joi, 28 ianuarie 2016
Why is Russia the great winner of the European Parliament elections?
vineri, 9 aprilie 2010
Radiografia Ungariei inainte de alegerile parlamentare de duminica. La rece, despre pericolele ce ne pandesc la granita de Vest
Am citit pe pagina electronica a Deutsche Welle o analiza extrem de interesanta vizavi de viitorul politico-social de la Budapesta in prag de alegeri parlamentare. Tendintele exarcebarii sentimentul national este pe cale sa depaseasca limita normalui fapt ce ar putea arunca Ungaria intr-un haos extremist fara precedent. Spun interesant deoarece constructia discursului politic al clasei politice ungare pe bazele unor deziderate extremisto-iredentiste ar putea crea deranj si in Romania in randul minoritatii maghiare din Romania si nu numai, tot mai sensibila la apelul autonomist fluturat pe unii lideri locali. As dori, totusi, sa aduc aminte ca un astfel de semnal a fost tras inca din vara de anului trecut la alegerile europarlamentare, cand mai multe formatiuni politice cu vederi extremiste, in special de dreapta, si-au trimis reprezentantii in Legislativul European. Una dintre aceastea este partidul maghiar de extrema-dreapta Jobbik cu trei reprezentanti in PE care defileaza pe holurile acestei institutii europene in uniforme. Dar mai bine las textul DW sa curga:
Europa asistă stupefiată la „schimbarea la faţă a Ungariei”. Din elevul model pentru proaspeţii membri ai Uniunii, ţara din Cîmpia Panonică pare a se metamorfoza sub ochii noştri într-un huligan.
Agravate de persistenţa crizei financiare şi economice, ca şi de scrutinul de la 11 aprilie, accesele de naţionalism şi xenofobie, de antisemitism şi iredentism din Ungaria îi pun pe gînduri nu doar pe politicienii europeni, ci şi pe intelectualii şi teoreticienii culturii, porniţi în căutarea cauzelor spre a afla remediile. Explicaţiile pendulează între factologia istorică şi psihologia colectivă, fără a putea ocoli întru totul şi cîteva clişee şi prejudecăţi.
Unul dintre cei mai avizaţi experţi şi cunoscători ai situaţiei este László Földényi, scriitor, eseist, figură de proră a intelectualităţii ungare. El a furnizat cotidianului DIE WELT, într-un recent interviu, cîteva repere apte să ducă la o posibilă dezlegare a angoasantei enigme maghiare.
Democraţia - o lecţie neînvăţată
Földényi porneşte de la premiza că în întreaga istorie a Ungariei nu a existat o situaţie în care diversele partide politice să ajungă pe cale raţională la un consens. Adversarul politic a fost dintotdeauna perceput ca duşman. Prin urmare frustraţi, ungurii şi-au pierdut încrederea în democraţie şi în eficienţa reformelor.
Fiindcă, deja la finele veacului al XVIII-lea, cînd împăratul Iosif al II-lea a încercat să-şi aplice reformele şi în Ungaria, aristocraţia maghiară s-a opus. Pînă în istoricul an 1989, ţara a fost guvernată în stil autoritarist, din care motiv Földényi deduce, fără resemnare şi tragism, că ungurii nici nu ar fi avut şansa de a învăţa democraţia.
Chiar dacă populaţia Ungariei nu trebuie imaginată ca fiind monolitică, persistă, pînă şi în formele actuale de capitalism, tendinţe semifeudale, înclinaţii paternaliste, soluţii etatiste la nivelul conducerii, influenţate însă tocmai de preferinţele algătorilor.
János Kádár, promotorul aşa numitului „Gulaschkomunismus”, se bucură şi azi de popularitate, iar Victor Orbán îl imită pe fostul lider comunist, pînă şi în gesturi şi mişcări. Kádár le-a oferit maghiarilor mici libertăţi, condiţionate de respectarea unor tabuuri. Astfel, pentru Ungaria, comunismul a fost mai suportabil, mai vesel, decît pentru restul ţărilor frăţeşti. Ceea ce a făcut ca după căderea Cortinei de Fier, la care Ungaria şi-a adus un remarcabil aport, gustul libertăţii să nu mai fi fost atît de puternic. Filozoful Agnes Heller observase mai demult că politica lui Kadar i-a influenţat negativ pe maghiari.
O istorie "nefericită"
#b#În interviul publicat în DIE WELT, László Földényi revine asupra istoriei „nefericite” a Ungariei, amintind că în ultimii 800 de ani, ţara nu a mai cîştigat nici o bătălie importantă, că şi azi ungurii sunt traumatizaţi de consecinţele păcii de la Trianon, că utopiile pe care le nutresc sunt retroactive, ceea ce alimentează şi puseele de iredentism, şi cele de naţionalism şi antisemitism. Acestea din urmă sunt generate şi de faptul că, spre deosebire de restul ţărilor, Ungaria nu s-a confruntat nici în timpul comunismului, nici după aceea, cu adevărat, temeinic şi profund, cu grava ei implicare în Holocaust.
Populismul de extremă dreaptă, care se manifestă îngrijorător acum, nu este contracarat pe măsură de societatea civilă. Cît despre absenteismul politic al intelectualităţii maghiare, el este şi consecinţa frecventelor tentative de denigrare la care este ea supusă. Recent, un ziar a publicat chiar un apel prin care populaţia este chemată să distrugă, să scoată din biblioteci cărţile lui Imre Kertész, Péter Esterházy, Páter Nádas, György Konrád - autorii cei mai cunoscuţi peste hotarele Ungariei.
Excesele etnocentrismului
Într-o atît de alarmantă stare de spirit, orice atitudine critică formulată din interior trece drept o pîngărire a neamului. Nici Victor Orbán nu a ezitat, într-o recentă cuvîntare, să-i admonesteze pe „boierii minţii”. Nu demult, György Konrád a apreciat drept „infantil" stadiul de maturitate al castei politice maghiare.
Ca şi în urmă cu 200 de ani, şi acum, în Ungaria, în jocul pentru putere miza este pusă pe cartea naţionalismului, crede László Földényi. Extrapolînd însă ideea, el constată că şi sub impactul integrării europene, şi sub cel al globalizării, problematica identitară este azi un ansamblu extrem de sensibil. În vremurile bune, nu te interesează dacă eşti francez, german sau maghiar. În perioadele de criză însă, identitatea poate deveni o chestiune gravă – aşa cum şi istoria ne învaţă.
Dacă în urmă cu 200 de ani, Herder proorocea Ungariei sfîrşitul, acum creşterea demografică este mai puternică decît a altor popoare europene iar ţara, ca niciodată în istoria ei, nu mai are a se teme de ocupaţii străine. Este însă posibil ca Ungaria să fie prea pre-ocupată cu ea însăşi – i se sugerează filozofului maghiar la finele interviului. László Földényi acceptă observaţia, căreia îi adaugă o notă de subsol: pînă şi acest egocentrism etnic accentuat li se pare prea slab forţelor naţionaliste.
sursa: http://www.dw-world.de/dw/article/0,,5449018,00.html
duminică, 26 iulie 2009
Elena din Bruxelles pentru detractorii sai: "Am concurat ca independent, nu pentru partidul tatalui meu!"
Elena Basescu a formulat o epistola catre site-ul theparliament.com in care le raspunde detractorilor sai cum ca nu este "fata lu' tata" si ca isi poate duce la buna indeplinire activitatile ce ii revin din aceasta noua pozitie care o ocupa in Legislativul de la Bruxelles.
So, din Elena citire:
She told this website an email had circulated in parliament rubbishing her name because she is the daughter of Romanian president Traian Basescu.
"It said 'the Baby Doll' had arrived in parliament and was quite derogatory," she said."It made reference to my father and the suggestion was that I had been elected solely because of who he is."However, I wish to point out that I stood in the European elections as an independent and not for my father's political party.
"Basescu, dubbed the "Paris Hilton of the Carpathians", went on, "My family connections are not the only weapon some people seem to want to use against me but also the fact that I am a former model.
"The inference is that I am in some way intellectually inferior to other MEPs and have no right to be here," said Basescu, who received 4.2 per cent of votes cast in June's European elections.
"To those people I would say that I have actually been involved in politics for many years. I am also an economist and modelling is now no more than a hobby.
"Of course, it is advantageous to have a father who is the president of a country but you clearly need other qualities as well. I have got where I am today through my own efforts alone. Nor has he funded my efforts in any way.
"I do not know who sent the email but I found it upsetting and offensive to discover it was circulating just days after I arrived here."The people doing this do not even know me."
http://www.theparliament.com/no_cache/latestnews/news-article/newsarticle/romanian-model-turned-mep-hits-out-at-detractors/