Iubește Revoluția!

În 1941, la 23 de ani, scriitorul rus Aleksandr Soljenițîn își depăna propriile trăiri revoluționare într­-o poveste ce nu avea să mai fie terminată.

Nerjin, eroul principal al romanului incomplet „Iubește revoluția!” , era în fapt un alter ego al autorului, care nu voia decât să ajungă pe front în timpul celui de­al doilea război mondial pentru a­și apăra țara. Scopul său era curat, idealistic, cel al unui tânăr student la matematică la Universitatea de Stat din Rostov.

Însă țelul lui Nerjin are puține în comun cu a altor „patrioți” ,din ziua de astăzi, de data această moldoveni, care îndeamnă voalat lumea la revoluție și acapararea puterii pe orice căi.

Cu pistolul îndreptat spre tâmpla guvernanților, și ei plini de boli cleptomanice neaoșe incurabile, liderii revoluționari ce protestează în stradă la Chișinău riscă să arunce țara în haos. Funcționând după principii machiavelice identice cu a predecesorilor, alternativa politică din stradă îndeamnă populația la „nesupunere civică”. Ultimatumul sună terifiant, iar o criză civilă, provocată de proteste violente de stradă, nu va stabiliza niciodată țara. Cei trei mușchetari din vârful revoltelor, din care doi pro-­ruși declarați, nu vor să facă altceva decât să înlocuiască un oligarh cleptoman cu un triumvirat dubios cu fundul în două luntri. Cu o jumătate de posterior în UE și cealaltă jumătate în UV. O poveste ce nu este deloc departe de cea a „vițelul blând”, promovată de Vladimir Voronin. Toate­-s vechi și nouă toate...

De altfel, cei doi pro-­ruși nu fac nimic altceva decât să încerce să-­și ia fața unul contra celuilalt, ca oameni de nădejde pe care Moscova poate conta la Chișinău. De altfel, cele două partide sunt în concurență directă, chiar în cazul alegerilor anticipate, deoarece se bat pe același segment electoral pro-­rus, iar Usatîi are o priză mult mai mare decât tovarășul său din Parlament, trădătorul ex-comunist, așa cum fostul său șef de partid, Igor Dodon. Prinși în aceeași vâltoare a îmbogățirii peste noapte, cei doi lideri ai protestatarilor ce țin cu „poporul sărăcit” nu fac nicio pas fără o vizită în prealabil la poarta Kremlinului de la Moscova.

Tocmai de aceea se ridică întrebarea legitimă: „Ce înseamnă nesupunerea civică pentru ei?” Poate una proiectată pe calapodul Donețk sau Lugansk?
Din toată această nebunie ce ține de goana după putere fără scrupule, vine și alternativa. Una așezată, fără învârtoșare pătimașă și exces de testosteron. Vocea Maiei Sandu s­a ridicat cu luciditate dintre liderii pieței. Ea a spus direct că nimeni nu trebuie să se urce pe nemulțumiri oamenilor și să le călărească ca pe propria agendă politică. De asta a și refuzat să urce pe scenă și să­-și facă selfie-­uri acolo, precum cei doi comedianți populiști, Dodon și Usatîi. De altfel, ea a acuzat direct lipsa de discernământ și uzul de violență, așa cum s­a întâmplat în Parlament săptămâna trecută.

Maia Sandu le­-a transmis simpatizanților Partidului Acțiune şi Solidaritate să nu se lase angrenați în acte de violență, deoarece „prin metode necivilizate nu poți ajunge la o viață civilizată”. Mai mult de atât, aceasta i­a îndemnat voalat pe protestatari să nu se lase căpușați de alte proteste paralele a două partide pro-ruse care încearcă, de la constituirea în această toamnă a Orășelului Demnității, să își facă orașele și proteste paralele care să le canibalizeze, încet dar sigur, ideea de a arunca corupția afară din țară. Republica Moldova poate învăța și aici din exemplul de peste Prut.

Continuare pe EvZ Moldova

Leia Mais…

„Corupția din Rusia e deja terorism de stat!”. Interviu cu David Satter, unul dintre cei mai renumiți sovietologi

David Satter, licențiat al Universităților din Chicago și Oxford, a fost corespondent al ziarului Financial Times la Moscova, din 1976 până în 1982, apoi analist al spațiului sovietic și ex-sovietic pentru Wall Street Journal Europe. Satter este autorul a patru cărți, ultima urmând să apară în primăvara anului viitor.

Toate lucrările sale abordează transformarea Rusiei în statul agresiv și corupt de azi. David Satter este celebru și pentru faptul că este singurul jurnalist american expulzat din Rusia după încheierea Războiului Rece. Expulzarea sa s-a produs pe fondul unor acuzații de încălcare a regimului de ședere în Rusia, după o procedură aplicată spionilor. Refuzul Rusiei de a-i mai acorda viză de intrare în Federația Rusă s-a produs concomitent cu rularea unui documentar, în Piața Maidan din Kiev, în ajunul Crăciunului din 2013, realizat după una dintre cărțile sale, „Age of Delirium: The Decline and Fall of the Soviet Union”.

Atunci, mulțimea din Piață a stat și a urmărit filmul la o temperatură de -4 grade, până spre miezul nopții. A doua zi, avea să afle de la un diplomat rus de la Kiev, că „organele competente”, termen folosit în special pentru FSB, că șederea sa pe teritoriul Rusiei este „indezirabilă”.

El este și autorul materialelor care au deconspirat implicarea serviciilor secrete ruse în dinamitarea unui bloc de locuințe, incident în urma căruia au murit 300 de persoane, pentru a servi ca pretext autorităților ruse pentru reînceperea războiului în Cecenia. Conflagrație de care Moscova avea nevoie pentru a-i crește popularitatea lui Vladimir Putin, un personaj politic creditat înaintea venirii sale la putere, în 2000, cu numai 2%.

- De unde această preocupare pentru spațiul rusesc, dvs. ați ales Rusia, sau Rusia v-a ales pe dvs.?

- Îmi place să cred că a fost alegerea mea. În copilărie, la Chicago, pe la 13 ani, am început să învăț limba rusă de la niște vecini emigranți din URSS. Deși fiind în plină epocă a Războiului Rece, șansele de a merge în Rusia erau mici, iar cele de a trăi acolo o perioadă mai îndelungată aproape imposibile, tatăl meu m-a încurajat, chiar a insistat să învăț limba rusă, deși nu înțelegeam de ce. Ulterior, la Universitate, am profitat de aceste cunoștințe și am descoperit această provocare, această alternativă pe care o aveam cunoscând limba rusă. Ca și corespondent al ziarului Financial Times am avut ocazia să studiez chiar la fața locului comunismul sovietic, timp de 6 ani. Chiar dacă nu am fost expulzat, cum s-a întâmplat în 2013, am avut probleme cu autoritățile sovietice, care au vrut să mă alunge din URSS. Am fost acuzat, formal, de huliganism, în 1979, după o vizită la locul de origine al unor strămoși de-ai mei, într-o localitate care avea să devină celebră în toată lumea, câțiva ani mai târziu, Cernobîl.

- În cartea pe care urmează să o lansați vorbiți despre clasa conducătoare de la Kremlin denumind-o „Cleptocrație”....

- Această carte se vrea o explicație a celor întâmplate, cum a ajuns Rusia țara agresivă, înfundată în corupție, de astăzi. Cum oamenii au uitat optimismul de la începutul anilor 90, când, după Perestroika, toți credeam că Rusia se va racorda la cultura și economia mondială, aducând plus valoare acesteia Nu s-a întâmplat așa și dacă urmărim evoluția Rusiei, ne dăm seama de pericolul ca același lucru să se întâmple și în Moldova și în Ucraina.

- Care este originea acestor probleme?

- Cred că de la revoluția bolșevică, pornită de la ideea simplă că socialismul va duce la eliminarea proprietății private. Odată înlăturată ceea ce se ceea că este sursa conflictelor de clasă, războaiele urmau a fi excluse, iar rezultatul așteptat era miraculos. Timp de decenii, comunismul a fost religie de stat, cu un impact imens asupra maselor. Cei care trebuiau să facă tranziția post-comunism au făcut schimbarea violent, fără scrupule, fără lege. S-a acreditat, aproape oficial, că acela e momentul în care fiecăruia i se oferă șansa vieții lui, de a dobândi bunuri, indiferent de metodele prin care o face A fost la fel ca deschiderea unui magazin cu obiecte gratuite. Fără un cadru legislativ, fără tradiție, afacerile au devenit monopoluri și au creat oligarhi. Cei care obțin bani și bunuri într-un sistem corupt, vor lupta cu cele mai murdare instrumente, făcând victime oameni nevinovați. Ceea ce se întâmplă în Rusia. Odată cu venire lui Putin la putere, centrul de greutate al corupției s-a mutat de la oligarhi la bandiții de stat. Condițiile impuse și comisioanele ascunse ale autorităților erau identice cu cele ale bandiților, iar oamenii de stat au devenit afaceriști. Proprietatea privată nu presupune ca poți face orice ca să o dobândești sau ca să o păstrezi, asta duce la corupție și crimă.

- Cum rămâne cu instituțiile care ar trebui să blocheze corupți, cu presiunea dinspre mass media, care relatează cazurile de corupție?

- Structurile de stat nu răspund la semnalele venite privind corupția și fărădelegile, ceea ce duce la demonetizarea acestei lupte. Jurnaliștii nu pot obține singuri rezultate, dar trebuie să nu renunțe la  a atrage atenția asupra ilegalităților. Corupția omoară tot sistemul. În Rusia nu este doar corupție, deja, ci terorism de stat, pasul dintre aceste două momente fiind deja făcut. Sclavia este momentul în care accepți ca normale lucrurile care îți umilesc demnitatea umană, ceea ce se întâmplă acum în Federația Rusă cu oamenii.

- Nici în alte state ex-sovietice nu au dispărut reziduurile educației bolșevice. Deznaționalizarea, ștergerea identității istorice și a tradițiilor a funcționat.

- Marxism-leninismul și promisiunea unui viitor luminos au fost metodele prin care URSS a încercat ștergerea identității naționale a popoarelor din uniune, cum a fost și cazul Moldovei. Dar căderea comunismului a arătat că acest proces nu a fost unul reușit, redescoperirea istoriei și tradițiilor naționale, chiar dacă nu a fost un proces rapid, fiind prezentă în aproape toate statele apărute după destrămarea Uniunii. Din nefericire, alte procese psihologice au fost mult mai reușite chiar decât cel de deznaționalizare. Ieșirea din URSS a fost mult mai simplă și mai rapidă decât ieșirea din mentalitatea sovietică a populației.

- Cum evaluați șansele Republicii Moldova de a ieși din trena Rusiei corupte și corupătoare și a deveni un stat european? Este Reunirea celor două state românești o soluție pentru salvarea Republicii Moldova?

- Șansele Republicii Moldova de  deveni o societate democratică, cu un grad scăzut de corupție, sunt foarte mici din punctul meu de vedere. Vorbim despre o țară mică, cu resurse limitate, subiect al orgoliului de dominație al Federației Ruse, țară care știu că are și instrumentele pentru a pune presiune chiar în interiorul Moldovei pentru menținerea acestei situații. Sincer, mă repet, aici foarte important și pozitiv este rolul pe care îl poate juca România. Acela de a convinge populația filo-română majoritară că aparține spațiului lumii democratice și nu sferei de influență a Rusiei. Nu știu dacă o reunificare a celor două state românești este realizabilă imediat, dar știu cu certitudine că influența românească este una fericită și combate cu succes influența negativă a factorilor de propagandă rusești.

- Există o inițiativă de creare a unui spațiu informațional comun pentru cele două state românești. Cum vedeți această posibilitate?

- Ideea este una foarte bună. În primul rând pentru că resursele Chișinăului sunt foarte reduse din acest punct de vedere, iar moldovenii sunt vorbitori nativi de limba română. Apoi, România este un stat membru NATO, ceea ce poate avea un rol extrem de benefic în dezvoltarea și siguranța viitorului Republicii Moldova. Toată lumea știe că produsele media oficiale ale Rusiei nu sunt obiective în prezentarea adevărului, ci reprezintă instrumente de manipulare.

- Aveți un pronostic pentru viitorul Crimeei? Va putea reveni acest teritoriu în hotarele Ucrainei?

- Personal, cred că este posibil. Nu va fi ușor, dar totuși regimul Putin este instabil și nu știm cât va mai fi la putere și fără reîntoarcerea Crimeei, Rusia va fi privată de asistență din străinătate și va intra într-o situație ce o va depăși.

- Aveți un mesaj pentru cetățenii Ucrainei și Republicii Moldova în legătura cu viitorul lor european?

- Am același mesaj pe care îl primesc din toată lumea, cum că sunt imense avantaje după ce scapă de  corupție, dar este nevoie de voință pentru a face acest lucru. Toată lumea știe că nu va fi ușor, dar cetățenii trebuie să aibă spiritul voinței naționale și al scopului național, deoarece corupția macină până în miezul societății.

Valentin Buda, Mădălin Necșuțu

Publicat în EvZ Moldova

Leia Mais…

România aruncă din nou colacul de salvare peste Prut

Republica Moldova este din nou în aceste zile în atenția României care urmărește atent situația de peste Prut. Criza politică de la Chișinău și nemulțumirile sociale țin capul de afiș a ziarelor, iar televiziunile organizează frecvent dezbateri largi despre viitorul Republicii Moldova. 

Mai avizați, sau mai puțin avizați, analiștii politici de la București, precum și ziariști, au păreri împărțite despre ce va urma la Chișinău, în linii mari discuția purtându-se pe azimuturi geopolitice. În general, emoția este mai greu separată de o gândire pragmatică și rece, iar raportarea la Basarabia atinge de multe ori accente tăioase.

Cert este că Republica Moldova este în prag de colaps financiar și numai partenerii occidentali o pot salva din această situația economică precară, iar susținerea oamenilor politici apropiați vectorului rusesc nu va rezolva absolut nimic din acest punct de vedere. În plan plan social, societatea este la fel de divizată din punct de vedere al viitorului politic, dar este raliată în jurul ideii de combatere a corupție, văzută ca principal factor al sărăcirii populației. România s-a poziționat în toate această poveste de partea forțelor politice care sprijină ideea continuării drumului european al țării. Deși criticată pentru că indirect ar sprijini guvernarea apropiată liderul de facto al PD, Vladimir Plahotniuc, România este nevoită să susțină răul cel mai mic într-un proiect politic mai complex ce vizează o viitoare integrare în UE a Republicii Moldova. 

Liderii protestelor, ca la Babilon pe tema drumului european

De altfel, așa cum scontau și Bucureștii, liderii politici care au deturnat protestele de stradă au vorbit, cu subiect și predicat, amânarea sau chiar suspendarea Acordului de Asociere cu UE. „Platforma DA care și-a făcut o entitate politică se va bate pentru majoritate ca să poată guverna. Dacă nu va reuși, foarte bine, iată în toate aceste trei zile de când protestăm împreună am primit asigurări, sper că sincere, de la Usatîi şi Dodon că se va pune batista pe ţambal cum se zice, la vectorul geopolitic pentru o perioadă de timp. Un an și chiar Igor Dodon a vorbit de un an şi jumătate, în care ne ocupăm de decriminalizarea instituţiilor de drept şi de reglementare, ne ocupăm de curăţarea CCA-ului, CEC-ului, etc. Punem ţara pe făgaşul normalităţii şi apoi revenim la geopolitică. Se poate?”, a declarat liderul Platformei DA, Andrei Năstase, în cadrul ediției din această săptămână a talk show-ului „În profunzime”, de la postul de televiziune Pro TV Chișinău. El a ocolit un răspuns direct privind o poziție unionistă legată de România, mergând pe varianta politico-diplomatică a „reunirii în cadrul Europei”, declându-se totodată român. La rândul lor, ceilalți două lideri pro-ruși ai acestui triumvirat antiguvernamental au devenit incoerenți în ceea ce privește implementarea prevederilor Acordului de Asociere cu UE-Republica Moldova, mergând pe teza unei perioade de respiro în care să se facă referendumuri populare în legătura cu viitorul Chișinău. Cert este că există divergențe de opinie la nivelul celor trei, iar Dodon și PSRM au declarat că poziția lor anti-UE va rămâne neschimbată. Când nu a mai fost în compania celor doi colegi de protest, Dodon și Usatîi, Năstase a revenit cu o declarație, în mediile de socializare, în care a afirmat că Plaforma DA este „ferm Pro-UE”, acuzând o parte a presei a denaturat spusele sale și că aceasta ar fi sub influența oligarhului Vladimir Plahotniuc. De altfel, săptămâna trecută cei trei lider au dat un ultimatum guvernării de a-și depune mandatul și de a și create premizele alegerilor anticipate. În caz contrar, acești au amenințat voalat cu proteste de o amploare și intensitate și mai mare, folosindu-se de sintagma „nesupunere civică”. Dacă un simplu protest a degenerat în violențe recent la Parlament, este dificil de spus ce înseamnă o intensificare a lor sub forma nesupunerii civice.

Banii românilor, din nou buni pentru salvarea de la colaps a Republicii Moldova

Pe tot acest fundal tensionat din Republica Moldova, actualul premier Pavel Filip a ajuns în România de a primit asigurări ferme pentru o gură de oxigen în partea financiară, și nu numai. După o întrevedere cu omologul său român, Dacian Cioloș, acesta a declarat că România va face demersuri cât mai rapide pentru ca Parlamentul de la București să ratifice acordul de asistența financiară rambursabilă în valoare de 150 de milioane de euro pe cinci ani, și că prima tranșă din acești bani în valoare de 60 de milioane de euro, va ajute curând la Chișinău.

De asemenea, partea română a declarat că acordarea acestei prime tranşe va depinde şi de rezultatele primei vizite a FMI la Chişinău, a subliniat primul-ministru român. Cioloş a arătat că a discutat acest subiect şi cu comisarul pentru Vecinătate al UE, Johannes Hahn, care are o abordare similară. ''Pornind de la nişte angajamente clare de reformă pe care sperăm să le vedem din partea Guvernului Republicii Moldova nu doar declarativ, ci şi faptic, Guvernul României este gata în aceste condiţii să sprijine Republica Moldova pe parcursul european şi să sprijine acest program de reformă. Stabilitatea politică în Republica Moldova este importantă nu doar pentru Republica Moldova, ci şi pentru securitatea regiunii şi pentru România", a subliniat Cioloş. El a arătat că România doreşte să-şi coordoneze sprijinul financiar şi cu Comisia Europeană şi cu FMI, acesta urmând să funcţioneze ca ''un pod'' între momentul de faţă şi momentul în care Republica Moldova va fi în măsură să semneze un acord cu FMI. Potrivit lui Cioloş, ''în o a treia etapă, în măsura în care Guvernul demonstrează că se angajează la reforme structurale care să asigure un parcurs european, suntem pregătiţi să venim şi cu alte programe de acţiuni şi de sprijin în această direcţie''. Printre condițiile puse de Cioloș pentru livrarea acestui ajutor financiar se numără reformarea sistemului juridic, lupta împotriva corupției, semnarea unui acord cu FMI și numirea unui nou guvernator la Banca Națională a Moldovei. 

Guvernul ultimei șanse

Nu în ultimul rând, Pavel Filip s-a întâlnit și cu președintele Klaus Iohannis care i-a atras atenția că acest guvern poartă o imensă responsabilitate imensă de reformare. La rândul său, premierul de la Chișinău, Pavel Filip, a declarat marţi la Palatul Cotroceni, în timpul întrevederii cu preşedintele Klaus Iohannis, că guvernul pe care îl conduce este probabil ultima şansă pentru clasa politică de la Chişinău. "V-am zis şi cu alte ocazii că poate este guvernul ultimei şanse pentru această clasă politică pentru că ea se face vinovată de situaţia în care s-a pomenit Republica Moldova acum. Am vrut să auziţi acest lucru de la mine şi vă mulţumesc încă o dată pentru că aţi acceptat să avem această întâlnire pentru a vă convinge că suntem determinaţi să livrăm rezultate. Nu ne vom axa pe populisme pentru că nu aici sunt rezultatele pe care le aşteaptă cetăţenii. Vom fi axaţi pe acţiuni, aşa cum am spus", i-a spus Filip lui Iohannis.  În ceea ce privește opțiunile guvernului Filip, analiștii politici de la București susțin că premierul de peste Prut nu are decât varianta implementării rapide a reformelor. „Ajutorul nostru pentru Moldova este categoric un balon de oxigen, de care Moldova are nevoie în prezent. Este și un moment de oportunitate politică, la București și Chisinău, desigur, la pachet cu condiționalitățile de reformă. Guvernul Filip nu are de ales: credibilitatea sa internațională depinde de seriozitatea pe calea reformelor. Dacă nu, crește proportional presiunea pentru anticipate: orizontul pentru o livrare la nivelul promisiunilor este scurt în plan intern și în cel internațional”, a declarat pentru Evenimentul Zilei, analistul politic și specialistul în comunicare, Radu Magdin. 

Publicat în EvZ Moldova

Leia Mais…

The bus to the future

Filaret Station, Bucharest, Romania. The first terrestrial gate to the European Union of the citizens of the Republic of Moldova. This is where almost all their dreams of better prospects in the West must pass.

„Iohannis is like a good watch”, I heard a passionate traveler tell the bus driver as he left to go from Bucharest to Chisinau, discussing one of the candidates for the Romanian presidency. “We shall vote for him, he is German. He is like a very good, precise watch.” The road takes him back to his family in the capital of Moldova a day before the run-off vote in the Romanian presidential election. Most likely he also holds Romanian citizenship and is therefore legally already one of the more than 500 million “Europeans with documents”. But not politically yet.

Ion is a tall, middle-aged, modest, tidy man, of average weight, with many wrinkles, and rough hands that betray a life of continuous work, as they betray almost all Moldovans who went to work abroad to support their families at home. Nothing scares him in politics, but he's more interested in talking about the presidential election in an EU country than the electoral campaign that is in full swing on the other side of the Prut River, in Moldova. Not because that isn't important, but already he no longer imagines his future and that of his loved ones as outside the EU. “We will finally enter the Union, you'll see!” he says excitedly to the man sitting next to him. “Maybe you are right, but the Communists and the Socialists are also good in the polls. They want to take us back into the USSR,” the colleague responds, with a large dose of irony. He's a more skeptical gentleman who believes that the dice have not yet been thrown on the future of Moldova.

The polarization of Moldovan society is profound, and the passionate accents rise to a crescendo as the election approaches. “Why should we vote for those oligarchs again? They should all leave!" I hear at the station as I get off the bus from Bucharest. This is the bus I missed the day before because of the unreliability of a transport company that cancelled the trip without notice. It made me think about the low level of competition between transport companies in Moldova, and how many things have to be improved. How will they carry it off in the coming years? How much patience and how many reforms does Chisinau need to find a place among the other European capitals?

But then, returning to the station near the Patria cinema, I realize that such worries about competition might be the least problem here in Chisinau, where society in general is disappointed by the political parties and their power struggles, and where internal ethnic issues have left their mark. The Moldovan people are divided into two clear camps: the “pro-Europeans” and the “pro-Russians.”

"Fish with votes on their tails"

Two weeks before the election the atmosphere is busy, but peaceful. The "electoral alms" also help, ranging from bags with small gifts to pieces of frozen fish. The political parties regularly reach the limit of legality on their billboards, and public debates between candidates do not really exist. The only real attempts at raising issues are made by certain NGOs, timid actions that do not always achieve viable results because of the early withdrawal of one of the challengers.

Instead, the candidates prefer “tele-politics,” where candidates do not make too much effort to present concrete electoral programmes. Electoral monitoring is being exercised by NGOs such as Promo-LEX, which deals with human rights protection as well as election observation. Promo-LEX CEO Ion Manole believes that the human rights situation has improved in recent years following some pro-European orientation, but the efforts made by authorities are still inadequate. The issues persist, particularly in the separatist region of Transnistria, where rights have been violated for more than two decades, and politicians of all stripes have failed to find a solution. "Human rights are not negotiable," says Manole. "They are set out in the European Convention on Human Rights and in the Universal Declaration of Human Rights."

Hopes in the balance

The same strong wishes can also be found among younger generations. Ina, a journalist educated in Europe and who worked in the USA, believes the political options in the country are clear: "The Moldovans can either decide in favour of democracy, personal rights, and freedoms, and in favour of a functioning state, or they can choose to remain the poorest country in Europe, at the mercy of Russian indisposition, directed by rules and embargoes imposed overnight, a state of corrupt officials, with thousands of people seeking justice in international courts," she says.

At the same time, Ina is convinced that Moldova now has an “historic opportunity” to become a state with a true rule of law. She explains the split between electoral choices in terms of the age of voters and their corresponding aspirations and levels of nostalgia. But at the same time, both finally want the same thing: a higher standard of living. Irina, meanwhile, who currently works for Promo-LEX, believes that "paradoxically or not," the citizens of this country want the same things that the EU is offering. "But these seem to be very difficult to achieve."

She also asserts that Moldovan citizens are split between having an "ours and yours" attitude on the one hand, and being pro-EU, or between change and “not being any worse.” But Irina is fairly cynical. As far as she is concerned, regardless of the outcome in these parliamentary elections, "the desire for power will dominate the Moldovan political scene in the next four years, and the two options will give birth to a hybrid project aimed mainly at somehow legitimizing the government."

Geopolitical parties

In Moldova, some political analysts talk not only about political parties, but about certain “geopolitical” ones. The citizens are being invited not only to choose parties, but also future political-economic options. Moreover, in the current tense regional context there are many discussions about belonging to a military block to strengthen the security of the country. Some analysts say these issues confuse the average Moldovan, who, after “being burned by so many soups, now blows twice in yogurt.”

"The dilemma is war or peace," says Oazu Nantoi, political analyst at the Institute for Public Policy. "Peace means to continue the partnership with the European Union, and war means the inability to create a European coalition, and subversive actions of the Russian Federation on the territory of the Republic of Moldova that will bring the country to its knees."

He also says that the population of the Republic of Moldova is highly influenced by the Russian media. For example, it sees the situation in Ukraine only through the prism of Russian TV channels. In his opinion, Russia has launched two political projects in Moldova: the Socialist Party and the Patria Party, which act as a kind of fifth column. The question on the behavior of the Communist Party after elections remains open, he says, and does not exclude the possibility of some post-election challenges from the separatist region of Transnistria, if the two pro-Russian political projects mentioned above fail.

Gheorghe Cojocaru, director of the Institute of History, State and Law at the Academy of Sciences of Moldova, believes that the country’s future lies in continuing along the European path, or else it will move closer to the Eurasian region. "There has existed no more important decision since 1989, when the Soviet Union collapsed and the former Moldovan SSR tried to retrieve its identity. Unfortunately a large part of our society does not realize the importance of these elections," maintains the historian. He says there is a visible loss of appetite among ordinary citizens, because they have continually been sacrificed at every political cycle. Their disorientation has been amplified after more than 20 years of independence, by poverty and the domination of society by oligarchs.

Cojocaru believes that the citizens must have patience and the benefits of moving towards the EU have already started, and will continue once a well-defined political and administrative framework has been set within a European format. But reforms are necessary. He also mentions that the embargo imposed by Russia on many Moldovan products has created a hostile reaction from a part of population towards the EU. The historian believes it is very important that this competition between the political parties, between two opposing geopolitical options, will end with a decision to join the EU.

The political choice the people of Moldova have to make still creates many headaches here. Not necessarily because it is seen as a historic opportunity, but more because they are wary of another disappointment from the political class, regardless of geopolitical orientation. For me, as a Romanian, it's simple. I know I won't miss my bus back home. What I don't really know is if Moldova will also get on a bus for Europe, or will choose to still remain at its old ex-Soviet station?

Mădălin Necșuțu, „Nouă” magazine, Chișinău, Republic of Moldova

Leia Mais…

Parafrazându-l pe Clinton: Moldova, stay the course. The future is yours!

Toate discuțiile despre Republica Moldova converg inevitabil către viitorul său. Fie că este vorba de unul european, fie că este vorba de unul în care se va afla mai aproape de Federația Rusă.

Cu toate că mai există voci inflamate pe la București legate de diverse „trădări”, de altfel un termen cu aplicabilitate la mare modă în Republica Moldova, Chișinăul se află într-un punct de inflexiune extrem de important pentru viitorul său. Chiar dacă se încearcă acreditarea ideii că poteca europeană a Republicii Moldova a devenit una mai degrabă desfundată, decât una modernă și asfaltată, lucrurile la nivel oficial nu arată deloc așa. La sfârșitul toamnei anului trecut, Executivul de la Bruxelles anunța de altfel că își va revizui politica de vecinătate sudică și estică. Se spunea atunci că se va miza tot mai mult pe aspectele sociale de dezvoltare, precum investițiile pentru crearea locurilor de muncă și securitatea energetică.

Chiar dacă UE este recunoscută ca o entitate birocratică și care se mișcă greoi, lucrurile avansează cu repeziciune. La circa o lună și jumătate distanță, aceeași Comisie Europeană preciza cu subiect și predicat că a pus la bătaie nu mai puțin de un miliard de euro în cadrul unor programe de cooperare transfrontalieră. Programul este unul amplu ce va cuprinde 27 de state, cu care UE are deja parteneriate în diferite forme, iar printre ele se numără și Republica Moldova. „Cooperarea transfrontalieră este esențială pentru evitarea creării unor noi linii de separare. Această nouă finanțare va contribui la o dezvoltare regională mai integrată și mai durabilă a regiunilor frontaliere învecinate și la o cooperare teritorială mai armonioasă în zona frontierelor externe ale UE”, a declarat Johannes Hahn, comisarul pentru politica europeană de vecinătate și negocieri privind extinderea. Cu alte cuvinte, UE nu dorește ca în vecinătatea sa estică se se creeze alte „linii de demarcație” și va „upgrada” mecanismele de abordare a vecinilor răsăriteni printr-o continuare a părților eficiente din cadrul vechiului Parteneriat Estic. Mai mulți bani și viziune nouă, cel puțin așa va fi abordată de acum încolo problema Republicii Moldova dinspre Bruxelles. Bineînțeles, numai cu un guvern proeuropean capabil de reformare a țării.

În ceea ce privește România, oficialii de la București sunt conștienți de precaritatea situației de la Chișinău și lucrează în sistem de „consum diplomatic accelerat” pentru ca Republica Moldova să depășească această criză politică interminabilă. Acest fapt este un lucru cert, demonstrat și în cadrul vizitei de săptămâna trecută a premierului Dacian Cioloș la Berlin, acolo unde pe agenda discuțiilor cu cancelarul german, Angela Merkel, a apărut și Republica Moldova. Ambii oficiali europeni au declarat cu voce tare că situația din Republica Moldova a fost abordata în discuțiile tete-a-tete, iar Cioloș a spus că România se așteaptă la un guvern pro-european la Chișinău, care să facă reforme. Mesajul este mai limpede ca bună ziua și în concordanță cu restul statelor UE, iar România pregătește și banii promiși ca împrumut în cazul în care la Chișinău se va forma un guvern credibil, de sorginte proeuropeană, pus pe făcut reforme profunde.

De notat este faptul că și SUA transmit un mesaj la fel de direct, cu ocazia Anului Nou. Pe pagina de Facebook a Ambasadei SUA la Chișinău, ambasadorul James Pettit scrie că „Moldova are un potențial imens” și fixează o foaie de parcurs clară de revenire a Chișinăului pe direcția trasată de Acordul de Asociere cu UE, eradicarea corupției și rezolvarea vulnerabilităților economice, cu trimitere clară la sistemul bancar și securitatea energetică, prin ieșirea din captivitatea Gazpromului. Mesajul ambasadorului Petitt, rezonează perfect cu cel transmis de fostul președinte american Bill Clinton, în fața bucureștenilor, pe 11 iulie 1997: „Stay the course. Stay the course. The future is yours!”.

Continuare pe EvZ Moldova

Leia Mais…

Mădălin Necşuţu, Premiul Special al Juriului la Gala Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România (UZPR)

UZP a premiat cele mai bune producții de presă scrisă și on-line, de radio și televiziune. Premiile au fost acordate ieri, 9 martie, într-un cadru festiv, la Institutul Cultural Român din Capitală, un partener al UZPR în realizarea a numeroase proiecte culturale de prestigiu.

Mădălin Necşuţu, vicepreşedinte al Asociaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor Români (AIJR), a primit Premiul Special al Juriului, pentru analizele sale din “Kiev Post”.

Mădălin Necşuţu este redactor şef-adjunct al ziarului Curentul. El face parte din echipa redacțională a platformei www.eTransmedia.ro şi mai scrie pentru EvZ Moldova şi Revista Nouă din Chişinău.

Dinspre aijr.ro

De la UZPR http://uzp.org.ro/premiile-uzpr-2014-3/

Leia Mais…

Why is Russia the great winner of the European Parliament elections?

The European parliamentary vote on May 25  left a bad taste not only for a single day, but will for next five years to come. 

It will be a difficult test, but a necessary one for the European Union to prove that Europea is still a viable political project.

Nine parties of extremist orientation succeeded in winning parliamentary seats in Brussels to the satisfaction of Euroskeptics, as well as of Moscow's. 

Approximately 140 representatives of extremist parties held almost 20 percent out of 751 seats. 

Although all the extremist parties serve indirectly Moscow's interests targeted at the internal dissolution of the EU, Kremlin's ideologists keep on having a good relationship with European extremists, especially the French that are under the political tutelage of Marine Le Pen. 

Her National Front having proclaimed it was natural for Crimea, the Ukrainian peninsula, to be part of Russia, including its annexation by force, in a recent interview for the German paper, Der Spiegel, Le Pen stated that the EU shall be accountable for the events in Ukraine and that Brussels depicts Russia in bleak colors with the aim of pleasing the United States. Russian media assumed and disseminated this thesis in order to connect the ascension of the UE right-wing extremists with the Ukrainian counterpart.

Therefore Moscow advances the idea that EU right-wing hardliners have an honest message to Brussels, unlike the Ukrainian right-wing extremists who are fascists and therefore must be denounced.  The Kremlin is playing with this notion of fascism according to its own interests.

 Immediately after the European parliamentary elections, Novosti press agency wrote an article about Vernon Bogdanor, professor at the King College in London, saying that the ascension of the right-wing hardliners in Europe has direct repercussions for the expanding of nationalism in Ukraine. But the two things are not joined and this statement could be tested by simply counting and comparing the votes obtained by the European extremist parties in the elections of May 25 with the Ukrainian votes during the presidential elections that took place the same day, in Ukraine. 

In France, the National Front gained 25 votes, The Freedom Party (Austria) got 20%, The People Party (Denmark) obtained 27%, Jobbik (Hungary) 15%, The Golden Dawns (Greece) 10%. At the same time, during the presidential elections in Ukraine, Svoboda merely received 1,6%, the tenth place out of total votes, while the right Section got 0,7% (the eleventh place). Thus, the two matters cannot be associated, even if Russia tries, through media channels, to disseminate the idea of a fascistic Europe, as well as of new Ukrainian leaders that are sailing Ukraine`s ship on these troubled waters.

Notwithstanding Russia is supporting the insurgents in east Ukraine and insisting on the idea of dividing Ukraine by federalization, while is endeavoring to highlight the centrifugal movements within EU, based on Catalonia and Scotland examples. 

The governmental television, Russia Today, colors this picture about Europe too, remarking the rise of nationalism, neo-fascism and Euroskepticism. Whereas Moscow is striving to present Europe in neo-Nazi colors, the Russians protect the classic means of pressure in separatist regions such as Transnistria. In order to avoid the Ukrainian blockade, the Russian special military forces are sent to Transnistrian separatist region, via Chisinau, for several trainings and for being deployed at the Ukraine coast, in the event of an attack from this front. Otherwise, Financial Times noted that Aleksandr Borodai, the leader of the self-proclaimed `The Popular Republic of Donetsk` and Igor Strelkov, his Slaviansk counterpart met during the 1992 Nistru conflict, where they fought together against Chisinau.

In political regional plan, Russia is reckoning on the Party of the Communists from the Republic of Moldova (PCRM), led by Vladimir Voronin, in order to win the power, during the autumn elections in Chisinau. Russia also supports the party's political actions. Russia is using its influence on PCRM by means of Thaciuk wing to bring Republic of Moldova into the Customs Union, in the event of winning the autumn legislative elections. 

Thaciuk is considered to be PCRM shadow ideologist; he also keeps the relationship with all the pro-Russian associations in Chisinau and organizes PCRM political actions together with these associations. Moscow is counting on this tough pro-Russian wing, taking into consideration Vladimir Voronin`s hesitation on which side and orientation to choose. Moscow is determined not to let the dual Voronin play both sides, according to his own statement and, through its faithful party men, put the pressure on promoting the clear message of Moldova`s pro-Russia orientation.

Consequently, EU influence on the region will be eroded, after Moldova gives up its European aspirations and enters the Customs Union. 

Why is also important for Ukraine what is happening in Moldova? According to such a scenario, both Moldova and Ukraine would be enfeebled, as a regime that is politically loyal to Moscow ensured to Russian military a wider room of maneuver on Moldovan territory, a fact that is detrimental on Ukraine, a state which tries to secure as best as possible this extreme vulnerable flank from the Transnistria region. Moscow's influence on Chisinau political life may have severe repercussions for the entire security framework of Black Sea region, including Ukraine which is seeking to preserve its influence and material resources in this area. For these reasons, a weaker EU from the inside with the help of some useful idiots such as the Euroskeptics and anti-immigration types. This is only for the benefit of Moscow, in this part of Europe, which is still in pursuit of its democratic calling after the harsh years of communism imposed by the deceased USSR, beyond the Iron Curtain.

Mădălin Necșuțu is editor-in-chief of Curentul Daily Newspaper in Bucharest, Romania.

Written for Kyiv Post

Leia Mais…

Putin's 'good' and 'bad' fascists

Kremlin rhetoric frequently uses "fascism” to describe the supreme evil that must be suppressed by any means in Ukraine. 

The succession of events in Ukraine prompted the Moscow leader, Vladimir Putin, to use the word in describing the new Kyiv regime that was installed after the EuroMaidan Revolution ousted President Viktor Yanukovych on Feb. 22. Putin annexed Crimea, a peninsula that was in the danger of falling under the influence of the Kyiv "fascist" regime.

But then why is Moscow closely cooperating with all major extremist political factions, especially the right-wing ones in Europe? 

All European right-wing extremist leaders were invited to the March 16 Crimea referendum and their political platforms advocate redefining Europe's borders, as well as setting up small states on the old continent.

Most of them unanimously call on NATO's dissolution and generally oppose the United States.

Therefore, on March 16, the fascists' representatives from all over Europe met in the respective peninsula to learn about organizing such plebiscites.

The Eurasian Observer for Democracy and Election, a right-wing nongovernmental organiation seated in Moscow, hosted that event. 

This NGO also monitored the recent referendums for many separatist regions, such as Abkhazia, Nagorno-Karabakh and Transnistria.

Among the European "fascists” there were members of The Freedom Party of Austria belonging to the deceased Jorg Haider, The North League of Italy, Vlaams Belang of Belgium, Ataka of Bulgaria, The National Front of France, leaded by Marie Le Pen, Jobbik of Hungary, Dveri, the ultraconservative movement of Serbia and Plataforma per Catalunya of Spain. 

They are all right-wing extremist parties in Europe.

A few left-wing representatives came also to Crimea, the Communist Party of Greece, Die Linke of Germany or "Self-defense of Poland."

In conclusion, the European "fascists" participated as invitees of the nongovernmental organizations that share the same political vision with Kremlin, in order to see the "show" of the illegal annexation of Crimea and to take notes on future term. 

It is at least bizarre why the Communist Party of Moldova had no representative at the Crimea referendum. In order to repair the relations with Moscow, the deceitful Vladimir Voronin declared later on that the annexation of Crimea was a legitimate act and an historical compensation. 

The links between Russia and these parties of fascism extraction and extremism are long standing; in the last years, Russia built special relations with them and supported their leaders. Why? Russia is primarily interested in dealing with a Europe as weaker as possible, from a political and internal stability point of view. 

Taking advantage of the euro-skepticism trend caused by the European crisis, Kremlin exploited the favorable moment to play the fascism role to its benefit.

As never before in the EU history, the euro-skeptic parties, especially the right-wing extremists, enjoyed substantial chances of winning numerous seats in the European Parliament and of consolidating a group targeted at militating against the EU, within the EU.

For this matter, there is a close relation between Kremlin and Jobbik, a right-wing extremist faction and the third popular party in Hungary. 

Vona Gabor, the Jobbik leader was invited by Alexander Dughin, one of the new Russia ideologists, to deliver a speech in the lecture hall of the University of Moscow.

Well-known for his Nazi and anti-Semitic rhetoric, the Jobbik leader focused on a euro-skeptic and profound anti-USA message. The same last year, interviewed by the Russian portal "Geopolitics," Gabor stated that”euro-Atlantic orientation must be replaced by Eurasian orientation,” an ideology rooted in early 20th century and promoted by Kremlin through Dughin`s voice. 

The Russian authorities gave equal treatment for much more charismatic Marine Le Pen, the leader of the National Front of France.

Since its existence, back in 1972, the party has been a pro-American and anti-Soviet one. Last year, Marine Le Pen changed the party's orientation towards Russia an enhanced its anti-EU and anti-USA rhetoric.

The National Front's leaders who paid several visits to Ukrainian peninsula acknowledged the result of Crimea referendum, stating that Crimea is part of Russia, from a historical point of view.

Late autumn of 2013, Le Pen had advanced talks with Geert Wilders, the leader of PVV, the Freedom Party of Netherlands, a right-wing extremist group, with a view to form a pre-electoral alliance, in the offing of the European Parliament elections, which are to take place by end of May, this year and subsequently to form a "group of the euro-skeptic extremists within" the European Parliament.

Moscow has the same strong relations with the Balkan extremists of Ataka (Bulgaria) and The Golden Dawns (Greece).

A day after Crimea referendum, Ataka ask the Sofia Parliament to acknowledge the result of the referendum. Regarding The Golden Dawns, Nikos Michaloliakos, who is the imprisoned leader of this parliamentary party in Athens, received a "geopolitical epistle" from Dughin about a sort of "anti-American political union."

The Kremlin aims at building a solid base of fascist satellites within the European political background, while in Kyiv the fascists are still in power, and so a dilemma tends to be almost rhetorical: Who are "the good fascists” and "the bad fascists” for Putin?

Madalin Necșuțu is an editor in Bucharest, Romania

Written in Kyiv Post

Leia Mais…