continent” a scutului antiracheta american” vor esua, reinnoirea tratatului de limitare a armelor strategice ofensive, denumit generic START-2, va fi sortit, la randul sau, esecului. Aceasta situatie va conduce evident la un varf de criza intre cele doua super-puteri, care va avea nevoie de o rezolvare, fie printr-un compromis de ambele parti si definitivarea cat mai rapida a unor acorduri, fie pe cale armelor. Bineinteles, am pornit in aceste presupuneri de la “worst case scenario”, adica scenariul cel mai “negru”.

Ce avem in momentul de fata este pozitia antagonica si reactia tot mai vocala a oficialilor moscoviti vizavi de noile planuri pentru sistemul defensiv pe care SUA doreste sa il instaleze pentru aliatii sai europeni din cadrul NATO. Reactia acestora este totusi una normala, in ciuda faptului ca subsecretarul de stat pentru controlul armamentelor si politica de securitate, Ellen Tauscher, a anuntat, la inceputul acestei saptamani, ca partea rusa a stiut si a fost informata constant, la nivel de experti, de intentiile SUA in Europa, pentru a mentine inca un atu in negocierile cu Washingtonul si totodata pentru ca oficialii rusi sa aiba cat mai multa credibilitate in fata propriului popor in ceea ce priveste “pariul lui Putin” ca Rusia va reveni cat mai curand la masa marilor puteri mondiale. “Decizia SUA de a instala elemente ale sistemului lor de aparare antiracheta in Romania si, posibil, in Bulgaria nu poate sa nu afecteze negocierile ruso-americane privind noul tratat de limitare a armelor strategice ofensive START-2”, spunea ieri ministrul adjunct de Externe al Rusiei, Serghei Riabkov.

continuarea la: http://karadeniz-press.ro/kara/start-pe-scut/

Leia Mais…

marți, 2 februarie 2010

F-35-urile au intarzieri mari la fabricare. Romania viseaza la ele. CSAT doarme!

O stire foarte interesanta mi-a atras atentia de dimineata. Zic interesanta deoarece ar putea avea implicatii si pentru Romania. Luni, secretarul de stat american Robert Gates s-a enervat la maxim si a demis un general de aviatie, dupa care a inghetat contractul cu compania Lockheed Martin, cea care urmeaza, printre altele, sa vanda avioane F-16 catre Romania si mai tarziu sa ne inscrie pe lista pentru ultra-performantele avioane de vanatoare F-35. Gates a blocat astfel o suma de 614 milioane de dolari destinata Lockheed Martin din cauza unor “probleme si intarzieri”. "Performantele si evolutia F35 in ultimii doi ani nu a fost ce ar fi trebuit sa fie", a tunat Gates, citat de AFP, intr-o conferinta de presa organizata pentru a prezenta noul buget al Departamentului Apararii. "Criteriile de performanta nu au fost indeplinite", a subliniat el. Reamintesc ca F35 este un avion construit de Lockheed Martin pentru a inlocui aparatele F16. Avionul F35 reprezinta cel mai costisitor program de armament pentru bugetul Apararii al SUA, care totalizeaza 708 miliarde de dolari, iar furnizorii au esuat de mai multe ori sa respecte calendarul si bugetele stabilite. Gates a avertizat si ca ii va recomanda presedintelui Barack Obama sa isi exercite dreptul de veto fata de orice tentativa a Congresului de a finanta cautarea unui alt motor pentru F35, precum si noi avioane de transport militar C17. In concluzie, F-35-ul are probleme la el acasa si nu respecta termenele de construire estimate initial. Parca imi trec prin faza probleme cu care se confrunta constanta industria de armament ruseasca care nu isi onoreaza la timp comenzile (vezi recenteul incident cu India). Asa ca, probabil CSAT-ul ar trebui sa se autosesizeze in aceasta chestiune si sa evalueze de doua ori mai atent acest contract controversat si sa se gandeasca mai putin la comisionul, ca sa nu ii zic spaga transpartinica, care se pregateste pentru cel mai mare contract de armament din istoria Armatei romane. Sper ca acest contract sa nu devina o noua “afacere Skoda”, sau un fel de “Rosia Montana pentru militari”, ca tot e la moda subiectul cu spiterii otravurilor oferite de Rosia Montana Gold Corporation, chipurile in beneficiu statului roman.

Leia Mais…

joi, 21 ianuarie 2010

600 de noi soldati romani vor lua drumul Afganistanului

Consiliul Suprem de Aparare a Tarii (CSAT) care ii reuneste pe cei mai importanti lideri ai procesului decizional, in special pe cei specializati in siguranta nationala, a decis sa dea curs presiunilor americane si sa trimita noi efective in Afganistan. Nu mai putin de 600 de soldati vor fi trimisi in teatrul de operatii din Afganistan. La o cifra de circa 1.100 de soldati, cat sunt in prezent acolo, o suplimentare de inca 600 de mi se pare destul de mare in conditiile in care, stim cu totii, militarii romani sufera la capitolul dotare cu armament performant. Sper ca atunci cand vor fi facute achizitii de armament, samsarii in uniforme sa se gandeasca si la cei circa 11 militari romani morti in Afganistan si cei cativa zeci de raniti. In loc sa le dea medalii in carucioare pentru invalizi, mai bine le-ar da blindate functionabile, nu ca cele pe care “baietii destepti”, in frunte cu Melescanu, le-au oferit militarilor romani ca arme de ultima generatie. Basca, in februarie vin si americanii sa ne vanda vreo 48 de bucati de F 16, pentru ca mai apoi sa putem sa intram in programul F 35. E adevarat, F 35-ul se anunta o adevarata revolutie in materie de tehnologie, dar intrebarea este de unde scoatem noi bani sa dam aproximativ 70-80 de milioane de dolari pentru un astfel de aparat? Cred ca o atitudine mai pragmatica si realista din punct de vedere financiar ar fi mult mai avantajoasa pentru economia foarte fragila a Romaniei. Cred ca raportul cel mai eficient pentru achizitionarea unor astfel de aparate de zbor ar fi pret-potential de cumparare, si nu neaparat pret-calitate. Sa nu uitam ca o astfel de inzestrarea masiva numai pe un singur segment, si ma refer aici la cel al aviatiei, nu ar fi cea mai buna idee in comparatie cu celalalte arme. Sa nu uitam ca misiunile internationale ale Romaniei in teatrele de operatii s-au bazat aproape in exclusivitate pe forte terestre. Discutia s-ar putea lungi mult, asa ca ma opresc aici!

Leia Mais…
 
Dofollow Banner