Rusia mai bate un cui in “cosciugul energetic” al Europei

Astazi mi-a atras atentia ceva interesant si intentionez sa scriu astfel cateva randuri. Dupa ce ieri presedintele Gazprom, Aleksandr Medvedev anunta ca Rusia e hotarata sa demareze lucrarile la gazoductul South Stream cu riscul de a pune in pericol bugetul Federatiei Ruse, astazi Rusia mai face un pas pentru subjugarea energetica a Europei prin preluarea formala a pachetului majoritar de actiuni al monopolului petrolier sarbesc NIS (Naftna Industrija Srbije). Desi South Stream se anunta un proiect foarte costitor (cam de doua ori mai scump decat Nabucco), rusii sunt decisi sa il construiasca pentru a bloca orice tentativa a UE de a cauta sa se aprovizioneze cu altceva decat gaz rusesc. Cea mai recenta evaluare a costurilor lucrarilor de constructie a conductei South Stream, a carei dezvoltatori sunt Gazprom si grupul energetic italian Eni, a scos la iveala costuri de pana la 25 de miliarde de euro de doua ori mai mult decat estimarile initiale, apreciate la 10 miliarde. Numai segmentul lucrarilor din Marea Neagra se va ridica la 4 miliarde de euro iar constructia celor doua ramuri ale conductei pe uscat spre Grecia si Austria - intre 15 si 20 miliarde de euro. Nici la data de dare in folosinta a gazoductului Rusia nu sta mai bine, aceasta fiind preconizata a fi undeva la inceputului lui 2015 fata de 2013, termenul avansat initial. Demersurile tot mai neindoioase ale Rusiei s-a adeverit si astazi cand gigantul energetic rusesc denumit Gazprom a preluat controlul celei mai mari companii energetice din Serbia, NIS. Este adevarat ca Gazprom a devenit proprietar inca de la inceputul lui 2008, cand Moscova a obtinut “predarea” industriei energetice sarbesti ca multumire in schimbul sprijinului acordat de Rusia in “chestiunea Kosovo”. In virtutea acestui acord, Gazprom Neft a cumparat 51% din monopolul petrolier sarb, pentru o suma de 400 de milioane de euro, suma ce a fost platita saptamana trecuta si a propus ca va mai investi inca 500 de milioane pana in 2012. Acordul mai prevede construirea pe teritoriul Serbiei a unui tronson de 400 de kilometri din gazoductul South Stream, destinat transportului de gaze rusesti catre Balcani, si construirea unui depozit subteran de gaze la Banatski Dvor (in nordul Serbiei). Atat Belgradul, cat si Sofia si Atena sunt printre tarile ce sustin proiectul South Stream. Cele doua capitale mai sus amintite au fost deseori criticate pentru pozitia duplicitara pe care o au vizavi de proiectele energetice marca UE. Desi sunt amandoua state membre ale UE iar politica securitatii energetice a Uniunii include si aceste doua tari, atat Bulgaria cat si Grecia, au primit aprecieri in termeni de “cai troieni ai Rusiei in Europa”. Folosindu-se de recenta criza a gazelor si a disputei dintre Kiev si Moscova presedintii Rusiei si Bulgariei, Dmitri Medvedev, respectiv Gheorghi Parvanov au semnat un document privind accelerarea constructiei South Stream. Potrivit intelegerii ruso-bulgare, gazoductul South Stream va ocoli teritoriul Ucrainei in cadrul politicilor de diversificare a rutelor de transport al hidrocarburilor. La aceasta miscare a Moscovei, Ucraina s- a aratat destul de iritata. Prezenta la Conferinta anuala pe teme energetice desfasurata week-end-ul trecut la Munchen, premierul ucrainean Iulia Timosenko si-a exprimat indignarea vizavi de South Stream, care, s-ar construi doar pentru a "le face in ciuda partenerilor ucraineni". In final, costurile si lungimea South Stream vor depinde de traseul pentru care vor opta Gazprom si Eni. Cel mai scurt traseu trece prin platoul Rusiei, Ucrainei, Romaniei si Bulgariei. Cea de-a doua varianta de traseu ocoleste Romania. Alte doua variante avute in vedere de dezvoltatorii South Stream prevad constructia conductei prin Turcia si Bulgaria, ocolind Ucraina. Si Bucurestii au fost curtati in cadrul South Stream. Putin a incercat sa arunce o invitatie mascata lui Basescu de aderare a Romaniei la South Stream. Basescu nu a dat curs invitatiei dar optiunile sunt puse in balanta de catre Bucuresti. Pretul ? Unul politic in favoarea unor castiguri economice si reasezarea pe “baze pragmatice” oficial si pe “baze de vasalitate” neoficial al relatiei Bucuresti-Moscova. Cel putin momentan, Romania nu a calcat in cursa intinsa de Moscova si si-a reiterat adeziunea vizavi de politicile si proiectele Uniunii Europene. Ramane de urmarit evolutia acestor jocuri politico-economice!