Romania in moarte clinica de 70 de ani

Nu doresc sa fac istorie contrafactuala, pentru ca formatia de istoric nu imi permite acest lucru, dar o intrebare obsesiva nu imi da pace, ce s-ar fi intamplat daca la 23 august 1944, rasturnarea regimului Antonescu nu ar fi avut loc si care ar fi fost cursul istoric al Romaniei? Pe 27 martie 2009, cu prilej aniversarii a 90 de ani de la unirea Basarabiei cu Romania, academicianul roman Florin Constantiniu, al carui student am fost, spunea cateva vorbe rasunatoare: “poate ca nu eu, poate ca nu multi dintre noi, dar unirea Romaniei cu Basarabia tot se face. Istoria isi are legile ei precise. Basarabia va fi in frontierele ei romanesti!”. Data de 23 august a ramas intiparita in memoria colectiva a poporului roman poate ca cea mai neagra zi a istoriei recente. De aceasta zi sunt legate doua evenimente deosebit de nefaste care aveau sa marcheze evolutia Romaniei ca stat pe parcusul ultimelor sapte decenii. Astazi, cand se implinesc 70 de ani de la semnarea actului care a consfiintit trocul vanzarii sufletului romanesc dar si a destinului intregii Europe de Est, romanii inca mai cauta prin intunericul lasat in urma de bezna sovietica speranta ca intr-o buna zi sa darame gardul de sarma ghimpata ridicat intre ei si fratii basarabeni si bucovineni. Romania s-a aflat tot timpul la confluenta intereselor marilor imperii si a detinut o pozitie geopolitica cheie in zona, motiv pentru care romanii au fost mereu fortati sa aleaga cel mai mic rau dintre rele. La 23 august 1939, pactul Hitler-Stalin a consfintit ceea ce avea sa fie mai tarziu perioada Razboiului Rece, a sferelor de influenta si a jumatatilor de masura. Poate din nefericire, noi nu am reprezentat un interes vital din punct de vedere teritorial pentru Germania, cel putin in partea rasariteana, unde Basarabia a fost cedata usor rusilor printr-o anexa secreta a acestui nefericit "pact intre diavoli" care si-au exprimat interesul deosebit pentru aceasta zona tampon intre teritoriul sau zona Balcanilor. Raptul teritorial care a avut loc ulterior la vara 1940 nu a fost decat o urmare fireasca a ceea ce fusese deja semnat de ministrii de externe german si rus – Joaquin von Ribbentrop si Viaceslav Molotov -, cand data de 28 iunie 1940 a insemnat amputarea corpului Romaniei Mari prin cedarea prin forta a Basarabiei, Bucovinei si a Tinutului Hertei. Pana la eliberarea temporara din 1941 condusa de maresalul Ion Antonescu, Stalin a ordonat in numai un an de zile ca Basarabia sa fie dezmembrata in trei parti distincte iar sudul sa in componenta Ucrainei. Distrugerea bolsevica nu s-a limitat doar la impartirea administrativa, ci a mers mai departe cu defectarea sistemului economic si mai ales cu starpirea fiintei nationale din Basarabia prin deportari a sute de mii de basarabeni din ordinul calaului NKVD, Lavrenti Beria. Zeci de mii de familii au fost atunci separate, deportate si osandite la moarte in lagarele la Karaganda, Actiubinsc, Kozeliscenschi, Futilovschi etc.
Ziua de 23 august a devenit fatidica pentru soarta Romaniei cand in anul 1944, romani au speranta ca, prin abandonarea aliatului perdant, sa fie iertata si tratata cu blandete la negocierile de pace ce se profilau odata cu incheierea celui de Al Doilea Razboi Mondial. Nu a fost deloc sa fie asa. In ciuda faptului recunoscut ca decizia intoarcerii armelor si trecerii in tabara celor care luptau impotriva Germaniei a scurtat desfasurarea celui de Al Doilea Razboi Mondial cu circa 200 de zile. Aceasta mutare politico-militara avea sa arunce Romania intr-un haos comunist din care cu greu ne revenim si astazi la 65 de ani de la acest eveniment nefericit. Pana la reunificarea sub acelasi nume a celor "doua" Romanii, nu avem decat sa resuscitam aceasta idee in scopul iesirii din acesta moarte clinica!