Azi se implineste un an de pseudo-stat

Kosovo. O creatie artificiala a intereselor mai multor state occidentale in doua-trei cuvinte. Maine se implineste un an de la crearea celui mai nou asa-zis stat european. Desi se afla sub administratia ONU, kosovarii si-au proclamat independenta la 17 februarie 2008. Pana in prezent peste 50 de state au recunoscut independenta Kosovo. Romania a ramas ferma pe pozitie si nu recunoaste noua entitate statala,cel putin asa a declarat seful diplomatiei romane desi Romania recunoaste pasapoartele kosovare.

ISTORIE

Kosovo are dimensiunea statului american Connecticut sau cea a Qatarului si a fost locuit pentru prima data de triburi tracice si ilire. Apoi, a fost dominat de romani, iar din secolul al VI-lea a fost populat de slavi. A devenit parte a Regatului Serbiei in primii ani ai secolului al XIII-lea, cu o populatie mixta de sarbi, albanezi si vlahi. Dinastia Nemanjic l-a transformat in centrul spiritual al Serbiei, oferind pamanturi Bisericii Ortodoxe si construind manastiri care mai pot fi vazute si astazi.

ALCATUIRE ETNICA

Numerosi sarbi au plecat in cei 500 de ani care au urmat dupa victoria Imperiului Otoman asupra Serbiei in lupta de la Kosovo din 1389. Albanezii, convertiti la islam, au crescut ca numar. Expulzari reciproce si migratii din si catre Albania la inceputurile secolului al XX-lea au schimbat alcatuirea Kosovo. Astazi, doua milioane de albanezi reprezinta 90% din populatie. Aproximativ 120.000 de sarbi au mai ramas in Kosovo, dintre care aproape jumatate in enclava nordica, iar restul in enclave protejate de NATO.

ANII IUGOSLAVI

Izolat si sarac - in afara de resursele minerale - Kosovo a fost o regiune autonoma a Federatiei Iugoslave Socialiste si s-a autoguvernat din 1974. Tensiunile etnice s-au agravat in 1980, cand Iugoslavia incepea sa se clatine si conditiile economice se deteriorau. Slobodan Milosevici s-a folosit de nationalismul sarb pentru a se propulsa la putere in 1989, restrangand drepturile albanezilor in ceea ce priveste educatia si guvernarea locala. Grevele, protestele si violentele au determinat Belgradul sa declare stare de urgenta in 1990, cand a intervenit armata iugoslava si politia.

RAZBOI

Albanezii au cerut in mod oficial independenta incepand cu alegerile nerecunoscute din 1992, care l-au desemnat pe Ibrahim Rugova presedintele unei republici autoproclamate. Cererea a fost ignorata, intrucat sarbii erau preocupati sa lupte pentru teritorii din Croatia si Bosnia, iar sustinerea a venit din partea fortei de gherila Armata pentru Eliberarea Kosovo. Fortele sarbe au ripostat atat de puternic in 1998, incat 100.000 de albanezi au fost nevoiti sa se refugieze, iar aliatii NATO l-au avertizat pe Milosevici ca nu vor tolera alte epurari etnice in Balcani. Negocierile de pace din Franta au esuat, iar in martie 1999 NATO a inceput bombardamente pentru a forta Serbia sa se retraga din provincia sa sudica. Aproape 800.000 de albanezi au fost expulzati sau s-au refugiat in Macedonia si Albania, inainte ca Milosevici sa renunte, dupa 78 de zile. In timp ce fortele sale se retrageau, alti 200.000 de sarbi si alte nationalitati s-au refugiat de asemenea.

INCERTITUDINE JURIDICA

Kosovo a fost administrat de Natiunile Unite si de fortele de mentinere a pacii ale NATO din iunie 1999. somajul se afla la 40-45% in randul populatiei tinere, iar viitorul nesigur al Kosovo scade sansele unor investitii externe. Episoade de violente etnice, majoritatea comise de albanezi impotriva sarbilor, si gruparile criminale care fac trafic de contrabanda si trafic cu oameni i-au afectat imaginea. Aproape doi ani de negocieri sarbo-albaneze s-au incheiat cu un esec in decembrie 2007.

INDEPENDENTA

Kosovo si-a declarat independenta la 17 februarie 2008, iar cea mai noua tara europeana a fost rapid recunoscuta de Statele Unite si de majoritatea tarilor europene, in timp ce Serbia si aliatul sau Rusia au respins secesiunea. Kosovo a adoptat de atunci o noua Constitutie, si-a infiintat o noua armata, are un imn national, emite pasapoarte si carti de identitate, are un serviciu de informatii si in ianuarie si-a deschis primele 18 ambasade, majoritatea in state occidentale. Kosovo se asteapta sa adere la Banca Mondiala si la Fondul Monetar International in acest an, cu toate ca Serbia si Rusia incearca sa-i blocheze accesul in toate institutiile internationale. 

Uniunea refuzului

UE, confruntata cu refuzul Serbiei si al multor alte tari de a recunoaste Kosovo, nu a reusit, la un an de la proclamarea independentei teritoriului, sa isi atinga obiectivul de a-l unifica si stabiliza, chiar daca scenariul unui razboi civil intre sarbi si albanezi a fost evitat, comenteaza AFP. "Situatia din Kosovo a ramas stabila anul trecut", dar evenimentele recente, precum manifestatiile de la Mitrovita, din 10 februarie, "scot in evidenta fragilitatea situatiei de pe teren", a recunoscut trimisul special al UE in Kosovo, Pieter Feith. Uniunea Europeana, care si-a fixat drept prioritate stabilizarea tarilor din Balcani si integrarea lor, la un moment dat, a investit mult in Kosovo. in urma cu un an, inainte de declaratia de independenta pe care multi europeni au considerat-o inevitabila, a lansat cea mai importanta misiune civila din istoria sa - 3.000 de politisti, juristi si vamesi - pentru a prelua atributiile misiunii ONU care administraza Kosovo din 1999. insa misiunea EULEX nu si-a inceput propriu-zis activitatea decat in luna decembrie, cand UE a obtinut aprobarea ONU, dupa o serie de concesii importante facute Belgradului, care, sustinut de Moscova, a obtinut ca statutul Kosovo si prerogativele EULEX in zonele cu populatie majoritar sarba sa ramana vagi. Astfel, misiunea depinde de bunavointa sarbilor din aceste zone. Iar tribunalele si politistii sarbi "nu vor sa coopereze" deocamdata cu EULEX si nu vor sa aplice legile kosovare, a explicat europarlamentarul olandez Joost Lagendijk, specialist pe probleme balcanice. in conditiile in care politia si justitia nu sunt unificate, riscul unei divizari a Kosovo nu poate fi respins si nu pot fi combatute direct coruptia si crima organizata, care submineza dezvoltarea economica. Pentru ca sarbii sa coopereze cu EULEX, Belgradul trebuie sa ii incurajeze, dar nu face acest lucru pentru a nu parea ca renunta la suveranitatea sa asupra acestui teritoriu, leagan al culturii sarbe, recunoaste Pieter Feith. "Nimeni nu stie ce vrea cu adevarat Belgradul: sa accepte EULEX pentru a favoriza procesul sau de aderare la UE sau sa mearga pana la a-si submina viitorul european" pentru Kosovo, subliniaza Joost Lagendijk. Diplomatii europeni evita sa forteze mana guvernului sarb, conditionand ferm orice apropiere de UE de o atitudine mai constructiva in acest sens, cel putin public, pentru a nu il fragiliza in fata nationalistilor, inca puternici, adauga el. "Nu ii putem acuza pe sarbi, si-au pierdut o parte din teritoriu", spune si seful diplomatiei UE, Javier Solana.
Diplomatii UE sunt cu atat mai sensibili la rezistentele sarbe cu cat chiar in blocul european independenta Kosovo provoaca disensiuni. Cinci tari din totalul de 27 de state membre - Romania, Spania, Cipru, Grecia si Slovacia - refuza sa o recunoasca, pentru a nu alimenta separatismul de pe propriul lor teritoriu sau pentru a pastra relatii bune cu Belgradul. in pofida acestor dificultati, diplomatii si analistii europeni sunt destul de optimisti in ceea ce priveste stabilizarea Kosovo, chiar daca ar putea dura ani de zile. "Niciunul dintre scenariile sumbre nu s-a intamplat, nici conflictul etnic, nici deplasarile masive ale populatiei", subliniaza Jean-Yves Camus, de la Institutul Francez pentru Relatii Internationale si Strategice. Iar daca unificarea si stabilizarea progreseaza, chiar daca lent, tarile care refuza in prezent sa accepte un Kosovo independent vor trebui "la un moment dat sa se adapteze situatiei de pe teren si deci sa il recunoasca", considera expertul.

Intre dispret si durere

Serbia a ales sa trateze cu un dispret fatis prima aniversare a proclamarii independentei Kosovo, la 17 februarie 2008, iar atitudinea de nerecunoastere a autoritatilor de la Pristina e putin probabil sa se schimbe intr-un viitor apropiat, relateaza AFP. 17 februarie 2008? "O data fara o importanta deosebita" de care "nimeni nu-si va mai aminti" in curand, a declarat vineri ministrul sarb al afacerilor externe, Vuk Jeremici, un obisnuit al limbajului care "musca". Asa cum se intampla adesea, presedintele sarb Boris Tadici a transmis acelasi mesaj, in termeni mai politicosi. "Pentru Serbia, 17 februarie nu este decat o data la care a fost realizat un act ilegal, prin care Pristina a proclamat ilegal in Kosovo un asa-zis stat. Un an mai tarziu, este clar pentru toata lumea ca nu este un stat", a declarat Tadici sambata. Iar pentru a sublinia fermitatea Belgradului, presedintele sarb a adaugat: "Serbia nu va recunoaste niciodata independenta Kosovo". "Ramanem decisi sa ne aparam drepturile legitime asupra teritoriului nostru prin mijloace juridice si diplomatice, si nu prin forta", a mai spus Tadici. Serbia considera in continuare Kosovo drept provincia sa sudica si leaganul istoric al culturii sarbe. Circa 100.000 de sarbi locuiesc in Kosovo, dar nici nu vor sa auda vorbindu-se de noile autoritati kosovare, Belgradul incercand sa raspunda nevoilor lor prin institutii administrative paralele. Belgradul "isi va apara interesele legitime (...) pe teren judiciar, in fata Curtii Internationale de Justitie", a subliniat Tadici, repetand astfel ceea ce din toamna constituie strategia Belgradului.

Demersuri inutile

Serbia a obtinut un important succes diplomatic in octombrie, cand Adunarea Generala a Natiunilor Unite a aprobat cererea sa de a sesiza CIJ in privinta legalitatii proclamarii independentei Kosovo de catre autoritatile albaneze de la Pristina. CIJ, care judeca diferende intre state, isi exprima opinia, care nu are insa caracter constrangator. Belgradul spera insa ca o opinie nefavorabila sau ambigua in privinta proclamarii independentei va constrange autoritatile de la Pristina sa revina la masa negocierilor. Iar in asteptarea verdictului, incertitudinea va descuraja numeroase state sa recunoasca independenta Kosovo. O anume "frustrare" generata de recunoasterea internationala sub asteptari de pana acum este vizibila la Pristina, dar si la Washington si la Bruxelles, considera Dusan Janjici, directorul organizatiei Forum pentru relatiile interetnice, un centru de analize de la Belgrad. Pentru autoritatile kosovare, chestiunea independentei este definitiv inchisa. Pristina reaminteste ca 54 de tari din intreaga lume au recunoscut pana in prezent independenta Kosovo, intre care Statele Unite si 22 dintre cele 27 de tari membre ale Uniunii Europene.
Opinia CIJ asupra Kosovo nu ar urma sa fie cunoscuta mai devreme de 2010, ceea ce va permite Belgradului sa se concentreze asupra perspectivelor sale europene, sunt de parere diplomatii. Este putin probabil sa existe evolutii in pozitia sarba privind Kosovo inainte de opinia CIJ. Belgradul si-a aparat cu obstinatie punctul sau de vedere si in privinta Misiunii europene de politie si justitie EULEX din Kosovo, intarziindu-i desfasurarea cu mai multe luni. in cele din urma, Serbia a obtinut ca EULEX sa aiba un "statut neutru", adica desfasurarea sa sa nu implice o recunoastere a independentei. "Nu va fi nicio schimbare in urmatoarea perioada" in privinta Kosovo, considera Dusan Janjici, care se teme insa ca "ceea ce si unii, si ceilalti au obtinut sunt decenii de criza in Balcani".

NewsIn

Vezi si: http://www.ziua.net/display.php?data=2008-01-12&id=231628