Compromisul Turciei: Orientului Mijlociu pentru Europa?

De multa vreme Parisul se opune si chiar blocheaza initiativele Ankarei de a adera la Uniunea Europeana. Acesta nu este un secret pentru nimeni. Fie ca este vorba de teama de includerea in randurile europenilor a unui aport semnificativ de musulmani, circa 70 de milioane, fie ca este vorba de probleme istorice legate de genocidul armean, cand la 1915-1916, guvernul Junilor turci au deportat si ucis circa un milion armenii din Anatolia. In ultima vreme, se pare ca presedintele francez Nicholas Sarkozy a inteles ca fara Turcia nu isi poate asigura drumul spre Caucaz si Asia Centrala.

Vizita efectuata la 6 octombrie de catre aceasta in Kazahstan, unde a avut convorbiri cu omologul sau kazah, Nursultan Nazarbaev, l-a convins si mai tare. Insotit de o armata de sefi de companii franceze, aproximativ 30, Sarkozy este primul presedinte de la Palatul Elysee care pune piciorul pe pamant kahaz din 1993, cand predecesorul sau, Francois Mitterand, fusese ultima data acolo. Este foarte probabil ca si Nazarbaev sa ii fi sugerat lui Sarkozy o inmuiere a retoricii vizavi de Turcia, tara cu care Kazahstanul se afla in relatii deosebite. Seful de la Elysee s-a conformat iar a doua zi, pe 7 octombrie, la Paris a sosit presedintele turc, Abdullah Gul, care a stat pret de trei zile in capitala Frantei. Foarte amicala, intalnirea dintre cei doi sefi de stat, a debutat cu inaugurarea expozitiei "Bizant la Istanbul: un port, doua continente", ce a fost gazduita la Grand Palais, inainte de intrevederile politice propriu-zise. Prioritatea numarul unu a lui Gul la Paris a fost sa incerce sa modereze pozitia antagonica a Frantei, pe cat este posibil, ca Parisul sa nu se mai opuna vehement aderarii Turciei la UE. "Prioritatea noastra este punerea in practica a acquis-ului comunitar in Turcia. Pe aceasta ne-am focalizat eforturile", declara seful statului turc la plecarea din Ankara. Oficial, francezii sustin o asociere "foarte stransa" intre Ankara si Uniunea Europeana, fara a se ajunge insa la aderare. Ei nu au precizat ce forma ar putea lua un atare parteneriat. Totusi semnele unui troc politic intre Franta si Turcia, incep sa se vada. Rolul de mediator in care Turcia se erija in problemele Orientului Mijlociu incepe sa paleasca. Relatiile Ankarei cu Tel Aviv-ul, vazute de unii ca nefiresti de bune, incep sa se deterioreze. Saptamana trecuta, Ankara a anulat un exercitiu militar international la care urmau sa ia parte piloti israelieni. Ambasadorul turc in Israel a fost imediat chemat sa dea explicatii. Relatiile Turciei musulmane cu Israelul s-au deteriorat de la ofensiva din decembrie-ianuarie impotriva militantilor islamisti din Fasia Gaza, care s-a soldat cu uciderea a sute de civili. Cu toate acestea, ministrul israelian al apararii, Ehud Barak, a declarat insa ca anularea exercitiului comun nu reprezinta un semn al unei deteriorari pe termen lung a relatiilor dintre cele doua state si a tinut sa sublinieze legaturile lor "de lunga durata, importante si strategice". In ciuda acestor declaratii frumoase, Ankara a dat un semnal clar cum ca vrea sa se distanteze un pic de legaturile prea stranse cu Israelul. Imediat dupa aceste incidente politico-diplomatice, Franta s-a aratat dispusa sa preia ea fraiele de mediator in Orientul Mijlociu. Dovada a acestui fapt este tocmai anuntul facut azi, 16 octombrie, de catre seful diplomatiei de la Paris, Bernard Kouchner, care a declarat ca va intreprinde un turneu diplomatic in Orientul Mijlociu ce va include Liban, Siria, Israel si teritoriile palestiniene, preluand astfel stafeta de mediator in Orientul Mijlociu de la Turcia. Pe langa motivatiile interne, unde presiunile pentru renuntarea la prietenia cu Israelul sunt destul de mari, cercurile conducatoare de la Ankara par sa joace in continuare pe cartea integrarii europene, fiind gata de concesii foarte mari in schimbul acestui avantaj. La randul sau, Franta da semnale foarte clare cum ca va slabi retorica vizavi de integrarea Turciei in UE in schimbul unui avantaj de imagine si pozitie in Orientul Mijlociu pe fondul unei politici destul de incoerente a Casei Albe vizavi de aceasta zona. De la inceputul lunii septembrie, seful diplomatiei franceze si-a exprimat dorinta de reveni in curand in Orientul Mijlociu, subliniind necesitatea de a progresa in directia crearii unui stat palestinian. Pornind de la premisele enumerate mai sus, se poate afirma ca Turcia este dispusa sa isi cedeze locul din Orientul Mijlociu pentru o apropiere de Europa. Miscarea este facuta in favoarea Frantei care se arata dispusa la concesii politice importante in schimbul preluarii influentei intr-o zona de o importanta geostrategica deosebita, cunoscuta si ca fief al americanilor. De asemenea, francezii cauta sa isi croiasca propriul drum spre bogatele resurse din Marea Caspica, prin intermediul si cu ajutorul Ankarei. Joi, Directorul general al GDF Suez SA, Gerard Mestrallet, a declarat in acest sens, ca grupul francez de utilitati este gata sa studieze o eventuala participare la proiectul gazoductului Nabucco. "Astazi anumite dificultati de natura politica par sa dispara si deci am putea sa ne uitam din nou la proiectul Nabucco", a declarat Mestrallet, cu referire directa la relatia cu Ankara. In concluzie, interesele politico-economice ale Frantei si Turciei au ajuns la un punct de convergenta in care cele doua tari trebuie sa treaca peste animozitatile istorice si sa deschida un nou capitol al relatiilor bilaterale in scopul unui pragmatism de ordin politic si economic.

sursa: http://www.karadeniz-press.ro/kara/content/view/567/43/