Într-un nou puseu de isterie coroborată cu ficţiune exagerată, presa occidentală a început un nou atac furibund la adresa Romåniei, blamånd autorităţile de la Bucureşti pentru toate infracţiunile comise în Marea Britanie. De data aceasta, pe fondul crizei financiare, cotidianul „Sunday Express“ a scris, ieri, în ediţia sa electronică, că străzile Londrei vor fi invadate de „copii-sclavi“ veniţi din Romånia. Motivul ar fi acela că aproximativ 1.500 de asistenţi sociali, instruiţi pentru a pune capăt traficului de persoane, au fost concediaţi din centrele speciale din Romånia în ultimele 18 luni. În locul acestor specialişti, susţine publicaţia amintită, ar fi aduşi amatori neinstruiţi care nu pot face faţă acestei situaţii. „Sunday Express“ anticipează viitorul şi scrie mai departe că, în acest context, beneficiarii acestei degringolade din sistemul social romånesc, vor fi infractorii „din această ţară est-europeană“ care vor umple Marea Britanie cu copii care sunt forţaţi să cerşească şi să fure.
Sute de milioane de lire sterline spre Ţăndărei
„Sunday Express“ continuă să ofere cifre fabuloase susţinånd că numărul infracţiunilor comise de romåni în Marea Britanie a crescut cu 700%, cele mai multe fiind în Londra. Mai mult decåt atåt, bilanţul Poliţiei Metropolitane precizează că 168 de copii cu vårste cuprinse între 7 şi 15 ani au fost găsiţi vinovaţi în medie de 100 de infracţiuni fiecare, adică un total de 16.800 de infracţiuni. Deşi nu se precizează că naţionalitatea acestora ar fi romånă, ziariştii de la „Sunday Express“ mai scriu că fiecare din aceşti 168 de copii poate cåştiga 100.000 de lire sterline (peste 117.000 de euro), ceea ce înseamnă că, în medie, un astfel de „copil-sclav“ poate fura şi cerşi de circa 8.300 de lire sterline pe lună. Pentru a da greutate acestor afirmaţii exagerate, jurnaliştii britanici susţin că ofiţerii de la Scotland Yard le-ar fi confirmat că cea mai mare parte a acestei sume colosale, care ar totaliza pe cifrele oferite de ei suma 168.000.000 de lire sterline, ar merge apoi „într-un sat de romi numit Ţăndărei“.
http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010053144105/Social/Presa-britanica-scrie-anticipat-despre-infractiunile-copiilor-sclavi-din-Romania.html
luni, 31 mai 2010
Presa britanică scrie anticipat despre infracţiunile „copiilor-sclavi“ din România
marți, 18 mai 2010
AC/DC i-a „curentat“ pe romåni cu un show de zile mari
Energie, nebunie şi spectacol total. Într-un cuvånt, o doză de două ore de hard rock la calitate maximă administrată în venele celor circa 60.000 de iubitori de rock adevărat marca AC/DC. Publicul a fost „încălzit“ de trupa Down, al cărui solist, Phil Anselmo (ex-Pantera), a fost cåt se poate de antrenant aruncånd CD-uri, apă şi freesbee-uri în oamenii care aşteptau să fie loviţi de fulgerele trimise de zeii australieni ai hard-rock-ului. Cum un concert de legende vii internaţionale nu se poate desfăşura fără cele locale, pe scena amenajată în faţa Casei Poporului, aşa cum o cunoaşte toată lumea, au urcat veteranii rock-ului romånesc de la trupa Iris, care în 2001 făceau un turneu intitulat „Tribute to AC/DC“. Amintind de carele alegorice în care împăraţii romani intrau victorioşi în Roma, la orele 21:00 „trecute fix“, cei cinci veterani australieni de la AC/DC şi-au făcut apariţia pe scena instalată în faţa måndriei arhitecturale a lui Ceauşescu cu ajutorul unei locomotive în mărime naturală care i-a debarcat în acordurile piesei „Rock N’ Roll Train“. Toată mulţimea a fost străbătută de un fior aparte atunci cånd Brian Jonhson a strigat în stilu-i caracteristic: „Bună seara, Bucureşti!“, dånd astfel startul regalului muzical. Într-o formă de zile mari, în ciuda mediei de vårstă de peste 50 de ani, cei cinci „electricieni“ de la AC/DC au „curentat“ sufletele romånilor de toate vårstele care au plătit undeva între 130 şi 480 RON pentru a vedea în sfårşit un show de zile mari la ei acasă. Au existat voci şi ale cåtorva cårcotaşi care au susţinut că Malcolm Young (chitară), Cliff Williams (bas) şi Phil Rudd (tobe) sunt uşor în „umbră“. Pai cum altfel, ne întrebăm retoric, cånd oamenii responsabili cu show-ul sunt vocalistul Brian Jonhson şi chitaristul Angus Young? Urmează apoi un maraton de explozie, energie şi bună dispoziţie. De la Jonhson care a alergat pe toată lungimea scenei (dar nu în genul Madonnei), care ajungea pånă în mijlocul publicului, la eternul şcolar rebel Angus Young, echipat bineînţeles cu pantalonaşi scurţi, cravată şi şapcă, numai bine pentru lecţia de rock pe care a predat-o publicului care a rămas cu gura căscată ca la circ, toate cele 20 de piese cåntate au fascinat publicul care a ales să îşi petreacă duminică seara în acorduri de chitară şi tobe asurzitoare. Delirul maxim nu putea fi declanşat decåt de piesa „Thunderstruck“, cånd Johnson şi Young le-au arătat romånilor ce înseamnă cu adevărat să fii pătruns de curent alternativ/curent continuu, aşa cum se intitulează şi trupa. Un alt best-off a fost şi „Higway to hell“ cåntat pånă la epuizare de publicul care are parte în fiecare zi de iad, dar mai puţin de autostrăzi. Sau poate piesa se asorta mai bine cu situaţia economică a Romåniei.
continuare la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010051843636/Monden/AC/DC-i-a-curentat-pe-romani-cu-un-show-de-zile-mari.html
vineri, 14 mai 2010
Tango energetic in trei la Marea Neagra
Desi s-au aflat pe parcursul mai multor secole in dispute pe viata si pe morte vizavi de hegemonia la Marea Neagra, Turcia si Rusia au gasit un limbaj comun – cel economic. Daca rivalitatile dintre cele doua mari imperii – Otoman si Tarist – s-au perpetuat continua in istoria zonei Marii Negre, astazi ele s-au preschimbat in interese economice comune, legate in special de bogatele resurse de hidrocarburi din zona Marii Caspice. Colaborarea celor doua forte de la Marea Neagra s-a materializat prin curtarea comuna a bogatei tari, Azerbaidjan, o oaza de bunastare in regiune din punct de vedere economic, dar un focar de instabilitate din punct de vedere politico-militar, situatie favorizata in special de conflictul mocnit pe care aceasta tara il intretinere cu Armenia asupra provinciei Nagorno-Karabach, aflata de aproape 20 de ani sub controlul Erevanului. Dupa luni intregi de negocieri si tatonari, Moscova si Ankara si-au dat mana, in cadrul vizitei presedintelui rus Dmitri medvedev in Turcia, de pe 11-12 mai, asupra mai multor proiecte energetice despre care vom vorbi mai pe larg, Noua intelegere ruso-turca va permite Rusiei un control sporit in sectorul energetic turc iar Turcia va beneficia de oportunitatea repararii relatiei cu Baku in scopul asigurarii unei surse de gaz natural care va lua apoi drumul pietelor europene. De asemenea, in urma intelegerii ruso-turca, Ankara va putea oferi Azerbaidjanului garantii politice si de securitate in disputa teritoriala cu Armenia. Dupa cum spuneam, recenta vizita a liderul rus Dmitri Medvedev a adus cu ea contracte (majoritatea in domeniul energetic) in valoare de circa 25 de miliarde de dolari. Cele doua parti au semnat astfel doua mari contracte energetice. Primul dintre ele, si cel mai mare, se refera la constructia primei centrale nucleare de pe teritoriul turc, o investitie colosala de 20 de miliarde dolari, a carei putere va fi de 4.800 de gigawati si care va avea patru reactoare nucleare. Contructia acestui proiect gigantic va fi realizat de un consortiu ruso- turc format din companiile Atomstroiexport (rusa) si Inter RAO (turca). Noua centrala atomica ar trebui, conform estimarilor expertilor de la Stratfor, sa fie una dintre cele mai mari din lume, in conditiile in care nici macar Rusia nu are o astfel de centrala. Pachetul majoritar de actiuni va fi detinut de Rusia cu 51% iar restul de 49% va fi vandut catre firmele turcesti, cel mai probabil firmei AKSA, companie conectata politic la partidul Justitiei si Dezvoltarii (AKP) al carui lider este premierul Recep Erdogan. Primul contract de furnizare a energiei nucleare produsa de acesta centrala a fost semnat deja cu firma TEDAS care va cumpara energie pentru urmatorii 15 ani odata ce instalatiile vor deveni operationale. Cel de al doilea contract energetic, semnat pe 11-12 mai la Ankara, va permite constructia unui gazoduct prin care va fi transportat petrolul rusesc catre portul turcesc Samsun (nordul tarii – n.a) pentru ca mai apoi acesta sa ajunga la terminalul de la Ceyhan (sudul Turciei – pe coasta Marii Meditarana). Conducta este realizata de firma turceasca Calik Energy (apropiata AKP) si compania italiana ENI si va avea capacitatea de 1,2 – 1,4 milioane de barili pe zi. Lasand la o parte dimensiunea economica, acest tandem ruso-turc are si o latura politica. In acest plan, cheia negocierilor ruso-turce a constituit-o Azerbaidjanul, tara care impartaseste puternice legaturi lingvistice si culturale cu poporul turc. Totodata, din Azerbaidjan sunt transportati anual noua miliarde de metri cubi de gaz natural prin intermediul conductei Baku-Tbilisi-Erzerum, realitate ce dejoaca planurile Moscovei de a transporta gaze de pe tarmurile azere din zona campurilor de la Shah Deniz via Georgia catre pietele europene de desfacere. Cu toate acestea, autoritatile de la Baku tin ca reabilitatea relatilor turco-armene sa tina cont si de doleantele teritoriale pe care Azerbaidjanul le are vizavi de Armenia in privinta regiunii Nagorno-Karabach. Aceste doleante vor fi luate in considerare pentru stabilirea preturilor pentru gazul azer pentru care Turcia ar fi dispusa sa plateasca undeva la 220-270 de dolari pe mia de metri cubi. Toate aceste interese impletite fac ca Rusia sa devina liderul economic absolut la Marea Neagra iar Turcia sa isi consolideze pozitia de intermediar energetic intre Europa si Asia cu un Azerbaidjan bogat care imparte cu generozitate resursele sale catre toate puterile din zona in incercarea de a-si proteja propriile interese. Interesant este ca pe fir, in aceasta ecuatie energetica, a intrat si Romania prin intermediul proiectul AGRI ce presupune constructia a doua terminale de gaz natural lichefiat intre Romania, Georgia si Azerbaidjan. In timp ce Medvedev se afla la Ankara, ministrul roman al Economiei, Adriean Videanu semna pe 12 martie, la Baku, protocolul privind constituirea companiei de proiect AGRI, proiect la care vor participa firmele Romgaz, SOCAR (azera) si GOGC (georgiana). Prin noua ruta astfel creata vor putea fi transportate pana la 12 miliarde de metri cubi de gaze, respectiv cat intreaga productie anuala medie a Romaniei. Daca acest proiect se va dovedi ca fiind functionabil, Romania s-ar putea constitui intr-un fel de cap de pod pentru gazele azere de la Marea Caspica care vor fi apoi transportate inspre vest prin conducta Arad-Szeged si apoi spre sud prin conducta Giurgiu Ruse. Ramane de vazut cum va digera Rusia si Turcia aceasta chestiune in care un al treilea jucator doreste o felie a marelui tort energetic de la Marea Neagra.
vezi si: http://karadeniz-press.ro/kara/tango-energetic-in-trei-la-marea-neagra/
http://roncea.ro/2010/05/14/tango-energetic-in-trei-la-marea-neagra-rolul-romaniei/
marți, 11 mai 2010
Dunărea şi Marea Neagră - puncte strategice în promovarea României
Ziarul „Curentul“ a stat de vorbă, săptămâna aceasta, cu europarlamentarul PDL Sebastian Bodu, care ne-a precizat că activitatea sa de la Bruxelles este una intensă, menită să vină în întâmpinarea intereselor cetăţeanului român. El ne-a explicat că îndatoririle sale au un caracter destul de tehnic din prisma calităţii sale de vicepreşedinte al Comisiei juridice, organism care se ocupă de chestiunile juridice ale Legislativului european. Eurodeputatul român s-a aplecat şi asupra problemelor cauzate de vizele instituite de Canada pentru cetăţenii din România, dar şi a celor legate de subiecte cum ar fi integrarea Republicii Moldova în UE şi problema integrării romilor în comunităţile statelor europene. Vizavi de subiectul „Roşia Montană“, europarlamentarul român pledează pentru exploatarea minereurilor aurifere prin metoda cianurilor, considerând că, atât timp cât este folosită în conformitate cu legislaţia europeană, aceasta este una generatoare de venituri pentru statul român.
Domnule Bodu, care sunt priorităţile mandatului d-voastră şi cu ce iniţiative aţi venit în sprijinul cetăţeanului român în Parlamentul European?
Aş dori în primul rând să precizez că sunt vicepreşedinte al Comisiei juridice din Parlamentul European, iar comisia pe care o reprezint este una foarte tehnică, având atribuţii pe orizontală pentru toate celelalte comisii. Este foarte greu de spus care sunt priorităţile mele. Am avut priorităţi când făceam parte din Comisia economică, cea care s-a ocupat de criza financiară. În momentul de faţă, prioritatea mea este să îmi fac temele cât mai bine, în sensul că tot ce se realizează acolo (în Comisia juridică - n. red.) să fie foarte util pentru comisiile pe care le ajutăm, cum ar fi cea economică sau cea pentru protecţia consumatorului.
Aveţi anumite proiecte în derulare...
Da. Am cinci rapoarte, printre care unul care s-a şi votat pe conţinutul prospectului de emisiune de valori mobiliare la societăţile listate pe bursă. Un al doilea pe procedura divorţului, al treilea pe rezolvarea crizelor din sectorul bancar atunci când crizele sunt transfrontaliere şi sunt cauzate de caracterul multinaţional al băncilor. Al patrulea ar fi legat de modificarea Directivei 112 de modificare a TVA-ului şi modalităţii de facturare pe hârtie sau facturarea electronică. Această metoda din urmă ar elimina o parte din birocraţie şi costuri. Vedem că acum atenţia se concentrează tot mai mult pe eliminarea costurilor birocratice administrative. Noi, românii, ne-am obişnuit cu hârţogăraie, iar acestea sunt costuri care, la nivel de IMM, înseamnă foarte mult.
Ce părere aveţi despre proiectul Roşia Montană? Sunteţi în favoarea exploatării miniere a resurselor din această zonă sau pentru protejarea mediului şi a vestigiilor arheologice?
Vă mărturisesc sincer că, nefiind în Comisia de mediu, nu mă pricep foarte bine. Este un proiect iniţiat de trei eurodeputaţi maghiari, doi din Ungaria şi unul din România, care cere Comisiei Europene să interzică exploatarea minieră cu cianuri în Europa. Eu, ca membru al Comisiei juridice, studiind legislaţia, am văzut că exploatarea cu cianuri este o metodă care se foloseşte în toată lumea. Sunt doar două metode, iar exploatarea cu cianură este una dintre ele. Ea nu este periculoasă atât timp cât este folosită conform legii. În momentul în care abuzezi şi nu respecţi cerinţele legale, evident că este periculoasă, la fel cum este şi energia nucleară. Dacă nu faci treabă cum trebuie, poţi provoca o catastrofă naturală.
Totuşi, exista un precedent la Baia Mare
Nu putem spune totuşi că este un precedent. Despre accidentul de la Baia Mare nu putem spune că a fost o catastrofă ecologică. Ce se întâmplă acum în Golful Mexic sau ce s-a întâmplat la Cernobîl sunt catastrofe. Cel de la Baia Mare a fost un accident regretabil care s-a întâmplat acum circa 10 ani, când nici nu visam să fim în Uniunea Europeană. În momentul în care am intrat în UE şi aplicăm legislaţia europeană care prevede inclusiv posibilitatea exploatării zăcămintelor de aur cu cianuri. Dacă firma care exploatează respectă normele prevăzute în legislaţie privind exploatarea corectă, nu se va întampla nimic rău. Autorizaţia de mediu care trebuie emisă nu prevede decât respectarea legislaţiei în vigoare, practic o directivă europeană.
Roşia Montană rămâne totuşi un proiect foarte controversat...
Din păcate, cuvântul acesta, cianură, sună foarte rău. Vă pot spune că orice fel de exploatare poate fi periculoasă atât timp cât nu se respectă anumite norme, şi nu numai în exploatarea auriferă. Şi pe platformă, dacă nu sapi cum trebuie, poţi să distrugi solul şi poţi provoca accidente naturale.
Care sunt paşii pe care Republica Moldova trebuie să îi parcurgă spre UE şi dacă ne puteţi da un termen pentru integrare? Care sunt cele mai mari probleme ale lor?
Paşii sunt cei pe care trebuie să îi facă orice ţară candidată. Au probleme de finanţe publice foarte grave, au avut foarte mari probleme de corupţie în timpul guvernului comunist, iar acum se fac ceva paşi în sensul combaterii acestui fenomen. Trebuie implementat aquis-ul comunitar (legislaţia europeană - n. red.). Avantajul lor este că tot aquis-ul este deja tradus de la noi, iar noi ne-am oferit să îi ajutăm în acest sens. Comisia Europeană chiar a făcut o remarcă în sensul acesta, să le punem la dispoziţie acest lucru.
Cum este perceput la Bruxelles acest sprijin pe care noi îl oferim Republicii Moldova? Este perceput ca o promovare a intereselor noastre în zonă sau ca un sprijin pe care o ţară îl acordă vecinilor săi?
Nu, nimeni nu vede acest lucru ca pe o promovare a intereselor româneşti în zonă. Oricum guvernul comunist îşi depusese cererea de aderare doar ca să se afle în treabă. Nici nu aveau de gând aşa ceva. Era oricum ceva împotriva logicii lor de guvernare deoarece era incompatibil cu modul lor de guvernare şi aplicarea aquis-ul comunitar în vederea aderării la UE.
Ce părere aveţi despre Alianţa pentru Integrare Europeană de la guvernare, va mai ţine la viitoarele alegeri legislative?
Nu sunt un specialist în politică externă, dar mergând acolo am văzut că scopul principal, de a-i răsturna pe comunişti, a fost îndeplinit şi trebuie să recunosc că mi-e teamă ca micile disensiuni din interiorul coaliţiei să nu ducă la ruperea ei.
Ce credeţi că au însemnat cele două vizite la cel mai înalt nivel, şi mă refer aici la cea a preşedinţilor, atât pentru România, cât şi pentru Republica Moldova?
O dezgheţare a relaţiilor, evident. Acestea au fost absolut blocate pe timpul guvernării comuniste.
Care credeţi că ar fi cea mai bună politică pe care România ar putea să o promoveze vizavi de zona Mării Negre?
Avem câteva puncte strategice pe care încercăm să le promovăm. Unul este legat de Marea Neagră, iar cel de al doilea este legat de Strategia UE pentru Dunăre. Marea Neagră este locul intersectării intereselor mai multor ţări riverane, printre care şi state cu importante rezerve de gaze naturale şi petrol. Acesta ar putea fi un moment în care noi să obţinem nişte avantaje economice de pe urma calităţii de ţară riverană la Marea Neagră, care ne-ar putea ajuta în proiectele privind tranzitul de gaze naturale din această zonă.
vezi si:
http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010051043308/Interviu/Dunarea-si-Marea-Neagra-puncte-strategice-in-promovarea-Romaniei.html
joi, 6 mai 2010
„Podul de flori“ de peste Prut - aniversat după două decenii
Cu 20 de ani în urmă, pe 6 mai 1990, romånii şi basarabenii îşi dădeau iar måna peste Prut, sub ochii grănicerilor sovietici care nu au ştiut cum să reacţioneze la faptul că circa 300.000 de romåni au trecut Prutul, după jumătate de secol de separaţie, pentru a-şi reîntålni compatrioţii, fără paşaport şi viză. Trecerea a două decenii de la acest moment, care în opinia multor experţi ar fi putut însemna unirea din nou a Romåniei cu Basarabia, a fost marcată ieri de către Liga culturală pentru unitatea romånilor de pretutindeni, în colaborare cu Asociaţia culturală Bucureşti-Chişinău şi Frontul Popular Moldova. Conferinţele dedicate „Podului de flori“ au reunit, la Cercul Militar, zeci de oameni politici şi de cultură de pe ambele maluri ale Prutului pentru a rememora acest eveniment fără precedent. „Ziua de 6 mai 1990 a consemnat prima deschidere a graniţei dintre Romånia şi ceea ce era atunci Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, după aproape jumătate de secol de despărţire forţată. În acea zi, mii de flori, purtate de braţele a peste 300.000 de oameni, au acoperit apa Prutului. Emoţia indescriptibilă a regăsirii romånilor a rememorat în ochii Europei imaginile care, cu ocazia căderii Zidului Berlinului, făcuseră înconjurul lumii cu doar cåteva luni în urmă“, a afirmat ministrul de Externe, Teodor Baconschi.
continuare la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010050643178/Actualitate/Podul-de-flori-de-peste-Prut-aniversat-dupa-doua-decenii.html
marți, 4 mai 2010
Guvernul lui Viktor Orban vrea Ungaria Mare
Recenta alegere la cârma Ungariei a unui premier naţionalist care doreşte să pună în practică o politică revanşardă şi revizionistă riscă să arunce în aer relaţiile acestei ţări cu statele vecine pe teritoriul cărora locuiesc cetăţeni de etnie maghiară, inclusiv România. Publicaţia ungară de limbă engleză „The Budapest Report“ a scris ieri că, aşa cum a declarat noul premier Viktor Orban că doreşte să guverneze peste 15 milioane de unguri, acesta ar putea reînnoi pretenţiile teritoriale istorice ale Ungariei. Din această sumă de 15 milioane de maghiari invocată de Orban, 10 milioane trăiesc în actualele graniţe ale Ungariei. Celelalte 5 milioane se regăsesc în vecinătatea Ungariei, iar circa 1,4 milioane dintre aceştia trăiesc în România. Cu toate acestea, Ungaria beneficiază şi de un puternic lobby pe lângă SUA, unde comunitatea maghiară numără 1,5 milioane de etnici. Faptul că Uniunea Europeană, din care şi Ungaria face parte din 2004, s-ar putea să nu fie de acord cu acest lucru este irelevant în ceea ce priveşte reunificarea ungară, în contextul în care Orban a spus în trecut că „există viaţă şi în afara UE“, aminteşte „The Budapest Report“. În urma Tratatului de la Trianon din 1920, Ungaria Mare a fost fărâmiţată în mai multe entităţi teritoriale mai mici, iar Transilvania a revenit din nou României. La intrarea în UE, Ungaria a desfăşurat un referendum prin care 80% dintre cetăţeni s-au declarat pentru aderarea la blocul comunitar, aceştia renunţând astfel la toate pretenţiile teritoriale istorice. Intenţiile lui Orban vizavi de România se leagă şi de numirea viitorului ministru ungar de externe, Janos Martonyi, un specialist în drept născut la Cluj.
vezi si: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010050543140/Actualitate/Guvernul-lui-Viktor-Orban-vrea-Ungaria-Mare.html
Bătălia pentru bogăţiile Roşiei Montane a fost mutată pe câmpul Bruxelles-ului
Imensele interese economice vizavi de exploatarea resurselor aurifere de la Roşia Montană au depăşit pragul naţional pentru a trece la un nivel superior, cel european. Dacă această chestiune a divizat atåt clasa politică mioritică, cåt şi societatea civilă, problema aurului de la Roşia Montană este în prezent aruncată în curtea instituţiilor europene, în speranţa că acestea, în perioadă de criză economică, vor fi mai sensibile la cererile formulate direct sau indirect de către compania Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), care doreşte să exploateze bogatele resurse miniere din zonă. Deşi propune un contract de exploatare dezavantajos pentru statul romån, RMGC susţine o campanie agresivă atåt în spaţiul media, prin reclame agresive, cåt şi în cel instituţional, încercånd să obţină autorizaţiile necesare demarării proiectului care ar putea să se transforme într-o catastrofă ecologică şi arheologică, avånd în vedere vestigiile romane din zonă.
Coloana a 5-a a intereselor RMGC
Organizaţiile non-guvernamentale transformate în coloana a 5-a pentru interesele RMGC, dar şi o serie de primării locale au susţinut ieri că Moţiunea de interzicere a cianurii în minerit este o grea lovitură dată dezvoltării economice a UE şi că Parlamentul European ar trebui să respingă acest document. Aceste acţiuni vin înainte cu o zi de votarea Moţiunii de interzicere a cianurii în minerit, acţiune ce se va desfăşura astăzi în Parlamentul European. Aceste trompete ale RMGC susţin la unison, într-un scenariu apocaliptic, că moţiunea va afecta sute de mii de locuri de muncă în întreaga Europă, va condamna la moarte zeci de comunităţi locale, fără nicio altă şansă de supravieţuire. Totodată, aceste entităţi solicită „imperativ Parlamentului European să respingă ferm şi imediat această iniţiativă“. Ei susţin că 95% din comunităţile locale şi regionale îşi doresc cu disperare acest proiect.
continuare: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010050543145/Actualitate/Batalia-pentru-bogatiile-Rosiei-Montane-a-fost-mutata-pe-campul-Bruxelles-ului.html
luni, 3 mai 2010
RFG a cumpărat etnici germani de la Ceauşescu pe un miliard de mărci
Nu mai este niciun secret că valuta din conturile Securităţii şi ale lui Ceauşescu provenea, în mare parte, din comerţul cu oameni, de tip sclavagist, în special al germanilor şi evreilor care locuiau pe teritoriul Romåniei. Cu toate acestea, ziarul german „Siebenbuergische Zeitung“ a reuşit să îl intervieveze tocmai pe omul responsabil pentru „cumpărarea“ etnicilor germani din partea RFG, doctorul în ştiinţe juridice Heinz Guenther Huesch şi fost deputat al formaţiunii politice CDU, condusă în prezent de actualul premier, Angela Merkel. În vårstă de 80 de ani, Huesch a povestit publicaţiei germane cum a reuşit răscumpărarea a circa 200.000 de etnici germani contra unei sume apreciate undeva la un miliard de mărci germane, bani plătiţi în intervalul 1968-1989. Huesch a primit această misiune, de a repatria etnicii germani din Romånia, în 1968, şi s-a ocupat de acest lucru pentru aproximativ 25 de ani. Sarcina a primit-o din partea cancelarului german de atunci, Kurt Georg Kiesinger, şi presupunea, în principal, negocierea condiţiilor plecării germanilor din Romånia. Acţiunea nu a beneficiat de o recunoaştere oficială printr-un contract scris între RFG şi Heinz Guenther Huesch. Acesta îşi aminteşte că, la început, Romånia a dorit ca plăţile să se facă numai cu bani gheaţă, pentru ca apoi să se realizeze şi prin cecuri sau transfer bancar. Înregistrările plăţilor erau făcute de dr. Ewald Garlepp, avocat şi notar la Stuttgart, a cărui sarcină era aceea de a-l introduce pe Huesch la partenerii romåni de negocieri. Negocierile se bazau pe două elemente de bază. Pe de o parte, românii trebuiau să se oblige să lase să plece în Germania un anumit număr de etnici germani într-o anumită perioadă, iar de cealaltă parte, negociatorii germani trebuiau să se oblige că vor plăti României o anumită sumă pentru fiecare german plecat. Operaţiunile s-au desfăşurat în secret pentru că ambele părţi erau suspicioase, iar partea romånă se temea ca această afacere să nu ajungă în presă. Potrivit lui Huesch, numărul rundelor de negociere purtate de el depăşeşte 1.000.
continuare la: http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010050443057/Actualitate/RFG-a-cumparat-etnici-germani-de-la-Ceausescu-pe-un-miliard-de-marci.html
Postări
